Jean-Pierre Liégeois

Nicolae Gheorghe

Roma/Gypsies: A European Minority

în MRGI Report (numărul 4/1995)

În aprilie 1993, înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale a fost rugat să ţină sub observaţie şi să evalueze situaţia minorităţii romilor din zona OSCE. Această iniţiativă a fost urmată şi de alte acţiuni internaţionale afirmative, a căror frecvenţă. în creştere în ultimii ani, are ca scop principal protecţia şi recunoaşterea acestei minorităţi tradiţionale, la nivel internaţional şi naţional. Chiar anul trecut, la Bucureşti, problemele comunităţii romilor au fost unul dintre subiectele fierbinţi ale Conferinţei asupra Toleranţei.

Căci în Europa, România este cu siguranţă statul în care se află cea mai largă minoritate romă (între 1.800.000 — 2.500.000). Este firesc deci locul pe care îl ocupă referirile la situaţia acesteia în cadrul statului român în numărul 4/ 1995 al trimestrialului Minority Rights Group International — Report avînd tema „Romii/Ţiganii: O minoritate europeană”. De la contextul istoric al migrării în Europa, la crearea unor spaţii, politic şi, respectiv, cultural, în care minoritatea romă să se poată exprima, sînt trecute în revistă atitudini şi posibile soluţii.

„Politica negării”, larg aplicată din secolul al XV-lea faţă de această minoritate, implicînd excluderea, integrarea sau asimilarea, a dus la genocid, ca şi consecinţă a unei atitudini politice dublată de o mentalitate istorică. Astăzi respingerea, însoţită de clişee rasiste, continuă să îngrijoreze. În multe state, drepturile omului nu sînt aplicate membrilor minorităţii romilor, de la dreptul la judecată imparţială, la dreptul la muncă şi educaţie. Aplicarea selectivă a drepturilor omului duce la insecuritate şi stări conflictuale sau la conflicte deschise, ca acelea de la Hădăreni, în 1993 sau Bîcu, în 1995, precedate de alte cîteva, mai puţin mediatizate în România, ca cele din aprilie-mai 1991 din judeţul Giurgiu, totalizînd din 1989 şi pînă azi în jur de 30 de incidente regretabil de similare. Cel mai „spectaculos” dintre acestea, Hădăreni, este analizat şi prezentat în detaliile semnificative, alături de poziţia şi analizele experţilor şi ale organizaţiilor pentru drepturile omului. Reiese din acestea că nu numai în România, dar mai ales în ţările postcomuniste nu există drepturi colective pentru minoritatea romilor în nici o formă acceptabilă, drepturi susţinute şi revendicate în numele comunităţilor romilor de către Romani Union, organizaţie repre- zentativă a Congresului romilor.

Crearea unui spaţiu politic şi cultural a fost cerută şi în septembrie 1994 de către OSCE, urmare a numeroasele recomandări şi rezoluţii asupra protecţiei minorităţii romilor, emise din 1969 şi pînă azi. Organizaţiile romilor, reunite în Congresul romilor s-au ocupat pînă acum mai ales cu atestarea originii şi obţinerea recunoaşterii de către organisme şi foruri internaţionale. Dar din 1990, Uniunea Internaţională a romilor s-a transformat într-un grup de presiune, ca ONG, în relaţiile cu guvernele, fiind constructivă şi în raporturile cu OSCE. Consiliul Europei şi Comunitatea Europeană. Acest lucru indică dezvoltarea etno-politică a comunităţii romilor, afirmarea identitară şi deci autoidentificarea culturală.

Jean-Pierre Liégeois şi Nicolae Gheorghe, autorii acestui raport, al patrulea pe 1995 al MRG, configurează în interiorul revistei şi un profil, conţinînd rezumatul numărului şi, în acelaşi timp, principalele căi de acţiune în rezolvarea problemelor minorităţii romilor, aşa cum au fost ele trasate şi individualizate de organizaţiile internaţionale. Selecţia informaţiei asupra istoricului şi aspectelor politice şi culturale s-a făcut urmînd criteriul practic. Dincolo de utilitatea sa de buletin întocmit de doi raportori competenţi, numărul 4/1995 al MRGI — Re- port are şi calitatea de a centraliza principalele date bibliografice ale subiectului urmărit. □

(Alina Cadariu)