Carta europeană a autonomiei locale
Carta europeană a autonomiei locale
Strasbourg, 15
octombrie 1985
PREAMBUL
Statele membre ale
Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,
considerînd că scopul
Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi,
pentru a ocroti şi pentru a promova idealurile şi principiile care reprezintă
patrimoniul lor comun,
considerînd că unul
dintre mijloacele prin care se atinge acest scop este încheierea de acorduri în
domeniul administrativ,
considerînd că
autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre principalele
fundamente ale oricărui regim democratic,
considerînd că dreptul
cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din
principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei,
convinse că, la nivel
local, acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct,
convinse că existenţa
autorităţilor administraţiei publice locale împuternicite cu responsabilităţi
efective permite o administraţie, în acelaşi timp, eficientă şi apropiată de
cetăţeni,
conştiente de faptul
că apărarea şi întărirea autonomiei locale în diferitele ţări ale Europei
reprezintă o contribuţie importantă la edificarea unei Europe fondate pe
principiile democraţiei şi ale descentralizării puterii,
afirmînd că aceasta
presupune existenţa de autorităţi ale administraţiei publice locale înzestrate
cu organe decizionale, constituite democratic şi beneficiind de o largă
autonomie în ceea ce priveşte competenţele, modalităţile de a le exercita şi
mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor,
au convenit asupra
celor ce urmează:
Art. 1 – Părţile contractante se angajează să se
considere legate de articolele următoare, în modalitatea şi în măsura prevăzute
la art. 12 din prezenta Cartă.
PARTEA I
Art. 2 – Fundamentarea constituţională şi
legală a autonomiei locale
Principiul autonomiei
locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît posibil, în
Constituţie.
Art. 3 – Conceptul de autonomie locală
1. Prin autonomie
locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor
administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii,
în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a
treburilor publice.
2. Acest drept se
exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleşi prin vot liber,
secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi
deliberative care răspund în faţa lor. Această dispoziţie nu aduce atingere, în
nici un fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau
orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este
permisă de lege.
Art. 4 – Întinderea autonomiei locale
1. Competenţele de
bază ale autorităţilor administraţiei publice locale sînt prevăzute de
Constituţie sau de lege. Totuşi această dispoziţie nu împiedică atribuirea unor
competenţe autorităţilor administraţiei publice locale, în scopuri specifice şi
în conformitate cu legea.
2. Autorităţilor
administraţiei publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea
deplină de a-şi exercita iniţiativa în toate domeniile ce nu sînt excluse din
cadrul competenţelor lor sau care nu sînt atribuite unei alte autorităţi.
3. Exerciţiul
responsabilităţilor publice trebuie, de manieră generală, să revină, de
preferinţă, acelor autorităţi care sînt cele mai apropiate de cetăţeni. La
atribuirea unei responsabilităţi către o altă autoritate trebuie să se ţină
seama de amploarea şi de natura sarcinii, precum şi de cerinţele de eficienţă
şi economie.
4. Competenţele
atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie, în mod
normal, depline şi exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către
o altă autoritate centrală sau regională, decît în cazurile prevăzute de lege.
5. În cazul delegării
competenţelor de către o autoritate centrală sau regională, autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să beneficieze, pe cît posibil, de
libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale.
6. Autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cît posibil, în
timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a
deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.
Art. 5 – Protecţia limitelor teritoriale ale
unităţilor administrativ-teritoriale
Pentru orice
modificare a limitelor teritoriale locale, colectivităţile locale în cauză
trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo
unde legea permite.
Art. 6 – Concordanţa structurilor şi mijloacelor
administrative cu sarcinile autorităţilor administraţiei publice locale
1. Fără a aduce
atingere dispoziţiilor generale prevăzute de lege, autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să poată stabili, ele însele, structurile lor administrative
interne, în vederea adaptării acestora la nevoile lor specifice şi asigurării
unei gestiuni eficiente.
2. Statutul
personalului autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să permită o
recrutare de calitate, fondată pe principii de merit şi de competenţă; vor fi
prevăzute, în acest scop, condiţii adecvate privind pregătirea, renumerarea şi
afirmarea profesională.
Art. 7 – Condiţiile de exercitare a
responsabilităţilor la nivel local
1. Statutul aleşilor
locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor.
2. Acesta trebuie să
permită o compensaţie financiară adecvată pentru cheltuielile efectuate în
legătură cu exercitarea mandatului lor, precum şi, dacă este cazul, o
compensaţie adecvată pentru cîştigul pierdut sau remuneraţii pentru munca
depusă şi o asigurare socială aferentă.
3. Funcţiile şi
activităţile incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi stabilite decît
prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale.
Art. 8 – Controlul administrativ al activităţii
autorităţilor administraţiei publice locale
1. Orice control
administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu
poate fi exercitat decît în formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau
de lege.
2. Orice control
administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu
trebuie să privească, în mod normal, decît asigurarea respectării legalităţii
şi a principiilor constituţionale. Controlul administrativ poate totuşi să
includă un control de oportunitate, exercitat de către autorităţile ierarhic
superioare, în ceea ce priveşte sarcinile a căror executare este delegată
administraţiei publice locale.
3. Controlul
administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale
trebuie exercitat cu respectarea unei proporţionalităţi între amploarea
intervenţiei autorităţii de control şi importanţa intereselor pe care aceasta
înţelege să le protejeze.
Art. 9 – Resursele financiare ale autorităţilor
administraţiei publice locale
1. În cadrul politicii
economice naţionale, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la
resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea
atribuţiilor lor.
2. Resursele
financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie proporţionale
cu competenţele prevăzute de constituţie sau de lege.
3. Cel puţin o parte
dintre resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale
trebuie să provină din taxele şi impozitele locale, al căror nivel acestea au
competenţa să îl stabilească în limitele legale.
4. Sistemele de
prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să fie de natură suficient de
diversificată şi evolutivă pentru a le permite să urmeze practic, pe cît
posibil, evoluţia reală a costurilor exercitării competenţelor acestora.
5. Protejarea
unităţilor administrativ-teritoriale cu o situaţie mai grea din punct de vedere
financiar necesită instituirea de proceduri de egalizare financiară sau de
măsuri echivalente, destinate să corecteze efectele repartiţiei inegale a
resurselor potenţiale de finanţare, precum şi a sarcinilor fiscale care le
incumbă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să restrîngă libertatea de
opţiune a autorităţilor administraţiei publice locale în sfera lor de
competenţă.
6. Autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, de o manieră adecvată,
asupra modalităţilor de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.
7. Subvenţiile
alocate unităţilor administrativ-teritoriale trebuie, pe cît posibil, să nu fie
destinate finanţării unor proiecte specifice. Alocarea de subvenţii nu trebuie
să aducă atingere libertăţii fundamentale a politicilor autorităţilor
administraţiei publice locale în domeniul lor de competenţă.
8. În scopul
finanţării cheltuielilor lor de investiţii, autorităţile administraţiei publice
locale trebuie să aibă acces, în conformitate cu legea, la piaţa naţională a
capitalurilor.
Art. 10 – Dreptul de asociere al autorităţilor administraţiei
publice locale
1. Autorităţile
administraţiei publice locale au dreptul, în excercitarea competenţelor lor, de
a coopera şi de a se asocia, în condiţiile legii, cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale, pentru realizarea de sarcini de interes comun.
2. Dreptul
autorităţilor administraţiei publice locale de a adera la o asociaţie pentru
protecţia şi promovarea intereselor lor comune şi acela de a adera la o
asociaţie internaţională de autorităţi administrative publice locale trebuie să
fie recunoscut în fiecare stat.
3. Autorităţile
administraţiei publice locale pot să coopereze, în condiţiile prevăzute de
lege, cu autorităţile administraţiei publice locale ale altor state.
Art. 11 – Protecţia legală a autonomiei locale
Autorităţile administraţiei
publice locale trebuie să dispună de dreptul de a se adresa instanţelor
judecătoreşti, în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor lor şi
al respectului principiilor de autonomie locală care sînt prevăzute de
Constituţie sau de legislaţia internă.
PARTEA A II-A
Dispoziţii diverse
Art. 12 – Angajamente
Fiecare parte
contractantă se angajează să se considere legată de cel puţin 20 de paragrafe
din partea I a Cartei, dintre care cel puţin zece, alese dintre paragrafele
următoare:
– articolul 2
– articolul 3
paragrafele 1 şi 2
– articolul 4
paragrafele 1, 2 şi 4
– articolul 5
– articolul 7
paragraful 1
– articolul 8
paragraful 2
– articolul 9
paragrafele 1, 2 şi 3
– articolul 10
paragraful 1
– articolul 11.
2. Fiecare parte
contractantă, în momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare
sau de aprobare, notifică secretarului general al Consiliului Europei
paragrafele alese în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului
articol.
3. Fiecare parte
contractantă poate, în orice moment ulterior, să notifice secretarului general
că se consideră legată de orice alt paragraf din prezenta Cartă, pe care ea nu
l-a acceptat încă, conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol.
Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantă a
ratificării, acceptării sau aprobării de către partea contractantă care a făcut
notificarea şi vor avea aceleaşi efecte din prima zi a lunii care urmează după
expirarea unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către
secretarul general al Consiliului Europei.
Art. 13 – Autorităţile administraţiei publice
locale la care se aplică Carta
Principiile de
autonomie locală prevăzute în prezenta Cartă se aplică tuturor categoriilor de
autorităţi ale administraţiei publice locale, care există pe teritoriul părţii
contractante. Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să indice
categoriile la care înţelege să limiteze cîmpul de aplicare sau pe care
înţelege să le excludă din cîmpul de aplicare a prezentei Carte. Ea poate, de
asemenea, să includă alte categorii de autorităţi ale administraţiei publice
locale sau regionale în cîmpul de aplicare a Cartei, pe calea notificării
ulterioare către secretarul general al Consiliului Europei.
Art. 14 – Comunicarea informaţiilor
Fiecare parte
contractantă transmite secretarului general al Consiliului Europei orice
informaţie pertinentă privitoare la prevederile legale şi la alte măsuri pe
care le-a luat în scopul de a se conforma dispoziţiilor prezentei Carte.
PARTEA A III-A
Art. 15 – Semnare, ratificare, intrare în
vigoare
1. Prezenta Cartă este
deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă
ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de
acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului
Europei.
2. Prezenta Cartă va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade
de 3 luni de la data la care patru state membre ale Consiliului Europei vor
exprima consimţămîntul lor de a fi legate prin Cartă, conform dispoziţiilor
paragrafului precedent.
3. Pentru orice stat
membru care îşi va exprima ulterior consimţămîntul său de a fi legat de
prevederile Cartei, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Art. 16 – Clauze teritoriale
1. Orice stat poate,
în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile
cu privire la care se va aplica prezenta Cartă.
2. Orice stat poate,
în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al
Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Carte la orice teritoriu
desemnat în declaraţie. Carta va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest
teritoriu, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni
de la data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului
Europei.
3. Orice declaraţie
făcută în virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce
priveşte orice teritoriu desemnat prin această declaraţie, prin notificare
adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce
efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la
data primirii notificării de către secretarul general.
Art. 17 – Denunţare
1. Nici o parte
contractantă nu poate denunţa prezenta Cartă înaintea expirării unei perioade
de 5 ani de la data la care Carta a intrat în vigoare în ceea ce o priveşte. Un
preaviz de 6 luni va fi notificat secretarului general al Consiliului Europei.
Această denunţare nu afectează validitatea Cartei faţă de celelalte părţi
contractante, sub rezerva ca numărul acestora să nu fie niciodată mai mic de
patru.
2. Orice parte
contractantă poate, conform dispoziţiilor enunţate în paragraful precedent, să
denunţe orice paragraf din partea I a Cartei pe care l-a acceptat, cu rezerva
ca numărul şi categoria paragrafelor de care această parte contractantă este
legată să rămînă conforme cu dispoziţiile art. 12 paragraful 1. Orice parte
contractantă care, ca urmare a denunţării unui paragraf, nu se mai conformează
dispoziţiilor art. 12 paragraful 1 va fi considerată că a denunţat Carta
însăşi.
Art. 18 – Notificări
Secretarul general al
Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui
instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice dată de
intrare în vigoare a prezentei Carte, conform prevederilor art. 15 din Cartă;
d) orice notificare
primită în aplicarea prevederilor art. 12 paragrafele 2 şi 3;
e) orice notificare
primită în aplicarea prevederilor art. 13;
f) orice alt act,
notificare sau declaraţie în legătură cu prezenta Cartă.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, avînd depline puteri în
acest scop, au semnat prezenta Cartă.
Publicat în Monitorul Oficial nr. 331 din data de
11.26.1997.