Declaraţia de la Helsinki
cu privire la autonomia regională

Consiliul Europei

Miniştrii participanţi la cea de-a 13a sesiune a conferinţei miniştrilor europeni responsabili cu administraţia regională şi locală, întruniţi la Helsinki în 27-28 iunie 2002:

După ce, într-o primă sesiune de lucru avînd ca temă „Autonomia regională şi subsidiaritatea — modele şi principii europene”, au avut un valoros schimb de experienţă şi de opinii cu privire la autonomia regională, regionalizare, descentralizare şi implementarea principiului subsidiarităţii;

După ce, într-o a doua sesiune de lucru avînd ca temă „Autonomia regională şi subsidiaritatea — examinare detaliată a textelor pregătite de Comitetul Director pentru Democraţie Locală şi Regională (CDDLR)”, a avut un schimb de opinii cu privire la textele respective;

După ce a luat în considerare cererea Comitetului de Miniştri de a exprima, în lumina unui fundament complet, o opinie despre natura instrumentului ce urma să fie adoptat de Consiliul Europei cu privire la autonomia regională;

Avînd în vedere că multe state membre ale Consiliului Europei sînt în proces fie de reformare fie de introducere a autonomiei regionale;

Avînd în vedere că o mare diversitate de modele şi forme de autonomie regională în Europa, generate de tradiţii constituţionale diferite şi de situaţii socio-economice, culturale şi geografice specifice fiecărui stat;

Avînd în vedere că este posibil, după cum demonstrează rezultatele activităţii CDLR, să se elaboreze un set de concepte şi principii de bază care sînt comunte tuturor modelelor de autonomie regională;

Declară solemn că:

1. o democraţie funcţională constituie baza păcii, stabilităţii, prosperităţii şi dezvoltării;

2. descentralizarea şi devoluţia crescînde ale guvernării de pe cuprinsul Europei din ultimele decenii au contribuit la consolidarea democraţiei, atît în statele cu îndelungate tradiţii democratice cît şi în democraţiile mai noi;

3. procesul descentralizării şi devoluţiei reflectă convingerea comună că creşterea economică, regenerarea durabilă, serviciile publice de calitate şi participarea democratică deplină pot fi facilitate mai eficient dacă instituţiile de guvernare nu sînt centralizate excesiv;

4. este la latitudinea fiecărui stat să decidă dacă să înfiinţeze sau nu autorităţi regionale şi că în realitate nu toate statele au astfel de autorităţi;

5. Consiliul Europei are un rol important de jucat în promovarea şi susţinerea democraţiei reale în rîndul statelor membre, atît la nivel naţional cît şi subnaţional;

6. Consiliul Europei asigură un loc de întrunire privilegiat pentru guvernele europene pentru a aborda chestiuni de administraţie regională şi locală şi pentru a se implica în dialog la nivel european cu reprezentanţii aleşi ai autorităţilor regionale şi locale întruniţi în Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei (CALRE);

7. obiectivul statutar al Consiliului Europei „de a realiza o mai mare unitate între membrii săi în scopul salvgardării şi realizării idealurilor şi principiilor care constituie moştenirea lor comună” este urmat cu succes prin stabilirea de standarde comune în ariile sale de competenţă, care includ guvernarea democratică;

8. Carta europeană a autonomiei locale, ratificată de 37 de state membre, a avut o influenţă pozitivă semnificativă asupra dezvoltării administraţiei locale şi a democraţiei în Europa;

9.  Autonomia regională, acolo unde ea există, este o parte a guvernării democratice şi, astfel, asemenea autorităţi regionale precum cele înfiinţate trebuie să îndeplinească standardele minime de componenţă democratică şi să fie înzestrate cu competenţă juridică şi cu puterea, în limitele constituţiei şi ale legilor, de a reglementa şi administra o parte a treburilor publice prin propria lor responsabilitate, în interesul populaţiei lor şi în concordanţă cu principiul subsidiarităţii;

10.         Consiliul Europei ar trebui să promoveze în continuare schimbul de bune practici între statele membre evidenţiind principiile generale identificare în experienţa statelor membre;

11.         Consiliul Europei ar trebui să recunoască şi să promoveze principiile comune cu privire la autonomie într-un instrument juridic european care să ia în considerare experienţa statelor membre;

Ca urmare, ele confirmă că un astfel de instrument juridic

12.     ar trebui să respecte suveranitatea, identitatea şi liberatea statelor de a hotărî asupra propriei lor organizări interne, care să se conformeze acestor principii comune;

13.     ar trebui să fie destul de cuprinzător pentru a recunoaşte marea varietate a formelor democratice a autognomiei regionale;

14.     ar trebui să facă limpede faptul că fiecare stat are dreptul de a decide dacă să îşi înfiinţeze sau nu autorităţi regionale;

15. nu ar trebui să răstoarne principiul egalităţii dintre autorităţile locale şi regionale în ce priveşte autonomia, acolo unde acest principiu este statuat de constituţie sau lege;

16.      nu ar trebui să ducă la crearea unei ierarhizări comparative a valorilor între diferitele modele de autonomie;

17.      ar trebui să permită statelor posibilitatea unor opţiuni diferite pentru a ţine cont de caracteristicile specifice ale sistemului lor de autonomie regională;

Constatînd faptul că chestiunea naturii instrumentului juridic care urmează a fi adoptat este subiectul unor opinii divergente;

Conştienţi de faptul că o serie de chestiuni juridice trebuie abordate în mai mare profunzime pentru ca deciziile să poată fi luate într-o deplină înţelegere a tuturor implicaţiilor unei asemenea alegeri;

Exprimă opinia că:

18.  Consiliul Europei ar trebui să îşi propună să adopte un instrument juridic cu privire la autonomia regională care

a.  să fie fundamentat pe conceptele şi principiile de bază deja elaborate de către CDDLR (v. anexa);

b. să stipuleze explicit că fiecare stat are dreptul de a înfiinţa sau nu autorităţi regionale;

c.  oferă statelor membre o libertate de alegere pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale sistemului lor de autonomie regională;

d. asigură o coexistenţă armonioasă cu Carta Europeană a autonomiei locale (ECLSG);

Recomandă Comitetului de Miniştri:

19.   să dezvolte şi să consolideze activitatea Consiliului Europei în domeniul democraţiei regionale şi locale, inclusiv prin facilitarea împărtăşirii şi promovării experienţei legate de autonomia regională;

20.   să continue şi să îmbunătăţească dialogul la nivel european dintre guverne şi reprezentanţii regionali sau locali aleşi întruniţi în cadrul CALRE;

21.  să ofere un program cadru pentru Comitetul Director al democraţiei regionale şi locale pentru a elabora proiecte de instrumente juridice de diferite tipuri, luînd în considerare propunerile făcute în timpul Conferinţei şi experienţa în dezvoltare a statelor membre, şi care să răspundă nevoii unei relaţii adecvate cu ECLSG.

ANEXĂ

Concepte de bază şi principii comune ale autonomiei regionale identificate de CDDLR

A. Concepte şi principii de bază

1.1.    Autorităţile regionale sînt autorităţi teritoriale între guvernarea centrală şi autorităţile locale. Aceasta nu implică în mod necesar o relaţie ierarhică între autorităţile locale şi regionale.

1.2.    Autonomia regională denotă competenţa juridică şi puterea autorităţilor regionale, în limitele constituţiei şi ale legii, de a reglementa şi administra o parte a treburilor publice prin propria lor responsabilitate, în interesul populaţiei regionale şi în concordanţă cu principiul subsidiarităţii.

1.3.    Acolo unde există autorităţi regionale^*, principiul autonomiei regionale va fi recunoscut în legislaţia internă şi/ sau de constituţie, în mod corespunzător.

B. Principii comune

1.  Competenţe regionale

1.1.       Competenţele regionale vor fi definite de constituţie, statutele regiunilor sau de legislaţia naţională. Autorităţile regionale vor avea, în limitele legii şi/sau constituţiei, libertate de acţiune deplină pentru a-şi exercita iniţiativa cu privire la orice chestiune care nu este exclusă din competenţele lor şi nici atribuită unei alte autorităţi. Reglementarea sau limitările competenţelor regionale se vor baza pe constituţie şi/sau legislaţie.

1.2.       Autorităţile regionale vor avea puteri decizionale şi administrative în domeniile care sînt incluse în propriile competenţe. Aceste puteri vor permite adoptarea şi implementarea de politici specifice regiunii. Puterile decizionale pot include puteri legislative.

1.3. Pentru cazuri particulare şi în limitele legii, competenţele pot fi conferite autorităţilor regionale de alte autorităţi publice.

1.4.   Cînd sînt delegate puteri către autorităţile regionale, acestora li se va acorda libertatea de a adapta exercitarea acestora la condiţiile regionale, în cadrul stabilit de constituţie şi/sau de lege.

2.  Relaţiile cu alte autorităţi teritoriale subnaţionale

2.1. Relaţia dintre autorităţile regionale şi alte autorităţi teritoriale subnaţionale va fi ghidată de principiile autonomiei regionale stabilite în prezentul document şi de cele ale autonomiei locale stabilite de Carta europeană a autonomiei locale şi de principiul subsidiarităţii.

2.2. Autorităţile regionale şi alte autorităţi teritoriale subnaţionale pot, în limitele legii, defini relaţia lor reciprocă şi pot coopera.

3.  Implicarea în procesul de decizie al Statului

3.1.  Autorităţile regionale vor avea dreptul potrivit descrierii din paragrafele 3.2 şi 3.3. de mai jos de a fi implicate în deciziile statului care le afectează competenţele şi interesele esenţiale sau anvergura autonomiei regionale.

3.2.       Această implicare va fi asigurată prin reprezentarea în organismele de decizie şi/sau prin consultarea şi discuţiile dintre stat şi autorităţile regionale respective. Acolo unde este cazul, participarea poate fi asigurată şi prin consultarea şi discuţiile dintre autorităţile statului şi organismele reprezentative ale autorităţilor regionale.

3.3.   În măsura în care o permite constituţia şi/sau legea, autorităţile regionale şi/sau organele lor reprezentative vor fi reprezentate sau consultate, prin organe şi/sau proceduri adecvate, în ce priveşte negocierile internaţionale ale statului şi implementarea tratatelor în care sînt în joc competenţele lor sau anvergura autonomiei lor regionale.

4.  Supervizarea autorităţilor regionale de către autorităţile Statului

4.1. Orice supervizare a autorităţilor regionale de către autorităţile statului central vor ţinti în mod normal numai la asigurarea că acestea respectă legea. Totuşi, supervizarea puterilor delegate poate include şi o evaluare a eficacităţii.

4.2. Supervizarea administrativă a autorităţilor regionale poate fi exercitată numai potrivit procedurilor şi numai în cazurile prevăzute de reglementările constituţionale sau legislative. O asemenea supervizare va fi exercitată ex post facto şi orice măsuri luate trebuie să fie proporţionale cu importanţa intereselor care se intenţionează a fi protejate.

5. Protejarea autonomiei regionale

5.1.   Autorităţile regionale pot fi prevăzute în constituţie sau înfiinţate prin lege. Existenţa regiunilor, odată stabilită, este garantată de constituţie şi/sau lege şi poate fi revocată numai prin acelaşi proces corespunzător de amendare a constituţiei şi/sau legii prin care au fost stabilite.

5.2.   Autorităţile regionale vor avea dreptul de a recurge la un remediu judiciar pentru a asigura libera exercitare a puterilor lor şi respectarea principiilor autonomiei regionale consfinţite în legislaţia internă.

5.3.   Graniţele regionale nu vor fi modificate fără consultarea prealabilă a regiunii (regiunilor) respective. Consultarea prealabilă poate include un referendum.

6. Dreptul de asociere şi alte forme de cooperare

Autorităţile regionale vor avea dreptul de a forma asociaţii şi de a se angaja în activităţi de cooperare interregională în chestiuni din cadrul competenţelor lor şi în cadrul legal. Autorităţile regionale pot fi totodată membre ale organizaţiilor internaţionale ale autorităţilor regionale.

7. Relaţiile internaţionale

7.1.   În măsura în care o permite legislaţia naţională şi/sau europeană, autorităţile regionale vor avea dreptul de a fi implicate sau de a fi reprezentate prin organisme înfiinţate în acest scop în activităţile instituţiilor europene.

7.2.  Autorităţile regionale pot coopera cu autorităţile teritoriale din alte ţări în cadrul competenţelor lor şi în conformitate cu legea, obligaţiile internaţionale şi politica externă a statului.

8. Autoorganizarea autorităţilor regionale

Acolo unde o constituţie şi/sau lege prevăd dreptul regiunilor de a decide în organizarea lor internă, inclusiv statutele şi instituţiile lor, ea va defini acest drept cît de larg posibil.

9.  Organele regionale

9.1.       Autorităţile regionale vor avea o adunare reprezentativă. Funcţiile executive, acolo unde ele nu sînt exercitate direct de organul reprezentativ, vor fi încredinţate unei persoane sau unui organ responsabil în faţa acestuia potrivit condiţiilor şi procedurilor stabilite de lege. Acolo unde organul executiv este ales direct de către populaţie, el nu trebuie să fie neapărat răspunzător în faţa adunării reprezentative însă ar trebui îi prezinte acesteia activitatea sa.

9.2.  Adunările regionale vor fi alese direct prin vot liber şi secret bazat pe sufragiul universal, sau alese indirect de şi compuse din reprezentanţi ai autorităţilor autonomiei locale constituente aleşi în mod popular.

9.3. Condiţiile mandatului reprezentanţilor regionali aleşi vor asigura exercitarea liberă a funcţiilor lor. Ele vor prevedea indemnizaţii financiare corespunzătoare şi/sau compensaţii financiare corespunzătoare pentru cheltuielile făcute în exercitarea mandatului respectiv precum şi, unde este cazul, compensarea completă sau parţială pentru pierderea cîştigurilor sau remunerării pentru munca depusă şi protecţia socială corespunzătoare. Membrii adunării vor avea dreptul de a se exprima liber în timpul întrunirii acestei adunări. Orice funcţii şi activităţi care sînt socotite incompatibile cu mandatul reprezentantului vor fi hotărîte prin lege.

9.  4. În cazurile în care sînt posibile sancţiunile împotriva reprezentanţilor regionali aleşi, ele trebuie să fie prevăzute de lege, să fie proporţionale cu importanţa intereselor care se doresc protejate şi să fie supuse revizuirii judiciare. Suspendarea şi demiterea pot fi prevăzute doar în cazuri excepţionale.

10. Administraţia regională

10.    1. Autorităţile regionale vor deţine propriile proprietăţi, propria administraţie şi propriul personal.

10. 2. Autorităţile regionale vor stabili în mod liber structurile interne ale sistemului lor administrativ şi ale organelor lor, în cadrul definit de lege.

10. 3. Condiţiile de angajare a personalului autorităţilor administrative regionale vor respecta principiile generale ale serviciului public şi vor fi de aşa natură încît să permită recrutarea unui personal cu calificare înaltă pe baza meritului şi competenţei; în acest sens, vor fi asigurate oportunităţi de perfecţionare, remunerare şi dezvoltarea carierei adecvate.

11. Resursele financiare ale autorităţilor regionale

11. 1. Autorităţile regionale vor avea la dispoziţie resurse previzibile proporţionale cu competenţele şi responsabilităţile lor care să le permită să îşi implementeze aceste competenţe eficient.

11.2. Autorităţile regionale vor putea dispune de resursele lor în mod liber, pentru implementarea competenţelor lor.

11. 3. În implementarea propriilor lor competenţe, autorităţile vor putea să se bazeze în special pe resurse proprii de care vor putea dispune în mod liber. Aceste resurse pot include taxe regionale, alte venituri stabilite de autorităţile regionale, cote fixe din taxele statului, finanţări fără scop prestabilit de la stat şi autorităţile teritoriale constituente, potrivit legii.

11.  4. Sistemele financiare pe care se bazează resursele disponibile autorităţilor regionale vor fi de o natură suficient de diversificată şi de viabile pentru a le permite să ţină pasul cît de mult o permit condiţiile concrete cu evoluţia reală a costului îndeplinirii sarcinilor lor.

12. Egalizarea şi transferurile financiare

12.  1. Protecţia autorităţilor regionale mai slabe din punct de vedere financiar va fi asigurată prin proceduri de egalizare financiară sau măsuri echivalente care sînt menite să corecteze efectele distribuţiei inegale a potenţialelor surse de finanţare şi ale poverilor financiare pe care trebuie să le suporte. Astfel de proceduri sau măsuri nu ar trebui să aibă ca urmare restrîngerea resurselor financiare ale autorităţilor regionale în aşa măsură încît să le stînjenească libertatea de administrare.

12 .2. Transferurile financiare către autorităţile regionale vor fi ghidate de reguli prestabilite bazate pe criterii obiective referitoare la competenţele regionale. Pe cît este posibil, fondurile transferate către autorităţile regionale nu vor avea scopuri prestabilite pentru finanţarea unor proiecte anume.

12. 3. Transferurile financiare către autorităţile regionale nu vor limita libertatea fundamentală a acestora de aşi exercita libertatea de acţiune politică în implementarea competenţelor lor.

12. 4. În scopul împrumutului pentru investiţia de capital, autorităţile regionale vor avea acces la piaţa de capital în cadrul impus de lege. □

Note:

^* Dacă această sintagmă va fi sau nu păstrată depinde de natura instrumentului juridic.

(traducere neoficială)