De ce un Memorandum?

Al. Cistelecan

Memorandum-ul pe care Altera l publică n paginile următoare e alcătuit nnumele laicilor greco-catolici din ntreaga lume (inclusiv Romnia). El nu este, aşadar,nici iniţiativa, nici opera ierarhiei Bisericii Romne Unite cu Roma (greco-catolică).E o iniţiativă strict cetăţenească, non-instituţională. n calitate de cetăţeni ai Romnieisau de romni deveniţi cetăţeni ai altor ţări, dar rămaşi n comuniune spirituală şiculturală cu ţara de origine şi integraţi, eclezial, n structurile Bisericii Unite,credincioşii greco-catolici s-au văzut obligaţi n conştiinţă să se adreseze Statuluiromn şi instituţiilor care-l reprezintă spre a cere reparaţia unei grave injustiţii istorice,perpetuate pnă azi. După cum se ştie, Biserica Romnă Unită a fost suprimată n1948 şi repusă n legalitate n 1989-1990. Suprimarea din 1948 a avut, fireşte, dreptcorolar naţionalizarea tuturor bunurilor acestei biserici, unele trecute direct nproprietatea statului, altele concesionate altor culte sau instituţii. Din 1990 ncoacea nceput un timid şi inhibat proces de restituire a acestor bunuri, de la bibliotecila lăcaşe de cult. Acest proces s-a derulat cu un calendar acceptabil atunci cnda fost vorba de bunuri aflate ncă n mna statului, el fiind parte a marelui efort derestituire a proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Statul romn, voind săintre n parametrii democratici europeni şi să devină un stat de drept, a făcut, maicu voie, mai fără voie, paşi semnificativi n direcţia acestor reparaţii. El s-a sustrasnsă, chiar din decembrie 1989, obligaţiei sale legale, constituţionale, de a restitui şibunurile dăruite altor instituţii. Problema a devenit acută mai cu seamă n cazullăcaşurilor de cult capele, biserici, mănăstiri. Lăsată la buna nţelegere şi ladiscreţia comunităţilor, această problemă a fost scoasă chiar şi de sub jurisdicţiaactului de justiţie, pe care statul, fie direct, fie tolernd anumite iniţiative venitedinspre părţi interesate, s-a străduit să-l zădărnicească sau să-l pervertească. Aceastăatitudine de i-responsabilizare statală a determinat ca procesul de restituire săculmineze n tensiuni şi scandaluri. Iar rezultatele să fie eufemistic spus neglijabile. n 2002, după 12 ani de restituiri, BRU nu e departe de situaţia ei din1989, 1988, 1987, 1948. Memorandum-ul cere statului să-şi intre n atribuţiile saleconstituţionale şi să nu-şi delege, n situaţii delicate electoral, propriile competenţeşi obligaţii către comisii de faţadă. El provoacă statul la responsabilitate n limiteleConstituţiei. Apelul memorandistic e o tradiţie n istoria Bisericii Romne Unite, dela celebrul Supplex al lui Inocenţiu Micu-Klein, pnă la marele Memorandum alintelectualilor ardeleni din 1892. Elementul de diferenţiere e că Memorandum-ul deacum nu se adresează unui stat sau unei diete neromneşti, ci chiar statului ai căruicetăţeni sntem şi noi. Elementul de similaritate e că Statul romn nu răspunde altfeldect vechea Dietă transilvană sau dect guvernul imperial vienez de pe vremurileImperiului. Desconsideraţia şi dispreţul arătate memorandiştilor de către instituţiilestatului cărora le-a fost adresat Memorandum-ul e, de fapt, un dispreţ răspicatarătat principiilor democraţiei şi statului de drept. E chiar modul romnesc de aperpetua o justiţie de clientelă, orict de nobilă ar fi această clientelă.

Memorandum-ul, după cum se poate vedea, documentează cu rigoareasupra situaţiei prezente şi trecute a BRU. El nu pretinde vreo favoare, nici măcar ntermenii discriminării pozitive. E un apel strict la competenţele statului şi larăspunderea lui faţă de propriile acte.

Fireşte, Statul romn se va strădui să bagatelizeze această problemă şi so expedieze n afara propriilor răspunderi. Patronul Statului romn tinde să devinăPilat din Pont. Sntem, de fapt, n situaţia de nerecunoaştere nici măcar a problemeica atare. Statul romn nchide ochii spre a nu vedea evidenţele. Tocmai de aceea,Memorandum-ul va lua a luat deja drumul altor instituţii, al instituţiiloreuropene. n speranţa că Europa o comunitate de principii şi valori, nu doar destate va deprinde Statul romn cu limitele de flexiune a unor principiifundamentale, vitale pentru o democraţie. Memorandum-ul se adresează şi societăţiicivile de la noi, singura forţă internă care poate face pedagogie principială şi carepoate nvăţa statul să-şi respecte statutul. Problema ridicată de Memorandum e,fireşte, delicată. Dar rezolvarea ei e o probă de maturitate att pentru societate, ct şipentru stat (sau clasa politică).

*

Al. Cistelecan (n. 1951) critic literar, redactor, publicist. Absolvent al Facultăţii de Filologieal Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj. Doctor n litere, cu teza: Celălalt Pillat Redactor-şef adjunctla revista de cultură Vatra, respectiv conferenţiar universitar dr. al Universităţii Petru Maior dinTrgu-Mureş. Bogată activitate publicistică, eseuri, critică literară, analize politice etc, n aproapetoate publicaţiile periodice din ţară. Redactor coordonator pentru varianta romnă a revisteiProvincia. A publicat volumele: Poezie şi livresc (1986), Celălalt Pillat (2000), precum şi Top ten(2000). Premiul de critică literară George Călinescu pentru volumul Poezie şi livresc, premiulUniunii Scriitorilor pentru eseu pe anul 2001, pentru volumul Celălalt Pillat.