Rezoluţia 186 (2004)¹ referitoare la Convenţia Consiliului Europei cu privire la autonomia regională – progresul proiectului

Congresul, examinînd propunerea Camerei Regiunilor,

1. Luînd în considerare Recomandarea sa 34 (1997) în care invită Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei de a adopta o Cartă regională a autonomiei regionale sub forma unei convenţii internaţionale;

2. Evocînd Recomandarea 1349 (1997) a Adunării Parlamentare şi Opinia nr. 300 din 13 decembrie 2000 a Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene, acestea susţinînd ambele adoptarea rapidă a Cartei autonomiei regionale sub forma unei convenţii;

3. Luînd în considerare propriile Rezoluţii 146 (2002) şi 161 (2003) cu privire la progresul activităţii interguvernamentale referitoare la adoptarea unei Convenţii a Consiliului Europei cu privire la autonomia regională;

4. Luînd notă de opinia exprimată în Congres în 2003 de către reprezentanţii unei serii de guverne – în special al Regatului Unit al Marii Britanii, al Ungariei şi al Italiei – referitoare la posibila adoptare a unei convenţii a Consiliului Europei cu privire la autonomia regională;

5.  Ţinînd seama de:

a. propunerea Guvernului Ungariei ca cea de a XIV-a Conferinţă a Miniştrilor europeni însărcinaţi cu administraţia locală şi regională la Budapesta în prima jumătate a anului 2005;

b. faptul că cea de-a III-a Întîlnire la vîrf a şefilor de stat şi de guverne a Consiliului Europei va avea loc la Varşovia (Polonia) în 2005;

6.     După ce a examinat raportul lui Giovanni Di Stasi (Italia, R SOC) şi Karsten Behr (Germania, R, EPP/CD), raportori, bazîndu-se pe progresul înregistrat în pregătirea unei Convenţii a Consiliului Europei cu privire la autonomia regională de la cea de a X-a Sesiune plenară a Congresului (Strasbourg, 20-22 mai 2003);

7.  Remarcă cu satisfacţie că, în conformitate cu deciziile luate la cea de a treisprezecea Conferinţă a miniştrilor europeni însărcinaţi cu administraţia locală şi regională (Helsinki, 27 şi 28 iunie 2002) şi cu programul cadru atribuit acesteia de către comitetul de Miniştri pe baza acestor decizii², Comitetul Director pentru Democraţia Locală şi Regională (CDDLR), asistat de Comisia sa de Experţi în Cadrul şi Structura Administraţiei Locale şi Regionale (LR-CS):

a.  a pregătit un proiect de convenţie cu privire la autoguvernarea regională şi un proiect de recomandare a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei cu privire la autonomia regională;

b. a aprobat aceste proiecte de texte la cea de a treizeci şi treia întrunire a sa (Strasbourg, 17-19 mai 2004) şi le-a înaintat Comitetului de Miniştri împreună cu un raport de activitate;

8.  Doreşte să felicite CDDLR pentru reuşita sa în a pregăti un proiect de convenţie cu privire la autonomia regională:

a. întemeiată pe conceptele şi principiile de bază elaborate deja de CDDLR, luînd în considerare proiectul Cartei aprobat de Congres în 1997;

b. stipulînd explicit că fiecare stat are dreptul de a înfiinţa sau nu autorităţi regionale;

c. oferind o formulă de tip „meniu”, care, în anumite condiţii, ar permite statelor contractante să hotărască să ratifice numai prevederile pe care le consideră drept cel mai compatibile cu sistemul lor juridic şi cu sistemul lor de administrare locală şi regională;

d. cuprinzînd o prevedere preliminară ce le dă statelor posibilitatea de a alege să fie obligate, în ce priveşte autorităţile lor regionale, numai de principiile generale ale convenţiei şi să se limiteze în rest la garanţiile juridice cuprinse în Carta europeană a autonomiei locale;

9.  În ce priveşte relaţia dintre proiectul convenţiei cu privire la autonomia regională şi Carta europeană a autonomiei locale, consideră că, în conformitate cu propunerile prezentate în Rezoluţia 161 (2003), ar trebui să se ţină seama şi de propunerea ca statele să aibă opţiuni alternative pentru instituţiile lor regionale, adică:

a.  ratificarea Cartei europene a autonomiei locale (pe baza Articolului 13),

b. ratificarea convenţiei europene a autonomiei regionale sau,

c.  ratificarea Cartei europene a autonomiei locale cu privire la regiuni anume, şi ratificarea Convenţiei autonomiei regionale cu privire la alte regiuni din cauza statutului lor specific; dacă este potrivit, o a treia categorie de regiuni ar putea fi exclusă din cîmpul de acţiune al acestor două instrumente;

10.      Consideră că proiectul de Convenţie aprobat de CDDLR este un compromis juridic care ar putea facilita acceptarea unei convenţii a consiliului Europei cu privire la autonomia regională, deopotrivă cu Carta europeană a autonomiei locale, care este deja în vigoare;

Rămîne totuşi convins că adoptarea unei recomandări a Comitetului de Miniştri cu privire la autonomia regională ar putea crea un dezechilibru instituţional în dreptul european, deoarece, dată fiind existenţa Cartei europene a autonomiei locale, un asemenea text ar înfiinţa o ierarhie juridică internaţională între autorităţile locale şi regionale de pe cuprinsul continentului;

12.     Pentru a explica mai clar proiectul convenţiei şi contextul său politic şi juridic, este pregătit să sprijine organizarea unei întîlniri ministeriale neoficiale „la jumătatea mandatului” care i-ar putea ajuta pe Miniştrii în cauză şi, ca atare, Comitetul de Miniştri să ajungă la o decizie pozitivă;

13.     Ţinînd seama de cele de mai sus, îi invită pe reprezentanţii:

a.  autorităţilor regionale ale statelor membre ale Consiliului Europei,

b.  delegaţiilor naţionale din cadrul Congresului,

c.  Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene,

d.  delegaţiilor naţionale din cadrul Comitetului Regiunilor,

e. asociaţiilor reprezentanţilor autorităţilor locale şi regionale la nivel european şi în statele membre ale Consiliului Europei

– fiecare în aria sa de competenţă să informeze şi să facă lobby pe lîngă guvernele statelor membre astfel încît acestea să decidă, fără întîrziere, să adopte, în cadrul Consiliului Europei, o convenţie cu privire la autonomia regională bazată pe proiectul pregătit de CDDLR

Note:

1. Dezbătută şi aprobată de Camera Regiunilor la 26 mai 2004 şi adoptată de Comitetul Permanent al Congresului la 27 mai 2004, (vezi doc.CPR (11)2, proiectul rezoluţiei prezentate de G. Di Stasi (Italia, R, SOC) şi K.Behr (Germania, R, EPP/CD) raportori).

2. Decizia nr. CM/850/10.10.2002

 

(traducere neoficială)