Carta
Europeană
a Limbilor Regionale sau Minoritare
5 NOIEMBRIE 1992
Preambul
Statele membre ale Consiliului
Europei, semnatare ale prezentei Carte,
Considerînd că scopul Consiliului
Europei este realizarea unei uniuni mai
strînse între membrii săi, îndeosebi
pentru salvgardarea şi promovarea
idealurilor şi principiilor care cons-
tituie patrimoniul lor comun;
Considerînd că protecţia limbilor
regionale sau minoritare istorice din
Europa, dintre care unele riscă, în
decursul timpului, să dispară, contribuie
la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi
a bogăţiei culturale a Europei:
Considerînd că dreptul de a prac-
tica o limbă regională sau minoritară în
viaţa privată şi publică reprezintă un
drept imprescriptibil, în conformitate cu
principiile cuprinse în Pactul internaţio-
nal relativ la drepturile civile şi politice
al Naţiunilor Unite, şi în conformitate cu
spiritul Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale a Consiliului Europei;
Luînd în considerare activitatea
realizată în cadrul C. S. C. E. şi în spe-
cial Actul final de la Helsinki din 1975
şi documentul reuniunii de la Copen-
haga din 1990;
Subliniind valoarea interculturali-
tăţii şi a plurilingvismului, şi conside-
rînd că protecţia şi încurajarea limbilor
regionale sau minoritare nu trebuie să se
facă în detrimentul limbilor oficiale şi a
necesităţii de a le însuşi:
Conştiente de faptul că protecţia şi
promovarea limbilor regionale sau
minoritare în diferite ţări şi regiuni ale
Europei reprezintă o contribuţie impor-
tantă la construirea unei Europe bazată
pe principiile democraţiei şi ale diver-
sităţii culturale, în cadrul suveranităţii
naţionale şi al integrităţii teritoriale:
Ţinînd seama de condiţiile speci-
fice şi de tradiţiile istorice proprii di-
feritelor regiuni ale statelor Europei;
Au convenit asupra celor ce ur-
mează:
Partea I — Dispoziţii generale
Articolul 1 — Definiţii
În sensul
prezentei Carte:
a) prin expresia „limbi regionale
sau minoritare” se înţeleg limbile:
i. folosite în mod tradiţional într-o
anumită zonă a unui stat de către
cetăţenii acelui stat care constituie un
grup numeric inferior restului popu-
laţiei statului; şi
ii.diferite de limba (-ile)
oficială
(-ale) a (ale) acelui stat;
ea nu include nici dialectele limbii
(-lor) oficiale a (ale) statului, nici
limbile migranţilor;
b) prin „zonă în cadrul căreia o
limbă regională sau minoritară este
folosită” se înţelege aria geografică în
care această limbă reprezintă modul de
exprimare a unui număr de persoane
justificînd adoptarea a diferite măsuri
de protecţie şi de promovare prevăzute
prin prezenta Cartă;
c) prin „limbi non-teritoriale” se
înţeleg limbile folosite de cetăţenii unui
stat care sînt diferite de limba (-ile) fo-
losită (-ite) de restul populaţiei statului,
dar care, deşi folosite în mod tra-
diţional pe teritoriul statului, nu pot fi
asociate cu o anumită arie geografică
a acestuia.
Articolul 2 — Angajamente
1. Fiecare Parte se angajează să
aplice prevederile Părţii II la ansamblul
limbilor regionale sau minoritare
folosite pe teritoriul său, care co-
respund definiţiilor din articolul 1.
2. În ceea ce priveşte orice limbă
indicată în momentul ratificării, al
acceptării sau al aprobării, în confor-
mitate cu articolul 3, fiecare Parte se
angajează să aplice un minimum de
treizeci şi cinci de paragrafe sau
alineate selecţionate dintre prevederile
Părţii III a prezentei Carte, dintre care
cel puţin trei selecţionate din fiecare
din articolele 8 şi 12 şi unul din fiecare
din articolele 9, 10, 11 şi 13.
Articolul 3 — Modalităţi
1. Fiecare stat contractant
trebuie
să specifice în instrumentul său de
ratificare, de acceptare sau de aprobare
fiecare limbă regională sau minoritară,
sau fiecare limbă oficială mai puţin
răspîndită pe ansamblul sau pe o parte
a teritoriului său. la care se aplică
paragrafele selecţionate în confor-
mitate cu paragraful 2 al articolului 2.
2. Orice Parte poate, în orice
mo-
ment ulterior, să notifice Secretarului
General că acceptă obligaţiile decur-
gînd din prevederile oricărui alt
paragraf al Cartei care nu fusese
specificat în instrumentul de ratificare,
de acceptare sau de aprobare, sau că va
aplica paragraful 1 al prezentului
articol altori limbi regionale sau
minoritare sau altor limbi oficiale mai
puţin răspîndite pe ansamblul sau pe o
parte a teritoriului său.
3. Angajamentele prevăzute în
paragraful precedent vor fi considerate
parte integrantă a ratificării, a accep-
tării sau a aprobării şi vor avea
aceleaşi efecte cu începere de la data
notificării lor.
Articolul 4 – Regimuri
de protecţie
existente
1. Nici o prevedere a prezentei Carte
nu poate fi interpretată ca o limitare sau
derogare de la drepturile garantate prin
Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
2. Prevederile prezentei Carte nu aduc
atingere prevederilor mai favorabile care
reglementează situaţia limbilor regionale
sau minoritare, sau statutul juridic al per-
soanelor aparţinînd minorităţilor, existente
deja într-un Stat Parte sau care sînt
prevăzute de acordurile internaţionale
bilaterale sau multilaterale pertinente.
Articolul 5 –Obligaţii existente
Nici o prevedere a prezentei Carte
nu va putea fi interpretată ca implicînd
dreptul de a angaja o activitate sau de a
realiza o acţiune ce contravine scopurilor
Carter Naţiunilor Unite sau altor obligaţii
de drept internaţional, inclusiv princi-
piului suveranităţii şi integrităţii terito-
riale a statelor.
Articolul 6 –Informare
Părţile se angajează să vegheze ca
autorităţile, organizaţiile şi persoanele
interesate să fie informate asupra
drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin
prezenta Cartă.
Partea II –Obiective şi principii ur-
mărite în conformitate cu paragra-
ful 1 al articolului 2
Articolul 7 – Obiective şi principii
1. În ceea ce priveşte limbile
regionale sau minoritare, în zonele în
care aceste limbi sînt folosite şi în
funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile
îşi întemeiază politica, legislaţia şi
practica pe următoarele obiective şi
principii:
a. recunoaşterea limbilor regio-
nale sau minoritare ca oexpresie
a bo-
găţiei culturale;
b. respectarea ariei geografice a
fie-
cărei limbi regionale sau minoritare, în
aşa fel încît diviziunile administrative
existente sau noi să nu constituie un
obstacol pentru promovarea respectivei
limbi regionale sau minoritare;
c. necesitatea unei acţiuni
hotărîte
pentru promovarea limbilor regionale
sau minoritare în vederea salvgardării
lor;
d. facilitarea şi/sau încurajarea
folosirii oral sau în scris, a limbilor
regionale sau minoritare, în viaţa
publică sau în viaţa privată;
e. menţinerea şi dezvoltarea rela-
ţiilor, în domeniile prevăzute în pre-
zenta Cartă, între grupurile folosind o
limbă regională sau minoritară şi alte
grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o
limbă practicată într-o formă identică
sau apropiată, ca şi stabilirea de relaţii
culturale cu alte grupuri din respectivul
stat folosind limbi diferite;
f. stabilirea de forme şi mijloace
adecvate de predare şi studiere a
limbilor regionale sau minoritare, la
toate nivelele corespunzătoare;
g. stabilirea de mijloace permiţînd
celor ce nu vorbesc o limbă regională sau
minoritară şi care locuiesc într-o arie
unde această limbă este folosită să o
înveţe, dacă doresc acest lucru;
h. promovarea studiilor şi a cerce-
tărilor în domeniul limbilor regionale
sau minoritare în universităţi sau
instituţii echivalente;
i. promovarea unor forme
cores-
punzătoare de schimburi transna-
ţionale, în domeniile prevăzute de
prezenta Cartă, pentru limbile regio-
nale sau minoritare folosite într-o
formă identică sau apropiată în două
sau mai multe state.
2. Părţile se angajează să elimine,
dacă nu au făcut-o deja, orice distinc-
ţie, excludere, restricţie sau preferinţă
nejustificată relativă la folosirea unei
limbi regionale sau minoritare şi avînd
drept scop descurajarea sau punerea în
pericol a menţinerii sau a dezvoltării
acesteia. Adoptarea de măsuri speciale
în favoarea limbilor regionale sau
minoritare, destinate să promoveze
egalitatea între vorbitorii acestor limbi
şi restul populaţiei, sau urmărind să
ţină seama de situaţiile lor specifice,
nu este considerată ca un act de
discriminare faţă de vorbitorii limbi-
lor mai răspîndite.
3. Părţile se angajează să promo-
veze, prin măsuri corespunzătoare,
înţelegerea reciprocă între toate gru-
purile lingvistice ale ţării, îndeosebi
acţionînd în aşa fel încît respectul,
înţelegerea şi toleranţa faţă de limbile
regionale sau minoritare să figureze
printre obiectivele educaţiei şi insti-
tuirii desfăşurate în ţară, şi să încu-
rajeze mijloacele de comunicare în
masă să urmărească acelaşi obiectiv.
4. În determinarea politicii faţă de
limbile regionale sau minoritare, Păr-
ţile
se angajează să ia în considerare
necesităţile şi dorinţele exprimate de
grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele
sînt încurajate să creeze, dacă este
necesar, organe cu rol consultativ
asupra tuturor chestiunilor legate de
limbile regionale sau minoritare.
5. Părţile se angajează să aplice,
mutatis mutandis, principiile enumerate
în paragrafele 1-4 de mai sus, la limbile
non-teritoriale. Totuşi, în cazul acestor
limbi, natura şi cuprinderea măsurilor
ce urmează a fi luate pentru a da efect
prezentei Carte, vor fi determinate
într-o manieră flexibilă, ţinînd seama de
necesităţi şi dorinţe, şi respectînd
tradiţiile şi caracteristicile grupurilor
care folosesc limbile respective.
Partea III – Măsuri în favoarea
folo-
sirii limbilor regionale sau minori-
tare în viaţa publică, ce urmează a fi
adoptate în conformitate cu angaja-
mentele asumate în virtutea para-
grafului 2 al articolului 2
Articolul 8 — Învăţămînt
1. În materie de învăţămînt. Părţi-
le se angajează, în cea ce priveşte
zonele în care sînt folosite astfel de
limbi, în funcţie de situaţia fiecăruia
dintre aceste limbi şi fără a aduce
atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale)
statului:
a. i. să prevadă desfăşurarea unei
educaţii preşcolare în limbile regionale
sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurarea unei
părţi substanţiale a educaţiei preşcolare
în limbile regionale sau
minoritare re-
spective sau,
iii. să aplice una din măsurile vizate la
punctele i şi ii de mai sus, cel puţin ele-vilor ale căror familii o solicită
şi al căror număr este considerat suficient; sau
iv. dacă autorităţile publice nu au
competenţe directe în domeniul educa-
ţiei preşcolare, să favorizeze şi/ sau
încurajeze aplicarea măsurilor vizate la
punctele i-iii de mai sus:
b. i. să prevadă desfăşurarea
unui
învăţămînt primar în limbile regionale
sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurarea unei
părţi substanţiale a învăţămîntului
primar în limbile regionale sau mino-
ritare respective; sau
iii. să prevadă, în cadrul învăţă-
mîntului primar, ca predarea limbilor
regionale sau minoritare respective să
facă parte integrantă din programa de
învăţămînt; sau
iv. să aplice una din măsurile vizate
la punctele i-iii de mai sus, cel puţin
elevilor ale căror familii o solicită şi al
căror număr este considerat suficient;
c. i. să prevadă desfăşurarea
unui
învăţămînt secundar în limbile regio-
nale sau minoritare respective; sau
ii. să prevadă desfăşurare unei
părţi substanţiale a învăţămîntului
secundar în limbile regionale sau
minoritare respective; sau
iii. să prevadă, în cadrul învăţămîn-
tului secundar, predarea limbilor regio-
nale sau minoritare ca parte integrantă a
programei de învăţămînt: sau
iv. să aplice una din măsurile
vizate la punctele i-iii de mai sus, cel
puţin elevilor, care o solicită — sau,
dacă este cazul, al căror familii o so-
licită — în număr considerat suficient;
d. i. să prevadă desfăşurarea
unui
învăţămînt tehnic şi vocaţional în
limbile regionale sau minoritare re-
spective; sau
ii. să prevadă desfăşurarea unei
părţi substanţiale a învăţămîntului teh-
nic şi vocaţional în limbile regionale
sau minoritare respective; sau
iii. să prevadă, în cadrul educaţiei
tehnice şi vocaţionale, predarea lim-
bilor regionale sau minoritare respec-
tive, ca parte integrantă a programei
de învăţămînt; sau
iv. să aplice una din măsurile
vizate la punctele i-iii de mai sus cel
puţin elevilor care o solicită – sau,
dacă este cazul, ale căror familii o
solicită – în număr considerat sufi-
cient;
e. i. să prevadă desfăşurarea
unui
învăţămînt universitar şi a altor forme
de învăţămînt superior înlimbile
regionale sau minoritare:, sau
ii. să prevadă studiul acestor limbi,
ca disciplină a învăţămîntului univer-
sitar şi superior; sau
iii. dacă, în temeiul rolului statu-
lui în raport cu instituţiile de învăţă-
mînt superior, alineatele i şi ii nu pot fi
aplicate, să încurajeze şi/sau să autorizeze
crearea unui învăţămînt superior în
limbile regionale sau minoritare sau a
unor modalităţi permiţînd studierea
acestor limbi în universitate sau în alte
instituţii de învăţămînt superior;
f. i. să ia măsuri pentru
organizarea
de cursuri de educaţie pentru adulţi sau
de educaţie permanentă
desfăşurate în
principal sau integral în limbile regio-
nale sau minoritare; sau
ii. să propună aceste limbi ca dis-
cipline de educaţie pentru adulţi şi
educaţie permanentă; sau
iii. dacă autorităţile publice nu au
competenţe directe în domeniul edu-
caţiei adulţilor, să favorizeze şi/sau să
încurajeze predarea acestor limbi în
cadrul educaţiei pentru adulţi sau al
educaţiei permanente;
g. să ia măsuri pentru asigurarea
predării istoriei şi a culturii pe care
limba regională sau minoritară le
exprimă;
h. să asigure pregătirea de bază şi
permanentă a cadrelor didactice nece-
sare punerii în aplicare a acelora din
paragrafele de la a. la g. acceptate de
Parte;
i. să creeze unul sau mai multe
organe de control însărcinate să
urmărească măsurile adoptate şi pro-
gresele realizate în direcţia instituirii
sau a dezvoltării predării limbilor
regionale sau minoritare şi să realizeze
asupra acestor chestiuni rapoarte
periodice care vor fi făcute publice.
2. În materie de învăţămînt şi în
ceea ce priveşte zonele altele decît cele
în care sînt folosite în mod tradiţional
limbile regionale sau minoritare,
Părţile se angajează să autorizeze, să
încurajeze şi să creeze, dacă numărul
vorbitorilor unei limbi regionale sau
minoritare o justifică, predarea în
limba regională sau minoritară, sau
predarea acestei limbi la nivele de
învăţămînt corespunzătoare.
Articolul 9 — Justiţia
1. Părţile se angajează,
în ceea ce
priveşte circumscripţiile autorităţilor
judiciare în care numărul persoanelor
folosind limbile regionale sau minori-
tare justifică măsurile specificate mai
jos, în funcţie de situaţia fiecăreia din
aceste limbi, şi cu condiţia ca utilizarea
posibilităţilor oferite de prezentul
paragraf să nu fie considerată de către
judecător ca împiedicînd buna admi-
nistrare a justiţiei:
a. în cadrul procedurilor penale:
i. să prevadă ca, la cererea uneia
din părţi, tribunalele să îşi desfăşoare
procedurile în limbile regionale sau
minoritare; şi/sau
ii. să garanteze acuzatului dreptul
de a se exprima în limba sa regională
sau minoritară; şi/sau
iii. să prevadă ca cererile şi
probele, scrise sau orale, să nu fie con-
siderate ca inadmisibile numai pe
motivul că sînt formulate într-o limbă
regională sau minoritară; şi/sau
iv. să administreze în aceste limbi
regionale sau minoritare, la cerere,
actele în legătură cu procedurile
judiciare, dacă este necesar prin
recurgerea la interpreţi şi traduceri care
să nu implice cheltuieli suplimentare
pentru cei interesaţi;
b.
în cadrul procedurilor civile:
i. să prevadă ca, la cererea unei
părţi, tribunalele să îşi desfăşoare
procedurile în limbile regionale sau
minoritare; şi/sau
ii. să permită, ca atunci cînd o
parte la un litigiu trebuie să compară
personal în faţa unui tribunal, aceasta
să se exprime în limba sa
regională sau
minoritară, fără ca prin aceasta să se
expună la cheltuieli suplimentare; şi/
sau
iii. să permită administrarea de
documente şi probe în limbile regio-
nale sau minoritare, dacă este necesar
prin recurgerea la interpreţi şi tra-
duceri;
c. în procedurile în faţa juris-
dicţiilor competente în materie admi-
nistrativă:
i. să prevadă ca jurisdicţiile la
cererea unei părţi, să conducă pro-
cedura într-una din limbile regionale
sau minoritare;
ii. să permită, în cazul în care o
parte aflată în litigiu trebuie să com-
pară în persoană în faţa unui tribunal,
să se exprime în limba sa regională sau
minoritară fără ca pentru aceasta să se
expună la cheltuieli suplimentare;
iii. să permită producerea de docu-
mente şi de probe în limbile regionale
sau minoritare; dacă este necesar se va
recurge la interpreţi şi la traduceri.
d. să ia măsuri pentru a asigura
aplicarea alineatelor i-iii ale para-
grafelor b şi c de mai sus şi utilizarea
eventuală de interpreţi şi traduceri,
fără ca aceasta să atragă cheltuieli
suplimentare pentru cei interesaţi.
2. Părţile se angajează:
a. să nu
conteste validitatea actelor
juridice întocmite în ţară numai pe
motivul că acestea sînt redactate într-o
limbă regională sau minoritară; sau
b. să nu conteste validitatea,
între
părţi, a actelor juridice întocmite în ţară
numai pe motivul că acestea sînt re-
dactate într-o limbă regională sau
minoritară, şi să prevadă că acestea pot
fi invocate împotriva unor părţi terţe
interesate care nu folosesc respectivele
limbi, cu condiţia ca conţinutul actului
(-elor) să fie adus la cunoştinţa acestora
de către persoanele care îl (le) invocă; sau
c. să nu conteste validitatea, între
părţi, a actelor juridice întocmite în
ţară numai pe motivul că sînt redactate
într-o limbă regională sau minoritară.
3. Părţile se angajează să facă
accesibile, în limbile regionale sau
minoritare, textele legislative naţionale
cele mai importante şi pe acelea care
interesează în mod special pe cei ce
utilizează aceste limbi, dacă aceste
texte nu sînt deja disponibile în alt fel.
Articolul
10 – Autorităţile adminis-
trative şi serviciile publice
În circumscripţiile administrative
ale statului locuite de un număr de
vorbitori de limbi regionale sau mino-
ritare, care justifică măsurile specifi-
cate mai jos, şi în funcţie de situaţia
fiecărei limbi, Părţile se angajează, în
măsura în care este posibil:
a. i. să vegheze ca autorităţile ad-
ministrative să utilizeze limbile regio-
nale sau minoritare; sau
ii. să vegheze ca funcţionarii
autorităţilor administrative care asi-
gură relaţia cu publicul să folosească
limbile regionale sau minoritare în
raporturile lor cu persoanele care li se
adresează în aceste limbi; sau
iii. să vegheze ca vorbitorii de limbi
regionale sau minoritare să poată pre-
zenta cereri orale sau
scrise şi să pri-
mească răspunsuri în aceste limbi; sau
iv. să vegheze ca vorbitorii de
limbi regionale sau minoritare să poată
prezenta cereri orale sau scrise în aceste
limbi;
v. să vegheze ca vorbitorii de limbi
regionale sau minoritare să poată
prezenta ca valabil un document
întocmit în aceste limbi;
b. să pună la dispoziţie formulare şi
texte administrative de uz curent pentru
populaţie în limbile regionale sau
minoritare, sau în versiuni bilingve;
c. să permită autorităţilor admi-
nistrative să întocmească documente
îrtr-o limbă regională sau minoritară.
2. În ceea ce priveşte autorităţile
locale şi regionale din zonele locuite
de un număr de vorbitori de limbi
regionale sau minoritare în care se
justifică măsurile specificate mai jos,
Părţile se angajează să permită şi/
sau să încurajeze:
a. folosirea limbilor regionale
sau
minoritare în cadrul administraţiei
regionale sau locale;
b. posibilitatea pentru
vorbitorii de
limbi regionale sau minoritare de a
prezenta cereri orale sau scrise în aceste
limbi;
c. publicarea de către
autorităţile
regionale a textelor oficiale şi în
limbile regionale sau minoritare;
d. publicarea de către
autorităţile
locale a textelor oficiale şi în limbile
regionale sau minoritare;
e. folosirea de către
autorităţile
regionale a limbilor regionale sau
minoritare în dezbaterile din Consiliilelor,
fără a exclude, totuşi, folosirea
limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;
f. folosirea de către
autorităţile lo-
cale a limbilor regionale sau minoritare
în dezbaterile din Consiliile lor, fără a
exclude, totuşi, folosirea limbii (-ilor)
oficiale a (ale) statului;
g. folosirea sau adoptarea, dacă
este cazul alături de denumirea în limba
(-ile) oficială (-ale), a formelor tradi-
ţionale şi corecte ale toponimiei în
limbile regionale sau minoritare.
3. În ceea ce priveşte serviciile
publice asigurate de către autorităţile
administrative sau de către alte persoane
care acţionează în cadrul competenţei
acestora, Părţile contractante se anga-
jează, în zonele în care limbile regionale
sau minoritare sînt folosite, în funcţie de
situaţia fiecărei limbi şi în măsura în care
acest lucru este posibil:
a. să vegheze ca limbile
regionale
sau minoritare să fie folosite în cadrul
serviciilor publice; sau
b. să permită vorbitorilor de
limbi
regionale sau minoritare să formuleze
cereri şi să primească răspunsuri în
aceste limbi; sau
c. să permită vorbitorilor de
limbi
regionale sau minoritare să formuleze
cereri în aceste limbi.
4. În vederea aplicării dispoziţiilor
paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au ac-
ceptat, Părţile se angajează să ia una sau
mai multe dintre măsurile ce urmează:
a. traducerea sau interpretarea
eventual solicitate;
b. alegerea şi, dacă este cazul,
formarea unui număr suficient de
funcţionari şi alţi agenţi publici:
c. satisfacerea, în măsura în care es-
te posibil a cererilor agenţilor publici care
cunosc o limbă regională sau minoritară
de a fi repartizaţi în zona în care această
limbă este folosită.
5. Părţile se angajează să permită,
la cererea celor interesaţi, folosirea sau
adoptarea de patronime în limbile
regionale sau minoritare.
Articolul 11 – Mijloace de
comuni-
care
1. Părţile se angajează, pentru
vorbitorii limbilor regionale sau mino-
ritare, în zonele în care aceste limbi sînt
folosite, în funcţie de situaţia fiecărei
limbi, în măsura în care autorităţile
publice au, în mod direct sau indirect,
competenţe, atribuţii sau un rol în acest
domeniu, cu respectarea principiilor de
independenţă şi autonomie a mijloacelor
de comunicare:
a. în măsura care radioul şi
televi-
ziunea au caracterul de servicii publice:
i. să asigure crearea cel puţin a
unei staţii de radio şi a unui canal de
televiziune în limbile regionale sau
minoritare; sau
ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze
crearea cel puţin a unei staţii de radio
şi a unui canal de televiziune în limbile
regionale sau minoritare; sau
iii. să ia măsuri corespunzătoare
pentru ca difuzorii să programeze
emisiuni în limbile regionale sau
minoritare;
b. i. să încurajeze şi/sau să
facili-
teze emiterea de programe de radio în
limbile regionale sau minoritare. în
mod periodic;
c. i. să încurajeze şi/sau să
faciliteze
crearea cel puţin a unui canal de
televiziune în limbile regionale sau
minoritare; sau
ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze
difuzarea de programe de televiziune
în limbile regionale sau minoritare, în
mod periodic;
d. să încurajeze şi/sau să faciliteze
realizarea şi difuzarea de producţii au-
dio şi audiovizuale în limbile regionale
sau minoritare,
e. i. să încurajeze şi/sau să facili-
teze crearea şi/sau menţinerea cel puţin
a unui organ de presă în limbile
regionale sau minoritare; sau
ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze
publicarea de articole de presă în
limbile regionale sau minoritare, în
mod periodic;
f. i. să acopere costurile supli-
mentare ale mijloacelor de comunica-
re ce utilizează limbile regionale sau
i minoritare, atunci cînd legea prevede
o asistenţă financiară, în general,
pentru mijloacele de comunicare: sau
ii. să extindă măsurile existente de
asistenţă financiar la producţiile
audiovizuale în limbile regionale sau
minoritare;
g. să sprijine formarea jurna-
liştilor şi a personalului pentru mijloa-
cele de comunicare ce utilizează limbile
regionale sau minoritare.
2. Părţile se angajează să garanteze
libertatea de recepţie directă a
emisiunilor de radio şi de televiziune
ale ţărilor vecine realizate într-o limbă
folosită într-o formă identică sau
apropiată de o limbă regională sau minoritară şi să nu se
opună retransmi-
terii de emisiuni de radio şi televiziune
din ţările vecine, realizate într-o astfel
de limbă. Ele se angajează în plus să
vegheze ca nici o restricţie a libertăţii
de expresie şi a liberei circulaţii a
informaţiei într-o limbă folosită într-o
formă identică sau apropiată de o limbă
regională sau minoritară, să nu fie
impusă presei scrise. Exercitarea
libertăţilor menţionate mai sus, atrăgînd
cu sine obligaţii şi responsabilităţi,
poate fi pusă anumitor formalităţi,
condiţii, restricţii sau sancţiuni
prevăzute de lege, care constituie
măsuri necesare, într-o societate
democratică, în interesul securităţii
naţionale, al integrităţii teritoriale sau
a siguranţei publice, al apărării ordinii
şi al prevenirii crimei, al protecţiei
sănătăţii sau a moralei, al protecţiei
reputaţiei sau a drepturilor altora,
pentru împiedicarea divulgării in-
formaţiilor confidenţiale, sau pentru
garantarea autorităţii şi a imparţialităţii
puterii judecătoreşti.
3. Părţile se angajează să vegheze
ca interesele vorbitorilor limbilor
regionale sau minoritare să fie repre-
zentate sau luate în considerare în
cadrul structurilor eventual create, în
conformitate cu legea, avînd ca sarcină
garantarea libertăţii şi a pluralităţii
mijloacelor de comunicare.
Articolul 12 – Activităţi şi facilităţi
culturale
În ceea ce priveşte activităţile şi
facilităţile culturale – în special
biblioteci, videoteci, centre culturale,muzee, arhive, academii, teatre şi
cinematografe, precum şi operele
literare şi producţia cinematografică,
folclorul, festivalurile, industria
culturală, incluzînd în special utiliza-
rea de noi tehnologii — părţile se an-
gajează, în zonele în care aceste limbi
sînt folosite şi în măsura în care
autorităţile publice au competenţe,
puteri sau un rol în acest domeniu:
a. să încurajeze formele de
expri-
mare şi iniţiativele specifice limbilor
regionale sau minoritare şi să favo-
rizeze diferite mijloace de acces la
operele produse în aceste limbi;
b. să favorizeze diferitele
modali-
tăţi de acces în alte limbi la operele
produse în limbile regionale sau
minoritare, sprijinind şi dezvoltînd
activităţile de traducere, dublare, post-
sincronizare şi subtitrare.
c. să favorizeze accesul în
limbile
regionale sau minoritare la operele
produse în alte limbi, sprijinind şi
dezvoltînd activităţile de traducere,
dublare, post-sincronizare şi subtitrare;
d. să vegheze ca organismele
însărcinate să întreprindă şi să susţină
diferite forme de activităţi culturale, să
integreze într-o măsură adecvată,
cunoaşterea şi folosirea limbilor şi
culturilor regionale sau minoritare în
acţiunile a căror iniţiativă o au sau pe
care le sprijină;
e. să favorizeze punerea la dispo-
ziţia organismelor însărcinate să
întreprindă sau să susţină activităţi
culturale, a unui personal cunoscător
al limbii regionale sau minoritare ca
şi a limbii (-ilor) restului populaţiei;
f. să încurajeze participarea directă
a reprezentanţilor limbilor
regionale sau minoritare la demersu-
rile de organizare a facilităţilor şi de
planificare a activităţilor culturale;
g. să încurajeze şi/sau
să faciliteze
crearea unuia sau mai multor organisme
însărcinate să colecteze, depoziteze şi să
prezinte sau să publice operele realizate
în limbile regionale sau minoritare;
h. dacă este necesar, să creeze şi/
sau să promoveze şi să finanţeze
servicii de traducere şi de cercetare
terminologică, în vederea, în special,
a menţinerii şi dezvoltării în fiecare
limbă regională sau minoritară a unei
terminologii administrative, comer-
ciale, economice, sociale, tehnologie
sau juridice adecvate.
2. În ceea ce priveşte alte zone
decît cele în care limbile regionale sau
minoritare sînt, în mod tradiţional,
folosite, părţile se angajează să auto-
rizeze, să încurajeze şi/sau să prevadă,
dacă numărul vorbitorilor unei limbi
regionale sau minoritare justifică
aceasta, activităţi sau facilităţi cultu-
rale adecvate, în conformitate cu
paragraful precedent.
3. Părţile se angajează ca în
politica lor culturală pe plan extern să
acorde un loc corespunzător limbilor
regionale sau minoritare şi culturii pe
care ele o exprimă.
Articolul 13 – Viaţa economică şi
socială
În ceea ce priveşte activităţile
economice şi sociale, Părţile se anga-
jează, pentru ansamblul ţării:
a. să excludă din propria legislaţie,
orice dispoziţie care interzice sau
limitează în mod nejustificat, folosirea
limbilor regionale sau minoritare în
documentele referitoare la viaţa econo-
mică sau socială, şi, mai ales, în
contractele de muncă şi în documentele
tehnice, cum ar fi instrucţiunile de
utilizare a produselor sau a echipa-
mentelor tehnice;
b. să interzică introducerea în
regulamentele interne ale întreprinde-
rilor şi în actele private a oricăror clau-
ze ce exclud sau limitează folosirea lim-
bilor regionale sau minoritare, cel puţin
între vorbitorii aceleiaşi limbi;
c. să se opună practicilor ce
tind
să descurajeze folosirea limbilor
regionale sau minoritare în cadrul
activităţilor economice şi sociale;
d. să faciliteze şi/sau să
încurajeze
prin alte mijloace decît cele vizate în
alineatul precedent, folosirea limbilor
regionale sau minoritare.
2. În domeniul activităţilor eco-
nomice şi sociale. Părţile se angajează,
în măsura în care autorităţile publice
sînt competente în zona în care limbile
regionale sau minoritare sînt folosite,
şi dacă acest lucru este posibil
a. să definească, prin regle-
mentările financiare şi bancare,
modalităţile ce permit, în condiţii
compatibile cu uzanţele comerciale,
folosirea limbilor regionale sau
minoritare la redactarea ordinelor de
plată (CEC, cambie etc. ) sau a altor
documente financiare sau, dacă este
cazul, să vegheze la iniţierea unui
astfel de proces;
b. în sectoarele
economice şi
sociale aflate direct sub controlul lor
(sectorul public) să realizeze acţiuni
destinate să încurajeze folosirea
limbilor regionale sau minoritare;
c. să vegheze ca instituţiile
soci-
ale cum ar fi spitalele, căminele de
bătrîni, azilurile să ofere posibilitatea
de a primi şi de a îngriji, în propria lor
limbă, pe vorbitorii unei limbi regio-
nale sau minoritare, care necesită
îngrijiri din motive de sănătate, vîrstă
sau altele;
d. să supravegheze, prin mijloace
corespunzătoare, ca instrucţiunile de
siguranţă să fie înscrise şi în limbile
regionale sau minoritare;
e. să facă accesibile în limbile
regionale sau minoritare informaţiile
furnizate de autorităţile competente, în
ceea ce priveşte drepturile consu-
matorilor.
Articolul 14 – Schimburi transfron-
taliere
Părţile
se angajează:
a. să aplice acordurile
bilaterale şi
multilaterale existente care le angajează
faţă de statele, în care aceiaşi limbă este
folosită într-o formă identică sau apro-
piată sau, dacă este necesar, să depună
toate eforturile pentru a încheia astfel de
acorduri, de natură să favorizeze con-
tactele între vorbitorii aceleiaşi limbi din
statele respective, în domeniile culturii,
învăţămîntului, informaţiei, formării
profesionale şi educaţiei permanente;
b. în interesul limbilor regionale
sau minoritare, să faciliteze şi/sau să
promoveze cooperarea transfrontalieră.
mai
ales între autorităţile regionale sau
locale din zonele în care aceiaşi limbă
este folosită într-o formă identică sau
apropiată.
Partea IV — Aplicarea Cartei
Articolul 15 — Rapoarte periodice
1. Părţile vor prezenta periodic
Secretarului General al Consiliului
Europei, într-o formă ce urinează a fi
stabilită de Comitetul Miniştrilor, un
raport asupra politicii urmările, în
conformitate cu Partea II a prezentei
Carte şi asupra măsurilor luate pentru
aplicarea dispoziţiilor Părţii III pe care
le-au acceptat. Primul raport trebuie să
fie prezentat în anul imediat următor
intrării în vigoare a Cartei pentru
Partea respectivă, iar celelalte rapoarte
la intervale de trei ani de la primul
raport.
2. Părţile vor face publice rapoar-
tele.
Articolul 16 –Examinarea rapoar-
telor
1. Rapoartele prezentate Secretaru-
lui General al Consiliului Europei, în
aplicarea articolului 15, vor fi examinate
de un Comitet de experţi constituit în
conformitate cu articolul 17.
2. Organismele sau asociaţiile legal
constituite într-una din Părţi vor putea să
atragă atenţia Comitetului de experţi
asupra
problemelor referitoare la angajamentele
asumate de această Parte în conformitate
cu Partea III din prezenta Cartă. După
consultarea Părţii interesate, Comitetul de
experţi va putea să ţină seama de aceste
informaţii în pregătirea
raportului men-
ţionat în paragraful 3 al prezentului articol.
În plus, aceste organisme sau asociaţii vor
putea să prezinte declaraţii privind politica
urmărită de către o Parte, în conformitate
cu Partea II.
3. Pe baza rapoartelor menţionate
în paragraful 1 şi a informaţiilor
menţionate în paragraful 2, Comitetul
de experţi va pregăti un raport care va
fi supus atenţiei Comitetului miniştri-
lor. Acest raport va fi însoţit de obser-
vaţiile pe care Părţile au fost invitate
să le formuleze şi poate fi făcut public
de către Comitetul Miniştrilor.
4. Raportul menţionat în paragraful
3 va conţine, în special, propunerile
Comitetului de experţi al Comitetului
Miniştrilor în vederea pregătirii, dacă
este cazul, a oricărei recomandări a
acestuia către una sau mai multe părţi.
5. Secretarul General al Consi-
liului Europei va face un raport bianu-
al detaliat asupra aplicării Cartei, către
Adunarea Parlamentară.
Articolul 17 – Comitetul de experţi
1. Comitetul de experţi va fi
compus dintr-un membru pentru fie-
care Parte, desemnat de către Comitetul
Miniştrilor de pe o listă de persoane
de cea mai înaltă integritate, recu-
noscute pentru competenţa lor în
domeniu] tratat de Cartă, care vor fi
propuse de către Partea respectivă.
2. Membrii Comitetului vor fi
numiţi pentru o perioadă de 6 ani şi
mandatul lor va putea fi reînnoit.
Dacă un membru nu-şi poate
îndeplini mandatul, el va fi înlocuit, în
conformitate cu procedura prevăzută în
paragraful
1, iar membrul numit în locul
său va duce la bun sfîrşit mandatul
predecesorului său.
3. Comitetul de experţi va adopta
regulamentul său interior. Secretariatul
său va fi asigurai de către Secretarul
General al Consiliului Europei.
Partea V – Dispoziţii finale
Articolul 18
Prezenta Cartă este deschisă spre
semnare statelor membre ale Consi-
liului Europei. Ea va fi supusă rati-
ficării, acceptării sau aprobării.
Instrumentele de ratificare, de
acceptare sau de aprobare vor fi depuse
la Secretarul General al Consiliului
Europei.
Articolul 19
1. Prezenta Cartă va intra în
vigoare în prima zi a lunii care urmează
expirării unei perioade de trei luni de
la date la care 5 state membre al
Consiliului Europei îşi vor fi exprimai
consimţămîntul de a fi legale prin Cartă,
in conformitate cu dispoziţiile artico-
lului 18.
2. Pentru orice stat membru care
îşi
va exprima ulterior consimţământul de a
fi legal prin Cartă, aceasta va intra în
vigoare în prima zi a lunii care urmează
expirării unei perioade de trei luni de la
dala depunerii instrumentului de rati-
ficare, de acceptare, sau de aprobare.,
Articolul 20
1. După intrarea în vigoare a pre-
zentei Carte, Comitelui Miniştrilor al Consiliului Europei va
putea invita
orice stat membru al Consiliului
Europei să adere la Cartă.
2. Pentru orice stat care aderă,
Carta va intra în vigoare în prima zi
a lunii care urmează expirării unei
perioade de trei luni de la data depu-
nerii instrumentului de aderare la
Secretarul General al Consiliului
Europei.
Articolul 21
1. Orice stat poate, în momentul
semnării sau al depunerii instru-
mentului său de ratificare, de ac-
ceptare, de aprobare sau de aderare
să formuleze una sau mai multe
rezerve la paragrafele 2-5 ale arti-
colului 7 din prezenta Cartă. Nici o
altă rezervă nu este admisă.
2. Orice stat contractant care a
formulat o rezervă în temeiul pa-
ragrafului precedent poate să o
retragă în totalitate sau în parte,
adresînd o notificare Secretarului
General al Consiliului Europei.
Retragerea va produce efect la data
primirii notificării de către Secre-
tarul General.
Articolul 22
1. Orice Parte poate, în orice
moment, să denunţe prezenta Cartă,
adresînd o notificare Secretarului
General al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va produce efect
în prima zi a lunii care urmeazăexpirării
unei perioade de şase luni
de la data primirii notificării de către
Secretarul General.
Articolul 23
Secretarul General al Consi-
liului Europei va notifica statelor
membre ale Consiliului şi oricărui
stat care va adera la prezenta Cartă;
a.
orice semnare;
b. depunerea oricărui instrument
de ratificare, de acceptare, de apro-
bare sau de aderare;
c. orice intrare în vigoare a
pre-
zentei Carte, în conformitate cu arti-
colele 19 şi 20;
d. orice notificare primită, în
conformitate cu articolul 3, pa-
ragraful 2;
e. orice alt act, notificare sau
comunicare avînd legătură cu pre-
zenta Cartă.
În considerarea celor mai sus,
subsemnaţii, avînd depline puteri în
acest
scop, au semnat prezenta Cartă.
Încheiată la Strassbourg, la 5 noiem-
brie 1992, în franceză şi în engleză,
ambele texte fiind egal autentice, într-
un singur exemplar care va fi depus în
arhivele Consiliului Europei. Secretarul
General va transmite copie certificată
fiecăruia dintre statele membre ale
Consiliului Europei şi oricărui stat
invitat
să adere la prezenta Cartă. □
(Traducere neoficială oferită de
Centrul de Informare şi documentare
al Consiliului Europei, Bucureşti)
(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006