Sudden Rage
at Dawn
Violence Against Roma
in Romania
Country Reports Series
no. 2
September 1996
Veronika Leila Szente
Editor: Dimitrina Petrova
Centrul
European al Drepturilor Romilor, înfiinţat în anul 1996, avîndu-l ca preşedinte pe András Bíró
(Ungaria), cu un Consiliu directoral ai cărui membri sînt din Regatul Unit
(Isabel Fonseca şi lordul Lester of Herne Hill), România (Nicolae
Gheorghe), Germania (Rudko Kawczynski), Bulgaria (Khristo Kyuchukov),
Franţa (Edgar Morin), Cehia (Ina Zoon), şi-a propus să editeze o
serie care studiază situaţia şi problematica romilor din difeite
ţări ale Europei.
Numărul
doi al acestei serii este dedicat situaţiei romilor din România. Autoarea
a vizitat de mai multe ori România, obţinînd informaţii directe, de
la sursă. Titlul broşurii — Furia subită din zori — este
deosebit de poetic. Faptele, evenimentele prezentate, însă, sînt tragice
şi violente, în urma lor zeci de persoane au fost linşate, sute de
cămine incendiate, devastate.
Subcapitolul Abuzurile nerezolvate ale trecutului, primul caz prezentat este cel din
Hădăreni. După ce autoarea descrie pe scurt cele întîmplate,
prezintă situaţia la momentul vizitei: neidentificarea
vinovaţilor, deficienţele observate la reconstrucţia caselor etc.
În mod similar, nimic nu s-a rezolvat nici la Ogrezeni. Pentru a scurta acest
capitol, următorul subtitlu (după Hădăreni şi Ogrezeni)
este: Alte multe cazuri. Cît se poate de expresiv, pentru situaţia
din perioada 1990–1996.
La
capitolul Violenţă oficială, autoarea descrie modalitatea
prin care Ministerul de Interne a dorit să prevină repetarea acestor
evenimente: ţinerea în teroare a populaţiei de romi, cu scopul de a
arăta celorlaltor segmente din societate că Poliţia
stăpîneşte situaţia. Razii ilegale, nejustificate, în mare
forţă; aresarea fără motive a unor persoane; maltratarea
lor... Ca un exemplu în acest sens, este prezentat cazul satelor Acîş
şi Mihăieni din judeţul Satu Mare, unde în urma unei razii din
25 august 1995, între orele 430–500 dimineaţa, romii
au fost scoşi din case, aşa cum se aflau (semiîmbrăcaţi).
După ce au fost umiliţi şi maltrataţi, aproximativ 35–40 de
persoane (între care minori şi femei) au fost urcate în maşinile
Poliţiei, şi duse la Secţia de Poliţie, unde au fost puse
să facă curăţenie. Acest capitol lung înşiră
evenimentele similare — cazurile Colentina, Pata-Rît, Bonţida, Bălteni
şi al familiei Vlad. Într-un subcapitol, sînt prezentate cazurile
individuale de abuzuri comise de poliţişti împotriva unor romi, de la
maltratări pînă la răniri prin împuşcare.
Concluziile
lucrării sînt deosebit de critice, dar pe măsura situaţiei din România: „Violenţei autorităţilor i se adaugă aprobarea
tacită a rasismului şi a atacurilor rasiste comise împotriva romilor”.
Propunerile Centrului European al Drepturilor Romilor sînt formulate în 11 puncte:
•
încheierea investigaţiilor în termene rezonabile în cazurile de
violenţă colectivă comise împotriva unor comunităţi de
romi, trimiterea vinovaţilor în judecată;
•
deschiderea investigaţiilor în acele cazuri cînd ele nici măcar nu au
început;
• oferirea
suportului financiar din partea guvernului pentru reconstrucţia caselor
incendiate;
• luarea
unei poziţii oficiale clare împotriva politicii discriminatorii aplicate
de autorităţile locale;
•
clarificarea scopurilor şi metodelor utilizabile cu ocazia raziilor;
•
iniţierea unor legi prin care să se urmărească reformarea
comportamentului poliţiştilor;
•
investigarea imparţială a abuzurilor comise de poliţişti;
•
dezvoltarea unei politici prin care mai mulţi dintre membrii
comunităţii de romi să devină cadre ale Poliţiei;
•
dezvoltarea unui program de educaţie a autorităţilor în domeniul
drepturilor omului;
•
dezvoltarea unui program de educaţie în privinţa propriilor drepturi
pentru membrii comunităţilor de romi;
•
adoptarea unor măsuri de facilitare a accesului romilor la justiţie.
Deşi
raportul nu este prea indulgent faţă de România, utilitatea lui —
după schimbările intervenite la nivel politic — este evidentă:
orice pas în direcţia rezolvării situaţiei romilor din România
trebuie să aibă în vedere atît această stare de fapt, cît
şi recomandările prezentate în sudiu, care nu au fost inventate de la
o zi la alta, ele fiind elaborate în decursul mai multor ani de diferite
organizaţii neguvernamentale din România, organizaţii
internaţionale, Centrul European al Drepturilor Romilor avînd rolul
de a le sintetiza. q
István Haller