Altera

    reviste   » Altera
  autori a b c d g h k l m n p r s t u v w z  
  căutare á é í ó ö ő ú ü ű ă â î ş ţ
  toate numerele » altera ANUL VIII. 2002., nr. 17-18 »
 


| observaţii
| listare
| bookmark


 
 
 
     
 
Recomandarea 1521 (2001)

Recomandarea 1521 (2001) Cultura minorităţii ceangăieşti din România

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

1.   În continuarea raportului său asupra culturilor minorităţilor uralice în Rusia şi a adoptării Rezoluţiei 1171 (1998) Adunarea este îngrijorată cu privire la situaţia culturii minorităţii ceangăieşti, care a existat pe teritoriul României de secole.

2.     Ceangăii sînt un grup non-omogen de persoane romano-catolice. Acest grup etnic este o relicvă din Evul Mediu care a supravieţuit în Moldova, în partea estică a Carpaţilor româneşti. Ceangăii vorbesc o formă veche a [limbii] maghiare şi sînt asociaţi cu tradiţii antice şi cu o mare diversitate de artă populară şi cultură, de o valoare excepţională pentru Europa.

3.     Secole la rînd, autoidentificarea ceangăilor s-a bazat pe religia romano- catolică şi pe limba maternă vorbită în familie şi în comunitatea sătească. Aceasta, cît şi stilul lor de viaţă arhaic şi viziunea asupra lumii, ar putea explica legăturile lor foarte strînse cu religia romano-catolică şi supravieţuirea dia- lectului lor.

4.     Cei care încă vorbesc limba cean- găiască sau o consideră ca limba lor mater-

nă au fost refuzaţi ca parte a populaţiei. Cu toate că există păreri diferite cu privire la acest număr, se consideră că 60.000-70.000 de persoane vorbesc limba ceangăiască.

5.     Astăzi, în Moldova, limba folosită în şcoală şi în biserică este limba română. Există predare, pe plan local, în ucrai- neană şi studiul limbii poloneze, a limbii romanes şi a rusei ca limbă maternă. În ciuda prevederilor legii învăţămîntului şi a solicitărilor repetate din partea părin- ţilor, nu există predare în limba ceangă- iească în satele ceangăieşti. Ca o conse- cinţă, foarte puţin ceangăi ştiu cum se scrie limba lor maternă.

6.     Ceangăii nu au solicitări politice, doresc doar să fie recunoscuţi ca o cultură distinctă. Ei solicită asistenţă pentru salvgardarea acesteia şi, înainte de toate, ei solicită ca obiectele de studiu să fie pre- date copiilor lor în limba ceangăiască şi ca întregul serviciu bisericesc să se desfăşoare în limba lor maternă.

7.     Adunarea reaminteşte textele pe care le-a adoptat în cazuri similare, mai cu seamă Recomandarea 928 (1981) cu privire la problemele educaţionale şi

culturale ale limbilor minoritare şi ale dialectelor din Europa, Recomandarea 1203 (1993) referitoarea la romii din Europa, Recomandarea 1283 (1996) referitoare la istoria şi învăţarea istoriei în Europa, Recomandarea 1291 (1996) cu privire la cultura idiş şi Recomandarea 1333 cu privre la cultura şi limba aromână.

8.     Diversitatea culturilor şi limbilor ar trebui privită ca o resursă preţioasă care îmbogăţeşte patrimoniul european şi care întăreşte identitatea fiecărei naţiuni sau individ. Asistenţa la nivel european, şi în mod special din partea Consiliului Europei, este justificată pentru salvarea oricărei culturi specifice şi este necesară în cazul ceangăilor.

9.     Din acest motiv Adunarea reco- mandă Comitetului de Miniştri să încurajeze România să ratifice şi să implementeze Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale şi să sprijine ceangăii, în mod special în următoarele cazuri:

i. posibilitatea educaţiei în limba maternă trebuie asigurată în conformitate cu Constituţia României şi a legislaţiei cu privire la educaţie. Între timp ar trebui asigurate săli de clasă în şcolile locale şi profesorii care predau limba ceangăiască în sate ar trebui să fie plătiţi;

ii. părinţii de origine ceangăiască ar trebui informaţi despre legislaţia româ- nească cu privire la educaţie şi ar trebui publicate instrucţiuni asupra modalităţii de aplicare a prevederilor acestora cu privire la limbi;

iii. ar trebui să existe posibilitatea de a opta pentru servicii religioase romano- catolice în limba ceangăiască în bisericile din satele ceangăieşti şi posibilitatea ca ceangăii să-şi cînte imnurile religioase în limba lor maternă;

iv. toate asociaţiile ceangăieşti vor trebui să fie recunoscute şi sprijinite. O atenţie specială trebuie acordată înre- gistrării minorităţii ceangăieşti cu ocazia următorului recensămînt oficial;

v. va trebui promovat accesul la facilităţile moderne ale mass-media. Va trebui acordat sprijin financiar asociaţiilor ceangăilor în conformitate cu fondurile disponibile, pentru a-i ajuta să-şi exprime energic/activ identitatea (în special prin editarea unei publicaţii lunare şi prin funcţionarea unei staţii de radio local);

vi. vor trebui elaborate programe speciale pentru promovarea culturii cean- găieşti în contextul atragerii atenţiei şi res- pectării minorităţilor naţionale. Dezbateri şi seminarii internaţionale de experţi vor trebui organizate pentru studierea ceangăilor;

vii. o campanie de informare trebuie lansată în România cu privire la cultura ceangăiască şi cu privire la avantajele cooperării dintre majoritate şi minorităş i;

viii. caracteristicile lingvistice i etnografice unice ale ceangăilor trebuie înregistrate în mod corespunzător;

ix. trebuie încurajată revitalizarea economică a regiunii, de exemplu, prin înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii în satele locuite de ceangăi.   

Traducere de Judith-Andrea Kacsó

*

Text adoptat de către Comitetul Permanent, în numele Adunării la data de 23 mai 2001 (vezi Documentul 9078, raportul Comitetului de Cultură, ªtiinţă şi Educaţie, raportor: Doamna Isohookana-Asunmaa).

   

a
f
e
g

 
       


(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006