|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||
|
Învăţămîntul superior într-o ţară bilingvă: Olle Anckar Concentrîndu-se
asupra cazului Universităţii Åbo Akademi, o instituţie de
învăţămînt superior de limbă suedeză din Finlanda bilingvă, acest articol
analizează
problemele funcţionării instituţiilor de învăţămînt superior în două sau trei
limbi,
într-o ţară unde 11% din populaţie vorbeşte suedeza, iar 89% finlandeza, un
mare
număr de persoane fiind bilingve. Finlanda posedă două universităţi monolingve
de limbă suedeză,
plus o şcoală superioară monolingvă, inclusă în Universitatea
bilingvă Helsinki. Mai mult, cinci alte instituţii, dintre care patru sînt
înalt
specializate, sînt bilingve. Restul instituţiilor de învăţămînt superior sînt
monolingve, cu predare în finlandeză. În majoritatea instituţiilor de
învăţămînt
superior din Finlanda sînt oferite din ce în ce mai frecvent programe în limba
engleză. Instituţiile cu predare în limba suedeză cooperează între ele în
scopul Introducere Se pune întrebarea cum poate fi organizat învăţămîntul superior într-o ţară bilingvă cum este Finlanda, care are două limbi naţionale. Modelul finlandez s-a dezvoltat pe parcursul unei lungi perioade de timp şi a avut drept rezultat o soluţie mixtă, care include atît universităţi monolingve, cu limba de predare suedeză sau finlandeză, cît şi universităţi bilingve. Finlanda poate fi considerată o ţară unică, beneficiind de soluţii unice pentru învăţămîntul superior. Cu toate acestea, cazul Finlandei demonstrează că este posibil, chiar şi într-o ţară mică, unde trăieşte o populaţie minoritară puţin numeroasă, să se menţină o universitate de un nivel înalt cu predarea în limba minorităţii respective. Din multe puncte de vedere, este important pentru o minoritate să dispună de universitatea sa proprie. Aceasta este necesară pentru acoperirea nevoilor educaţionale ale populaţiei minoritare, dar şi ca simbol şi garanţie a dăinuirii culturii minoritare. Se susţine adesea că o universitate independentă a minorităţii constituie o alternativă prea costisitoare în comparaţie cu costurile unei universităţi bilingve. Dacă se garantează unui grup minoritar accesul la aceeaşi proporţie din bugetul naţional cu procentul său din populaţia ţării, respectiva minoritate şi-ar putea permite să aibă o universitate proprie. Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că există şi domenii de cercetare deosebit de costisitoare, între ele ştiinţele medicale şi tehnologice. În cazul Finlandei, învăţămîntul superior destinat minorităţilor este asigurat, în aceste domenii care necesită fonduri substanţiale, în cadrul universităţilor bilingve. În context, o aceeaşi infrastructură tehnică va fi utilizată de ambele grupuri lingvistice. Ca urmare, învăţămîntul superior şi cercetarea din domeniile inovative, vaste şi costisitoare, se asigură în colaborare cu universităţile grupului majoritar local, prin utilizarea unei infrastructuri comune. Finlanda — o ţară constituţional bilingvă Finlanda este o ţară bilingvă încă din Evul Mediu. Populaţia vorbitoare de suedeză s-a concentrat de-a lungul litoralului şi în insulele presărate între Finlanda şi Suedia, în partea de nord a Mării Baltice. Populaţia vorbitoare de finlandeză cuprinde întreaga ţară, inclusiv regiunile de coastă. Cele două grupuri lingvistice coexistă dintotdeauna. Din zorii istoriei şi pînă în 1809, Finlanda a fost parte a Regatului Suediei. În Finlanda, suedeza era limba administraţiei, a învăţămîntului şi culturii, dar şi limba vorbită de oamenii cultivaţi. Din 1809 şi pînă în 1917, Finlanda a făcut parte din Imperiul Rus, beneficiind de o independenţă limitată. Începînd din 1850, limba finlandeză a dobîndit un loc tot mai important, odată cu ascensiunea naţionalismului. Către 1900, ea ajunsese să deţină o pondere comparabilă cu a suedezei, atît în cultură, cît şi în administraţie şi industrie. În 1917, Finlanda a devenit independentă. Constituţia Finlandei a recunoscut caracterul bilingv al ţării, consacrînd egalitatea celor două limbi naţionale. La momentul respectiv, minoritatea suedeză reprezenta circa 11 la sută din totalul populaţiei. În Finlanda, orice cetăţean are dreptul să-şi folosească limba maternă în viaţa de toate zilele, în justiţie şi în toate relaţiile cu autorităţile. Oraşele şi municipalităţile sînt fie monolingve (finlandeze sau suedeze), fie bilingve, în funcţie de compoziţia lingvistică a populaţiei. În oraşele şi municipalităţile bilingve (acelea în care procentul populaţiei minoritare atinge cel puţin 8 la sută sau un minim de 3.000 de persoane, chiar dacă aceasta înseamnă mai puţin de 8 la sută), orice cetăţean are dreptul de a beneficia de educaţie (de la grădiniţă pînă la liceu), asistenţă socială şi medicală în propria sa limbă. Există cerinţa ca fiecare funcţionar să fie capabil de a comunica în ambele limbi naţionale. Afişajul stradal trebuie să fie bilingv. Cea de-a doua limbă naţională este subiect facultativ de studiu începînd cu clasa a treia primară şi devine materie obligatorie începînd din clasa a cincea. Toţi cei care doresc să obţină o diplomă de bacalaureat trebuie să susţină examene şi în cealaltă limbă naţională. Se pretinde tuturor licenţiaţilor universitari să aibă capacitatea de a scrie şi vorbi (în) ambele limbi naţionale. Actualmente, populaţia totală a Finlandei este de 5,1 milioane. Comunitatea celor care vorbesc limba suedeză numără aproximativ 300.000 persoane, adică 6 la sută. Numeroase persoane sînt bilingve, îndeosebi în sînul familiilor mixte. Pentru populaţia care vorbeşte finlandeza, suedeza este importantă şi în afara Finlandei. Relaţiile cu Suedia şi cu celelalte state nordice sînt strînse şi amicale. Cu excepţia finlandezei şi a islandezei, toate celelalte limbi nordice sînt înrudite şi uşor de înţeles pentru orice scandinav. Cetăţenii nordici sînt scutiţi de vize pentru a călători în Scandinavia, iar piaţa muncii este liberă şi comună de decenii întregi. Un mare număr de finlandezi trăiesc în Suedia. Ei au emigrat mai ales între anii ’60 şi ’70, atraşi de condiţiile favorabile de muncă oferite de această ţară. Persoanele aparţinînd minorităţii de limbă suedeză se consideră finlandezi, nu suedezi. Ei se aseamănă finlandezilor, se comportă ca finlandezi şi gîndesc ca finladezi. Singura diferenţă este aceea că prima lor limbă este suedeza. Majoritatea vorbitorilor de suedeză se simt în largul lor vorbind finlandeza. În prezent, relaţiile dintre cele două grupuri lingvistice sînt prietenoase şi apropiate. Căsătoriile mixte sînt un fenomen comun, iar în majoritatea cazurilor copiii proveniţi din sînul lor sînt pe de-a întregul bilingvi. Mai cu seamă după cel de-al doilea război mondial, cînd ambele grupuri lingvistice au luptat umăr la umăr împotriva Uniunii Sovietice, orice umbră de rivalitate a dispărut. Marea majoritate a vorbitorilor de limbă finlandeză consideră limba suedeză şi pe vorbitorii de suedeză ca parte importantă a societăţii finlandeze. Universităţile monolingve şi bilingve în Finlanda Actualmente există douăzeci de universităţi în Finlanda, marea majoritate cu statut de universitate de stat. Universitatea Åbo Akademi, ultima universitate privată, s-a văzut etatizată în 1981. Zece dintre universităţi sînt complete. Ele sînt distribuite pe întreg teritoriul ţării. Există apoi trei universităţi de tehnologie, trei şcoli superioare de economie şi finanţe de nivel universitar, o academie de arte plastice, o universitate de artă şi design, o academie de teatru şi Academia Sibelius.
În ceea ce priveşte universităţile, două dintre ele sînt monolingve, cu predare în suedeză. Suedeza este limba de predare şi evaluare la Åbo Akademi din Turku (Åbo) şi la Şcoala Superioară Suedeză de Economie şi Finanţe din Helsinki. Finlandeza şi suedeza sînt limbile de predare şi evaluare în universităţile bilingve, între care Universitatea Helsinki, Universitatea Tehnologică Helsinki, Academia de Arte Plastice, Universitatea de Artă şi Design şi Academia de Teatru, situate toate la Helsinki. Suedeza este singura limbă de predare la Şcoala Superioară Suedeză de Asistenţă Socială şi Administraţie Locală, depinzînd de Universitatea Helsinki. În toate celelalte universităţi, limba de predare este finlandeza. (vezi tabelele 1,2,3). Tabel 2. Studenţii vorbitori de suedeză raportat la numărul total de studenţi din Finlanda în 1995
Tabel 3. Studenţii de limbă suedeză licenţiaţi ai universităţilor finlandeze în anul 1995 (în procente) Universitatea Procentaj Åbo Akademi 51% Şcoala Superioară Suedeză
de Economie şi Finanţe 19% Asistenţă Socială şi Administraţie Locală) 19% Universitatea Tehnologică Helsinki 5% Universitatea Vaasa 1% Universitatea Turku 1% Academia Sibelius 1% Altele 3%
Este la latitudinea universităţilor să decidă asupra predării în orice altă limbă decît limba de predare obişnuită. Ca urmare, orice universitate are dreptul să adopte predarea în limba engleză sau în orice altă limbă internaţională. Ponderea acestei al- ternative este în creştere, ca urmare a sporirii numărului de programe universitare la care participă universităţile finlandeze.
Misiunea universităţilor în domeniul minoritar Legea Universităţilor prevede că universităţile cu predare în limba suedeză, Åbo Akademi şi Şcoala Superioară Suedeză de Economie şi Finanţe, Universitatea bilingvă Helsinki, precum şi cele trei universităţi specializate în muzică, artă şi teatru, au obligaţia să asigure şcolarizarea unui număr suficient de vorbitori de suedeză pentru acoperirea necesarului din societate. Legea Universităţilor tratează separat două universităţi, Universitatea Åbo Akademi şi Universitatea Helsinki. Celei dintîi i se atribuie o misiune specială şi anume aceea de a acoperi necesarul de învăţămînt superior şi cercetare pentru populaţia de limbă suedeză şi de a asigura condiţiile necesare funcţionării bilingve a statului. În consecinţă, universităţii Åbo Akademi îi revine sarcina de a avea şi un număr de studenţi de limbă finlandeză care sînt fluenţi în suedeză. Aceşti absolvenţi de limbă finlandeză vor fi calificaţi să răspundă, în diferite arii profesionale, nevoilor populaţiei vorbitoare de suedeză. Din totalul studenţilor de la Åbo Akademi, 18% sînt vorbitori de finlandeză, 77% vorbesc suedeza şi 5% provin din afara Scandinaviei. Ca regulă generală, universităţile aplică criterii de admitere egale pentru toţi studenţii. Totuşi, ţinînd cont de voinţa de a răspunde nevoilor de educaţie ale fiecărui grup lingvistic, devierea de la acest principiu, în procente limitate, nu este exclusă. De exemplu, Carta Universităţii Helsinki prevede că la admiterea pentru disciplinele predate exclusiv în suedeză se vor lua măsurile necesare pentru a asigura formarea unui număr suficient de persoane vorbitoare de suedeză pentru acoperirea necesarului la nivel naţional. Universitatea poate să propună o cotă de înscriere pentru candidaţii vorbitori de suedeză (chiar dacă aceştia nu au studiat în prealabil limba suedeză ca limbă maternă). Între Åbo Akademi şi catedrele suedeze de la Universitatea Helsinki s-a stabilit o diviziune a muncii: avînd în vedere că Åbo Akademi nu dispune de facultăţile de medicină, drept, agricultură şi silvicultură, şi nu oferă profesorat în domenii cum ar fi geografia şi botanica, Universitatea Helsinki are obligaţia de a asigura locuri la medicină, drept, agricultură şi silvicultură şi pentru vorbitorii de suedeză, rezervînd, în acest scop, o anumită cotă pentru suedezofoni. Legea Universităţilor prevede că Universitatea Helsinki are obligaţia să ofere minimum 27 de catedre cu instruire în limba suedeză în domenii şi pentru discipline care se stabilesc printr-un decret separat. Pentru comparaţie, Åbo Akademi posedă în prezent 104 catedre. În plus, există o lege specială consacrată învăţămîntului superior în limba suedeză. În virtuitea acestei legi, s-a creat şi un comitet special cuprinzîndu-i pe reprezentanţii tuturor universităţilor cu limbă de predare suedeză sau bilingve. Acest comitet are menirea de a coordona întreaga problematică a învăţămîntului superior de limbă suedeză. Rectorul Universităţii Åbo Akademi deţine de drept funcţia de preşedinte al acestui comitet.
Structura administrativă Suedeza este totodată şi limba administrativă a Universităţii Åbo Akademi şi a Şcolii Superioare Suedeze de Economie şi Finanţe. Ca urmate, toate contactele cu Ministrerul Educaţiei şi alte autorităţi de stat, ca şi totalitatea documentelor, rapoartelor, avizelor şi adeverinţelor primite sau emise de universitate trebuie să fie redactate în suedeză. Mai mult, atunci cînd Ministrul Educaţiei sau reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei vizitează aceste universităţi, discuţiile vor fi purtate în suedeză. Limba administrativă a universităţilor bilingve este finlandeza. Cu toate acestea, oricine are dreptul de a utiliza fie finlandeza, fie suedeza pentru rezolvarea propriilor probleme, ca şi pe acela de a primi documente în limba pe care o foloseşte. La Universitatea Helsinki membrii Senatului sau ai diferitelor corpuri academice au dreptul de a utiliza, în timpul şedinţelor, oricare din cele două limbi, finlandeza sau suedeza. În practică, acest drept este invocat foarte rar, căci de cele mai multe ori, profesorii de limbă suedeză vorbesc şi finlandeza la un nivel corespunzător sau chiar remarcabil. În cazul Universităţii Helsinki, regulamentul stipulează funcţionarea unui comitet pentru dezvoltarea şi coordonarea instruirii în limba suedeză. Universitatea are un rector şi doi prorectori. Unul din prorectori trebuie să fie unul din profesorii de la o catedră cu predarea în suedeză, în afara cazului cînd rectorul însuşi este titularul unei astfel de catedre.
Aptitudinile lingvistice cerute — Organizarea studiilor Una din exigenţele care se cer respectate pentru obţinerea unui post de profesor la Åbo Akademi este stăpînirea perfectă a limbii suedeze şi înţelegerea limbii finlandeze. Se fac unele excepţii în cazul profesorilor din străinătate. Stabilirea competenţei lingvistice a candidatului, fie în suedeză, fie în finlandeză, este de resortul unic al universităţii. Anul trecut, s-a admis chiar un profesor de biochimie american, care nu cunoştea nici una din cele două limbi naţionale. La Åbo Akademi funcţionează şi un comitet lingvistic, abilitat cu testarea competenţei în limba suedeză a diferiţilor candidaţi. În prezent, circa 20-25 la sută din personalul universităţii este vorbitor de finlandeză, dar stăpîneşte perfect şi limba suedeză. Aceste aptitudini lingvistice se pretind şi studenţilor de la Åbo Akademi şi, în general, nu se admit excepţii nici chiar în cazul studenţilor străini. Cu toate acestea, unele din cursurile frecventate de aceştia sînt predate şi în engleză. Însă toţi candidaţii trebuie să posede o suficientă competenţă în suedeză pentru a fi apţi de a urma cursurile în această limbă. Centrul lingvistic al universităţii organizează o probă de admitere pentru studenţii care provin din învăţămîntul de limbă finlandeză. Chiar dacă înţeleg sau vorbesc suedeza, competenţa respectivilor candidaţi poate fi apreciată ca insuficientă. După ce un student vorbitor de finlandeză trece acest test de limbă, are dreptul să solicite admiterea pe bază de egalitate cu candidaţii vorbitori de suedeză. Opinia generală este că numărul de studenţi vorbitori de finlandeză nu trebuie să depăşească 25% din numărul total al celor înscrişi. Aceasta pentru a preîntîmpina ca studenţii să înceapă să comunice exclusiv în limba majorităţii, finlandeza. Într-un astfel de caz, mediul lingvistic suedez ar avea de suferit. Obiectivul înscrierii studenţilor vorbitori de limbă suedeză la Åbo Akademi este acela de a le oferi posibilitatea stăpînirii limbii suedeze într-un mediu lingvistic suedez. Pe de altă parte, nu există practica stabilirii de cote. Toţi candidaţii care trec proba de limbă suedeză trebuie să beneficieze de şanse egale în competiţie. După cum am arătat, în prezent proporţia vorbitorilor de finlandeză este de 18%, numărul lor nepunînd deci probleme. Dimpotrivă, există posibilitatea admiterii unui număr mai mare de vorbitori de finlandeză. La Universitatea bilingvă Helsinki, cursurile de bază pot fi ţinute în suedeză dacă acest lucru este posibil şi dacă grupul de studenţi este suficient de mare. În cadrul cursurilor intermediare şi avansate, se respectă subiectele propuse de catedrele de limbă suedeză, dacă există un grup suficient de mare de studenţi care vorbesc suedeza. De altminteri, toţi studenţii se bucură de dreptul de a-şi susţine examenele şi de a fi examinaţi în limba maternă. Atunci cînd se înscriu pentru susţinerea unui examen, aleg totodată şi limba în care doresc să fie examinaţi. Studenţii se mai bucură şi de dreptul de a-şi folosi propria limbă în redactarea eseurilor sau în cadrul seminariilor. Li se oferă şi posibilitatea de a-şi alege limba în care vor fi redactate lucrările de diplomă.
Mediul multilingv În ultimii ani, universităţile din Finlanda au acordat o tot mai accentuată prioritate fenomenului mondializării. Cererea de predare în limbi străine, în special engleză, a sporit brusc. În paralel, a crescut şi necesitatea predării în engleză a cursurilor de specialitate. Explicaţia acestei tendinţe rezidă în principal în intensificarea programelor de schimb de studenţi. Iată, în cele ce urmează, cîteva exemple de organizare a acestui tip de învăţămînt. În centrul universitar Turku fiinţează trei instituţii de învăţămînt superior, Åbo Akademi, Universitatea Turku şi Şcoala Superioară de Finanţe Turku. Toate trei oferă deja o anumită proporţie a cursurilor predate în limba engleză. Luate împreună, aceste cursuri sînt reunite sub titulatura de „Universitatea Internaţională Turku”. Pentru a face faţă acestei noi provocări, cele trei universităţi şi-au reunit resursele în scopul de a le asigura studenţilor accesul la cursurile predate în engleză. Aceste cursuri le sînt deschise şi candidaţilor la diplomă. De exemplu, Facultatea de Drept din Turku funcţionează ca proiect de cooperare al celor trei universităţi menţionate. Acest tip de organizare permite predarea cursurilor în limba engleză, în special în beneficiul studenţilor care îşi pregătesc lucrarea de diplomă. Mai mult, Centrul pentru Ştiinţele Informaticii din Turku este un exemplu de instituţie de doctorat comună. Limba de predare este exclusiv engleza, jumătate din studenţi fiind ei înşişi străini. Centrul de Biotehnologie este un centru de informare, un instrument şi un proiect de cercetare comună al Åbo Akademi şi Universităţii Turku. Departamentele de predare se află în aceleaşi localuri cu departamentele de cercetare. Un proiect nou îl constituie programul comun de tehnologie a informaţiei care se adresează inginerilor, economiştilor şi studenţilor în ştiinţe naturale. Studenţii înscrişi la acest profil studiază în suedeză la Åbo Akademi în primii trei ani, apoi în finlandeză la Universitatea Turku. Studenţii vorbitori de finlandeză ai Universităţii Turku urmează, la rîndul lor, cel puţin un curs în limba suedeză, deoarece programul este administrat de Åbo Akademi. Ministerul Educaţiei nu a conferit Universităţii Turku dreptul de a forma ingineri. În timpul primilor doi ani ai programului, toţi studenţii învaţă împreună, limba de predare fiind engleza. Diplomele le sînt conferite de Åbo Akademi, ei putînd alege limba în care să le fie emise certificatele. Majoritatea profesorilor implicaţi în acest program sînt titulari ai Universităţii Turku. În prezent, asistăm la o cerere enormă de specialişti în tehnologia informaţiei. Pentru a răspunde acestor cereri, cele două universităţi amintite au dezvoltat un model cvasi unic de învăţămînt multilingv. Concluzii Nu există nici o îndoială că soluţia cea mai bună pentru un grup lingvistic minoritar este să beneficieze de o universitate proprie, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere politic şi economic. Însă, datorită diferenţelor foarte mari între ţări, este imposibil de utilizat metode de evaluare empirice. În numeroase cazuri, o minoritate care nu depăşeşte o jumătate de milion este suficient de importantă pentru a justifica funcţionarea unei universităţi separate. Chiar dacă nu se poate generaliza, experienţa finlandeză cel puţin arată că studenţii preferă soluţia monolingvă. La secţiile unde învăţămîntul superior este asigurat de mai multe universităţi în limba minorităţii, există un excedent de studenţi provenind din rîndurile minorităţii, raportat la procentul acesteia din totalul populaţiei. La profilele acoperite de universităţile bilingve, numărul de studenţi minoritari este prea redus. La profilele pentru care învăţămîntul superior este asigurat numai de o singură universitate în limba minoritară, numărul studenţilor este proporţional raportat la nivelul naţional (vezi Tabelul 4).
Tabel 4. Studenţi vorbitori de suedeză pe profile şi ca procentaj din numărul total de studenţi din Finlanda în 1995
O universitate a minorităţii avînd propriul său buget se poate adapta de o manieră mai flexibilă condiţiilor în schimbare, în special în momente de austeritate financiară. Universităţile monolingve, considerate de cultura minoritară ca simboluri importante, pot atrage finanţări externe sub forma donaţiilor sau legatelor, provenite în principal de la persoane care aparţin respectivei minorităţi naţionale. În cazul unei instituţii bilingve, există întotdeauna, între membrii personalului, o anumită senzaţie de iritare vis-à-vis de grupul minoritar ţi de revendicările acestuia, îndeosebi în perioadele de restricţii bugetare. În asemenea condiţii, situaţia devine critică pentru departamentele destinate grupurilor minoritare. În general, acestea nu pot rivaliza în termenii numărului de studenţi şi absolvenţi şi, în consecinţă, se confruntă cu limitări de resurse. Pe termen lung, universităţile bilingve vor avea dificultăţi în îndeplinirea misiunii ce le revine din perspectiva oferirii de servicii grupurilor minoritare. □ Traducere de Smaranda Enache * Olle ANCKAR, profesor şi prorector al Universităţii Åbo Akademi din Finlanda, responsabil cu relaţii externe şi dezvoltare universitară. Autor al mai multor studii cu privire la bilingvismul universitar din Finlanda. Olle Anckar, L’enseignement supérieur dans un pays bilingue: le cas de la Finlande, studiu publicat în Higher Education in Europe, revista UNESCO-CEPES, vol. XXV., nr. 4/2000 şi preluat cu permisiunea editorilor. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
   
|
(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006