Perspective central şi est-europene
Perspective central şi est-europene
Titlul ales pentru
această recenzie corespunde subtitlului volumului1 despre care va fi vorba în cele ce urmează, volum
care, la rîndul său, constituie a doua apariţie dintr-o serie iniţiată în 1997
şi care poartă titlul generic Beitrage zur Osteuropaforschung (Contribuţii
la cercetarea Europei răsăritene). Cele două volume au fost însă precedate
de alte trei, rezultate ale eforturilor de concepţie şi organizare ale
aceloraşi editori, profesorii de sociologie Bálint Balla de la Berlin şi Anton
Sterbling de la Sachsen, din Germania2 . Avem deci de-a face cu în total cinci volume de
studii, roade ale activităţii desfăşurate de o instituţie asupra căreia aceste
rînduri doresc să atragă luarea-aminte a cititorului din România, şi anume Grupul
de lucru constituit în 1990, devenit mai tîrziu Secţiunea permanenentă
pentru cercetări central şi est-europene a Asociaţiei Germane de
Sociologie. Toate volumele menţionate în notele de la subsol constituie
culegeri de studii prezentate iniţial sub formă de comunicări la reuniuni
ştiinţifice organizate special, fie ca secţiuni ale congreselor asociaţiei,
care se ţin cu regularitate odată la doi ani, fie ca seminarii/colocvii
tematice, organizate în cerc restrîns. În ambele cazuri a existat întotdeauna o
participare internaţională, în prezenţa unor invitaţi din ţările regiunii
europene în cauză. Semnatarul acestor rînduri a participat în trei ocazii la
asemenea reuniuni, putînd deci vorbi în cunoştintă de cauză despre ţinuta lor
ştiintifică.
Colaborarea
ştiintifică internaţională înseamnă şi un anumit gen de multiculturalism.
Ştiinţa s-a dezvoltat mereu prin contactele, schimburile de informaţii dintre
cercetătorii de toate neamurile, ideile reuşind să circule întotdeauna şi peste
graniţe. În epoca noastră, adevărul acestei afirmaţii este cu deosebire
evident: fără contacte globale, în izolare, nimeni nu mai poate produce, în
ştiinţă, ceva de luat în seamă. Ştiinţele sociale şi umane reprezintă un caz
aparte al acestei multiculturalităţi: în acest domeniu se înfiripă şi se extind
cercetări concentrate asupra unor probleme comune, oarecum, mai multor ţări; se
fac comparaţii, se constată asemănări şi deosebiri, se observă tendinţe,
dificultăţi şi perspective comune, împreună cu particularităţile irepetabile
ale unor ţări sau grupuri de ţări. Obiectul însuşi asupra căruia se apleacă
cercetătorii, include tot spectrul socio-cultural, culorile care o compun
dobîndindu-şi strălucirea — şi semnificaţia teoretică — ca părţi sau elemente
ale realităţii multicolore.
Prin urmare, în toate
acţiunile şi manifestările numitei Secţiuni pentru cercetări central şi
est-europene este vorba de atît de diversa realitate prezentă, purtînd
totodată amprentele unitare ale trecutului comun, mai îndepărtat şi mai apropiat,
al ţărilor din această zonă a Europei, realitate văzută din diversele
unghiurile de vedere ale celor care o abordează. Confruntarea cunoştinţelor şi
a interpretărilor nu poate decît să îmbogăţească imaginea părţilor şi a
întregului deopotrivă, să favorizeze adîncirea cunoştinţelor, să fertilizeze
cercetările ulterioare.
Ultimul volum din
seria amintită, cel care prilejuieşte însemnările de faţă, intitulat Ethnicity,
Nation, Culture este publicat, spre deosebire de cele precedente, în limba
engleză. Pe de-o parte, probabil pentru a i se facilita răspîndirea şi
receptarea, pe de altă parte, deoarece această limbă a fost, de asemenea
probabil, mai accesibilă autorilor prezenţi cu studii în paginile sale. Volumul
adună rezultatele finisate ale unui colocviu organizat la Varşovia în 1997 de
către sus numita Secţiune germană, în colaborare cu Institutul de
filosofie şi sociologie a Academiei Poloneze de Ştiinţă, cu participanţi
din mai multe ţări (Germania, Polonia, Austria, Elveţia, Rusia, Australia,
însă, de această dată, nu şi din România).
Ca întotdeauna în
asemenea cazuri, volumul este în acelaşi timp unitar, dar şi foarte divers.
Unitar prin tematica sa centrală, iar divers sub aspectul problemelor concrete
abordate, al modului şi chiar al nivelului de tratare al acestora. În
alcătuirea unui asemenea volum, preocupările personale ale participanţilor,
calităţile lor de cercetători-teoreticieni îşi spun cuvîntul, astfel încît
rezultatul poartă inevitabil, o oarecare doză de hazard pe care organizarea şi
redactarea unitară nu o poate elimina. Desigur, un mănunchi de studii
independente nu este, nu poate fi o monografie sau un tratat, dar poate în
schimb oferi cititorului — şi acesta este şi cazul volumului prezentat aici — o
deschidere stimulativă a orizontului.
Volumul cuprinde, după
o scurtă prezentare introductivă, 16 studii de autor, grupate în cinci
diviziuni tematice. Unele din studii sînt focalizate asupra problemelor
relaţiilor dintre etnii şi/sau naţiuni, asupra manifestărilor contemporane ale
naţionalismului în spaţiul vizat, altele în mod direct asupra relaţiilor
complexe de rivalitate, complementaritate, interacţiune dintre culturi. Fără a
dori şi a putea intra în detalii voi menţiona unele dintre ideile călăuzitoare
şi constatările de bază ale acestor contribuţii.
Prima secţiune,
intitulată O privire asupra istoriei, cuprinde un singur studiu, semnat
de Justin Stagl, despre o voluminoasă publicaţie numită Kronprinzenwerk,
„opera prinţului moştenitor”, întocmită sub patronajul prinţului Rudolf şi publicată
între 1885 şi 1902 în 24 de volume in quarto. Lucrarea se voia o
descriere etno-sociografică a tuturor popoarelor din Imperiul Habsburgic, cu
intenţia vădită de justificare a regimului monarhic dat, ignorîndu-se
conflictele naţionale şi supralicitîndu-se sentimentul solidarităţii
supranaţionale din cadrul acestuia, accentuîndu-se influenţele culturale
reciproce ca element de mitizată unitate a imperiului, scurt timp înainte de
prăbuşirea acestuia. Un punct de vedere depăşit de isorie, totuşi un document
istoric, un referenţial negativ al abordărilor contemporane.
Cea de-a doua şi, prin
conţinut, cea mai importantă diviziune poartă titlul Concepte şi perspective
teoretice. Dintre cele cinci studii inserate aici mă voi opri, sumar,
asupra celor trei care îmi par deosebit de interesante. Ilja Srubar se ocupă —
sub titlul Etnicitate şi spaţiu social — de construcţia socială a
etniei, proces în cadrul căruia, prin mecanisme sociale de închidere şi
deschidere, o comunitate se localizează simbolic într-un spaţiu dat. Autorul
îşi ilustrează demersul teoretic prin două analize de caz, cel al constituirii
şi desfacerii Cehoslovaciei şi cel al reunificării Germaniei. Studiul lui
Bálint Balla este de cea mai largă respiraţie teoretică din întregul volum. El
priveşte Naţiunea şi expansionismul — din unghiul de vedere al unei
sociologii a insuficienţei mijloacelor (scarcity). Necorespondenţa dintre
cerinţe şi aspiraţii pe de-o parte şi mijloacele (totdeauna mai sărace decît
cele necesare sau dorite) pentru satisfacerea lor, pe de-altă parte, este o
constantă a existenţei umane. Pornind de la acest considerent, autorul
cercetează problemele constituirii naţiunilor şi statelor naţionale ca expresii
ale acţiunii sociale direcţionate de naţionalismele adverse împotriva
insuficienţei mijloacelor, într-o eră a „expansionismului” extern — în raport
cu alte state/naţiuni — şi intern — în raport cu minorităţile din cadrul
propriului imperiu sau stat naţional — ajungînd în final la schiţarea unor
şanse ale acţiunii sociale non-expansioniste şi non-naţionaliste în era
postcomunistă. Christian Giordano se ocupă în scrierea sa de Revirimentul
statului naţional: discursuri etnice în Europa central-răsăriteană.
Profesorul elveţian prezintă cele două discursuri ideal-tipice ale statului
naţional, cel francez, întemeiat pe ius solis (dreptul pămîntului), după
care apartenenţa la o naţiune este determinată prin trăirea în cadrul
frontierelor unui stat dat (şi după care deci, cetăţenia este egală cu
naţionalitatea) şi cel german, bazat pe ius sanguinis (dreptul
sîngelui), după care naţionalitatea este dată de descendenţă (neconferindu-se
deci, cu supuşenia cetăţenească). În discursul etnicist din ţările central şi
est-europene din perioada postcomunistă, autorul surprinde elemenete ale
ambelor modele, pledînd în final pentru renunţarea la fundamentarea etnicist-naţionalistă,
specifică statului din secolul trecut şi prima jumătate a secolului al XX-lea,
pentru accentuarea caracterului democratic al acestuia.
Cea de-a treia
diviziune — intitulată Vecinătatea culturilor: cazul Poloniei —
şi cea de-a patra — sub titlul Probleme etnice în Uniunea Sovietică şi în
Rusia — se ocupă, în cîte cinci, respectiv patru studii, concomitent de
problemele relaţiilor interetnice sub aspectul politic-cetăţenesc al acestora,
cît şi sub aspect cultural. Dilema mono- sau plurietnicităţii statale are
corespondenţe şi consecinţe pe planul mono- sau multiculturalismului, a
identităţilor individuale şi colective monocolore sau cu multiple rădăcini şi
relaţionări, a omogenităţii/omogenizării sau diversităţii creatoare.
Ultima parte, Multiculturalismul
— teorie şi practică, cuprinde o singură lucrare, scrisă de un
cercetător polonez stabilit în Australia şi consacrată experienţei
multiculturalismului din acest îndepărtat continent. Tema este, evident,
excentrică faţă de ţesătura volumului, dar totuşi nu lipsită de interes, prin
înfăţisarea unei experienţe de soluţionare democratică, non-concurenţială a
convieţuirii şi respectul reciproc al diversităţilor culturale, în sensul
depăşirii improductivei dileme: asimilare sau separatism.
Fireşte, această
sumară prezentare nu a putut să dea seama despre multitudinea nuanţelor
cuprinse în relatările faptice şi interpretările oferite de cei şaisprezece
autori. Cum am mai remarcat, studiile sînt inegale, atît sub aspect teoretic şi
metodologic, cît şi valoric. Unele din poziţiile înfăţişate, supuse unei
analize mai minuţioase, s-ar dovedi, probabil, multiplu amendabile. Nu aceasta
este sarcina asumată a acestei scurte recenzii, ci doar semnalarea unui volum
de cert interes pentru cercetătorul aplecat asupra relaţiilor inter-etnice şi
inter-culturale în zona răsăriteană a continentului nostru. q
Andrei Roth
NOTE:
1. Bálint Balla/Anton Sterbling (Eds.): Ethnicity,
Nation, Culture. Central and East European perspectives, Verlag Dr.
R. Kramer, Hamburg, 1998, 291 pag.
2. Bálint Balla/Wolfgang Geier (Hrsg.): Zu
einer Soziologie des Postkommunismus. Kritik, Theorie, Methodologie,
LIT Verlag, 1994, 190 S.; Bálint Balla/Anton Stebling (Hrsg.): Soziologie
und Geschichte. Geschichte der Soziologie, Verlag Dr. R. Kramer,
Hamburg, 1995, 262 S.; Bálint Balla/Anton Sterbling (Hrsg.): Zusammenbruch
des Sowjetsystems, herausforderung fur die Soziologie, Verlag Dr. R.
Kramer, Hamburg, 1996, 3359 S.; Anton Sterbling/Henz Zipprian (Hrsg.): Max
Weber und Osteuropa, Verlag Dr. R. Kramer, Hamburg, 1997.