Memorandumul greco-catolic n dezbaterea societăţii civile
Masă
rotundă organizată de Centrul Intercultural al Ligii Pro Europa desfăşurată
la Grupul pentru Dialog Social din Bucureşti, n data de 24 octombrie 2002.
Au participat printre alţii: Gabriel Andreescu (APADOR-CH), Cristian Prvulescu
(Pro Democraţia), Dan Pavel (Project on Ethnic Relation), Doina Cornea,
Adrian Popescu, Alexandru Cistelecan, Dinu Zamfirescu (Fundaţia Horia Rusu),
Laurenţiu Moisin (AGRU Bucureşti). Dezbaterea a fost moderată de
Smaranda Enache, copreşedinta Ligii Pro Europa.
Smaranda Enache: n Memorandumul laicatului greco-catolic din
Romnia şi din ntreaga lume, adresat
reprezentanţilor statului romn, care a apărut n septembrie 2002,
este lansată şi o invitaţie la dezbatere publică a acestui
document. Nu voi intra n toate detaliile Memorandumului, avnd n
vedere că el a fost prezentat n presă.
Aş dori doar să fac cteva remarci, nu nainte de a preciza care snt
organizaţiile civice şi de drepturile omului care propun
societăţii romneşti această dezbatere despre Memorandum. Este vorba despre
APADOR-CH, reprezentată aici de domnul Gabriel Andreescu, Asociaţia
Pro Democraţia, reprezentată de preşedintele acesteia, domnul
Cristian Prvulescu, Project on Ethnic Relations, reprezentată de domnul Dan Pavel şi Liga PRO EUROPA pe care o
reprezint n calitate de copreşedinte. Am bucuria şi onoarea să
vă spun că au răspuns invitaţiei noastre doamna Doina Cornea, o personalitate bine cunoscută a societăţii
civile romneşti, membră a GDS şi al cărei nume figurează ntre iniţiatorii
şi semnatarii acestui Memorandum. De asemenea, tot de la
Cluj, domnul Adrian Popescu, poet şi redactor al revistei Steaua, profesor
la Universitatea Babeş-Bolyai, de la Trgu-Mureş domnul Alexandru Cistelecan,
critic literar, redactor la revista Vatra şi profesor la Universitatea
Petru Maior, de asemenea semnatar al Memorandumului, şi mă bucur să
văd că a putut răspunde invitaţiei
noastre domnul Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte al Fundaţiei Horia
Rusu.
Momentul n care societatea civilă romnească
lansează această dezbatere este semnificativ, pentru că este
unul ce vine după declaraţia comună a Papei Ioan Paul al II-lea şi
a Patriarhului Teoctist de la Vatican, din 12 octombrie a acestui an, o declaraţie,
credem noi, extrem de importantă, al cărei scop principal este să
cheme bisericile creştine spre unitate, dar care n contextul dezbaterii
noastre conţine un foarte important
pasaj privitor la faptul că n Romnia comunităţile religioase,
marcate ncă de perioada istorică a comunismului, snt chemate
să găsească soluţii: soluţii de dreptate pentru a
depăşi conflictele, nenţelegerile şi suspiciunile moştenite
din perioada comunistă. Acesta ar fi contextul important şi, aş
spune, universal sub auspiciile căruia se desfăşoară
dezbaterea pe care intenţionăm să o lansăm. Totodată,
este foarte important să subliniem că modul n care aşteptările
şi, aş spune, revendicările precise conţinute n acest Memorandum vor fi rezolvate de statul romn ne va da şi dimensiunea şi proba
existenţei sau nu n ţara noastră a unui drept fundamental al
omului, care este libertatea religioasă. Pentru că, n cele din urmă,
acest document trebuie privit nu numai ca o revendicare patrimonială, ci trebuie
privit, indiferent de religia noastră, indiferent dacă sntem
credincioşi sau nu, că sntem parte a vreunei comunităţi
religioase sau nu, ca pe o chestiune de drept fundamental la propria credinţă.
Snt multe şi importante probleme n acest Memorandum. El a
fost adresat, cum v-am spus, n luna septembrie, domnului
Ion Iliescu, domnului Adrian Năstase, ministrului culturii şi cultelor, ministrului justiţiei,
minstrului de externe, ministrului integrării europene, ministrului
negociator şef cu Uniuniea Europeană, ministrului de interne,
ministrului de finanţe, preşedintelui Senatului, preşedintelui
Camerei Deputaţilor, preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.
Iniţiatorii Memorandumului au cerut soluţionarea pnă la
25 octombrie anul curent a acestor revendicări. 25 octombrie este mine şi, din informaţiile pe care le avem,
iniţiatorii Memorandumului nu au primit de la nici una
dintre autorităţile pe care le-am enumerat vreun răspuns. Credem
că prin lansarea acestei dezbateri despre libertatea religioasă,
pentru că n fond despre libertatea religioasă şi dreptul de
proprietate este vorba n acest Memorandum, societatea civilă şi
aduce contribuia. Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvntul colegilor
mei din societatea civilă, care snt parte a acestei iniţiative de a
dezbate Memorandumul n societatea civilă, apoi să-i rog pe
invitaţii noştri să-şi spună cuvntul şi, n cele
din urmă, să invit publicul, pe dumneavoastră, reprezentanţi
ai presei, să ne puneţi ntrebări, dacă veţi considera
necesar.
Laurenţiu
Moisin: Vreau să fac la nceput o mică observaţie: s-a ales data
de 25 octombrie pentru că atunci se
mplinesc 54 de ani de la arestarea preoţilor grecocatolici, deci
nceputul prigoanei violente, că prigoana a nceput n 1944. Un răspuns am primit, totuşi, la aproape o lună de la lansarea Memorandumului, prin acele instrucţiuni de aplicare a Legii Retrocedării proprietăţilor
bisericilor. Se precizează foarte clar: nu se
restituie biserici, nu se restituie mănăstiri. E o adresă precisă
la Biserica Greco-Catolică şi este un răspuns la adresa Memorandumului.
Smaranda Enache: Vă mulţumesc, cred că era nevoie de această precizare.
Snt convinsă că doamna Doina Cornea se va referi, şi noi toţi
ne vom referi, şi la răspunsul care a apărut, oarecum difuz, n
presă. Noi nsă avem aici n faţă şi vorbesc din punctul
de vedere al unei organizaţii preocupată şi de drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului o serie de revendicări
punctuale, care snt conforme cu Constituia Romniei şi cu libertăţile
fundamentale, privind rolul pe care statul romn
nu-l poate delega, aşa cum face pnă acum n discuţia asupra
restituirii bunurilor greco-catolice, şi la aceste probleme
punctuale noi nu am văzut ncă un răspuns elaborat de experţi
ai acelor ministere care snt invitate aici să răspundă, ci doar
răspunsuri difuze, politice, care amnă de fapt discutarea esenţei
acestui Memorandum. Pe noi ne-a surprins că un document fără
precedent, de asemenea amploare şi precizie privitor la revendicările
Bisericii Romne Unite cu Roma, a fost ntr-un fel nvăluit ntr-o tăcere
extrem de dubioasă, a fost pasat, a fost pierdut ntre comentarii şi
credem că acest document elaborat cu mult profesionalism şi cu multă
ţinută morală merită un alt tratament din partea societăţii
civile şi a societăţii politice din Romnia. De aceea sntem astăzi
n faţa dumneavoastră, ca să readucem n atenţie acest Memorandum şi să cerem să
fie soluţionate revendicările n funcţie de principiile democratice şi de momentul n care Romnia se
apropie de data n care va fi membră a Alianţei Nord Atlantice şi
a Uniunii Europene. n acest context trebuie să discutăm acest Memorandum, pentru că este o chestiune de democraţie. Nu este problema unui
grup, este problema noastră, a tuturor, dacă trăim ntr-o
societate democratică sau dacă trăim ntr-o societate n care
funcţionează discriminarea.
Gabriel Andreescu: O astfel de temă ar incita mai
mult la o dezbatere şi sper că, n timpul intervenţiilor,
dezbaterea să aibă loc. n cadrul ei, eu nu m-aş opri dect la o
parte. Desigur, relaţia dintre Biserica Greco-Catolică
şi statul romn, precum şi alte confesiuni, şi n special
Biserica Ortodoxă Romnă, este foarte interesantă şi n
sine şi, ntr-un fel, şi găseşte
reflectarea n documentul Memorandumului, dar intervenţia mea este
exclusiv legată de problema libertăţii religioase, pe care
doamna Smaranda Enache a amintit-o anterior. n mare
parte, problema Bisericii Greco-Catolice este legată de această
restituire a proprietăţilor. Aceasta
este imaginea n opinia publică, ntruct multele violenţe petrecute mpotriva comunităţilor greco-catolice snt cu
anumite excepţii mai puţin vizualizate. şi acesta este un
aspect al libertăţii religioase n Romnia, n măsura n care membrii unei comunităţi, cum snt membrii comunităţii
greco-catolice n particular, se află sub opresiune, se află
sub ameninţări care uneori se traduc n violenţe concrete.
Aici se află o
ntreagă istorie privind felul n care Secretariatul de Stat pentru Culte a tratat avizele sale pentru construirea
unor lăcaşuri de cult pentru alte comunităţi dect cea ortodoxă. şi aici au fost violări privind
libertatea religioasă, iarăşi mai puţin amintite n presă. Revenind la tema cea mai discutată,
la tema proprietăţilor, aş aminti că dreptul la
libertate religioasă nseamnă şi dreptul la proprietatea proprie
a comunităţilor, asta nsemnnd dreptul de a folosi şi de a-şi
păstra această proprietate. Există o definiţie tradiţională
n ceea ce priveşte libertatea religioasă, este definiţia dată
de Declaraţia de eliminare a tuturor formelor de intoleranţă şi
de discriminare pe bază de religie sau credinţă, care a fost
adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. n 1981. Este un document de
referinţă pe care Romnia şi l-a asumat desigur, iar la punctul g. acesta defineşte dreptul de a crea, de a dobndi, de a folosi n
mod adecvat bunuri necesare ndeplinirii ritualurilor sau obiceiurilor religiei
sau credinţei. Evident, definiţia acoperă şi
patrimoniul. Se ştie că n 1948 Biserica Greco-Catolică a fost
trecută n ilegalitate, iar statul comunist a avut această idee unii
ar spune inteligentă, dar de fapt a fost o copie, modelul s-a aplicat şi
n alte părţi, de exemplu n
Ucraina -, ideea de a da o parte a patrimoniului Bisericii Ortodoxe, prin
asta crend o tensiune ntre biserici, care, desigur, convenea ntregului
sistem politic, ntr-un stat ateu. 1948 ar fi trebuit să devină o
amintire n 1989 şi, ntr-un fel, ceva s-a ntmplat după 1989. n 24
aprilie (1990) structura cu puteri legislative şi executive de atunci CPUN
a luat o hotărre de reintrare n legalitate a Bisericii Greco-Catolice, Biserica Romnă Unită
cu Roma. E vorba de un Decret-lege care se referă
la recunoaşterea oficială, la bunurile preluate de către stat şi,
ca urmare, conform acestui decret, urma ca acestei comunităţi
să-i revină proprietatea. Dar acel decret a avut şi un articol
3, care spune că situaţia juridică a lăcaşurilor de
cult şi a caselor parohiale care au
aparţinut Bisericii Greco-Catolice şi au fost preluate de Biserica
Ortodoxă se va stabili de către o Comisie Mixtă, formată
din reprezentanţi clericali ai celor două culte religioase, ţinndu-se
seama de dorinele credincioşilor din comunităţile care deţin
aceste bunuri. Vedeţi, n acel moment, care era unul foarte tulbure, acesta era punctul de vedere al
Statului Romn. S-a mers pe o formulă al cărei viitor nu era,
probabil, clar nici pentru membrii Bisericii Greco-Catolice. Nu este
ciudat faptul că n acel moment Biserica Romnă Unită a acceptat
această formulă. ntre timp nsă situaţia a evoluat n două
direcţii: ntr-una, prin nefuncţionarea Comisiei Mixte formată
de cele două confesiuni. n a doua, prin mişcarea ntregului sistem
legislativ, prin adoptarea Constituţiei Romniei n 1991, care ntr-o formă
oarecare recunoaşte proprietatea privată. n sfrşit, prin mulţimea
proceselor privind proprietăţile, prin care justiţia era pusă
n situaţia de a-şi face mna. Ani de zile, dacă nu greşesc,
nu au existat plngeri n justiţie privind retrocedarea proprietăţilor
greco-catolice, n speranţa că acest lucru se va realiza n mod
amiabil. Desigur, modalităţile amiabile snt mai bune dect
modalitatea rece şi severă a justiţiei. Snt mai bune cnd snt,
nu cnd nu snt. şi pentru că această Comisie Mixtă nu a făcut
ceea ce trebuia, iată că au nceput primele procese n care partea
care s-a plns era cea greco-catolică. Au apărut şi primele
decizii, unele n favoarea Bisericii Greco-Catolice, au
apărut primele cazuri n care bisericile au fost returnate şi primele
cazuri n care, n ciuda unor decizii definitive, sentinţa nu a fost executată.
Biserica Ortodoxă a refuzat predarea proprietăţii
greco-catolice. Ce aş vrea să vă spun la final, la ceea ce ar
putea să constituie o introducere, este că recent a avut loc un
scandal care a tulburat presa mai mult dect celelalte. Este vorba de scandalul
de la Ocna Mureş, n care greco-catolicii au fost agresaţi ntr-o biserică
fostă greco-catolică, preluată de ortodocşi, cedată n
urma unei sentinţe judecătoreşti. A fost momentul care a strnit
interesul opiniei publice, dar mai ales snt de amintit urmările. Urmarea
a fost o scrisoare deschisă semnată de către patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romne, Teoctist Arăpaşu, n care solicita justiţiei
să nu mai intervină n chestiuni de ordin confesional, declarnd ncă
o dată autonomia Bisericii Ortodoxe şi
nţelegnd prin asta că, fiind o problemă a unei biserici
autonome, este o problemă pe care aceasta poate să o rezolve
singură şi este scoasă de sub autoritatea statului. Asta era
gndirea subsidiară. Faptul că patriarhul Teoctist a lansat o astfel
de scrisoare deschisă poate să fie de nţeles, nu de aplaudat,
nu de apreciat, dar poate să fie de nţeles. Ceea ce este de nenţeles
este ceea ce a urmat: faptul că Ministerul Justiţiei, sub semnătura
unui secretar de stat, a răspndit la Curţile de Apel această
scrisoare şi că, am văzut urmarea, Curţile de Apel nu au
mai judecat cazurile care erau pe rol datorită plngerilor
greco-catolicilor. n scrisoarea respectivă,
patriarhul invocă din nou Comisia Mixtă. Iar opinia mea, pe care o transmit din nou membrilor comunităţii greco-catolice şi aş
transmite-o ierarhiei acesteia, este că tocmai Comisia Mixtă este un
obstacol, şi formal şi informal, n rezolvarea problematicii
patrimoniului Bisericii Greco-Catolice. Este un obstacol formal n măsura
n care chiar Curtea Supremă de Justiţie a invocat acest Decretlege
din 1990. Că nu l-a invocat cum trebuie este altceva, dar l-a invocat.
Este un obstacol pentru că exact n faţa
instanţei o parte, care este Biserica Ortodoxă, invocă Decretul
care stabileşte Comisia Mixtă. Nu există nici un motiv ca această
comisie, care n fapt i păcăleşte pe greco-catolici, pe ortodocşii
de onoare şi instituţiile statului, să mai funcţioneze după
ce ani de zile nu a arătat nimic. E adevărat, şi am nţeles
asta, ierarhia Bisericii Greco-Catolice consideră dialogul o valoare n
sine, care nu trebuie trădată n nici un fel. Dar a refuza un
instrument care se numeşte de dialog, dar care este de fapt un
instrument pervers, nu nseamnă a refuza dialogul. Dialogul se poate purta
pe diferite căi, pot avea loc ntlniri ecumenice. Comisia Mixtă este
un obstacol, iar n momentul n care Biserica Greco-Catolică se retrage, această comisie nu mai există. Fac un
apel pentru ca ierarhia Bisericii Greco-Catolice să ia o hotărre
n acest sens.
Smaranda
Enache: nainte de a da cuvntul domnului Cristian Prvulescu, n
special pentru aceia dintre dumneavostră care snteţi din presă,
aş vrea să vă supun atenţiei
această asimetrie cu care a fost tratată problema restituirii
bunurilor Bisericii Romne Unite. Dacă
restituirea pămnturilor faţă de foştii proprietari,
restituirea imobilelor, au rămas n prerogativele Statului pe baza unei
legi date n Parlament, Statul a urmărit corectitudinea şi şi-a
asumat responsabilitatea proceselor de restituire, punctul cel mai slab n
această dezbatere este că Statul Romn a delegat dintre funcţiunile sale acestei Comisii
Mixte. Comisia Mixtă poate juca un rol social, un rol moral sau un
rol de interfaţă ntre comunităţi. Dar ea nu poate prelua
prerogative ale Statului Romn. Marea
problemă n legătură cu restituirea proprietăţilor BRU
este că s-a procedat altfel dect n toate cazurile de restituire. Ca şi
cnd, de exemplu, la restituirea terenurilor li s-ar fi conferit IAS-urilor,
CAP-urilor dreptul de a face restituirea şi Statul s-ar fi retras, s-ar fi
eschivat de la această ndatorire.
Cristian Prvulescu: Sntem convinşi
că libertatea religioasă este un element esenţial al oricărei
construcţii democratice şi sntem convinşi nu numai pe o bază
principială, ci pentru că democraţia s-a construit, acolo unde
s-a construit, pe baza libertăţii religioase, iar problema pe care Memorandumul o pune este o problemă care implică două drepturi
fundamentale: dreptul la libertatea religioasă şi dreptul la
proprietate. Libertate religioasă, n primul rnd, pentru că, iată,
credincioşilor greco-catolici nu li se permite să-şi manifeste
liber credinţa şi nu li se permite acest lucru ncălcndu-se
dreptul de proprietate pe care l-au avut şi pe care, n mod abuziv, fostul stat, statul comunist, l-a ncălcat n 1948. Snt
absolut de acord cu antevorbitorii mei şi asta era
ideea pe care doresc să mă concentrez: statul este arbitru. Statul
este cel care arbitrează ntre diferitele organizaţii, ntre cetăţeni,
şi asigură un echilibru. Or, n cazul Bisericii Greco-catolice statul
s-a anulat, statul nu mai există, statul şi-a anulat rolul, astfel
nct pnă la urmă s-a ajuns n situaţia aberantă pe care o
descria domnul Gabriel Andreescu, şi anume că un secretar de stat din
Ministerul Justiţiei a putut să indice instanţelor, n principiu
independente, cum trebuie să judece sau cum nu trebuie să judece
litigiile de proprietate privind Biserica Greco-Catolică. Evident că
modul n care această comisie a fost prevăzută de Decretul-lege
din 1990, este ilegal şi neconstituţional; Statul nu poate să se
retragă din responsabilităţile sale şi de aceea acest Memorandum este adresat Statului, respectiv
reprezentanţilor săi: preşedinte, prim-ministru, miniştri,
preşedinţii Camerelor Parlamentului ş.a.m.d., pentru că
ei snt abilitaţi să rezolve această problemă, n
conformitate cu tratatele internaţionale la care Romnia este parte şi
care, conform articolului 20 din Constituie, snt obligatorii pentru noi. Vreau
să vă atrag atenţia asupra unui element important din acest Memorandum care ne-a fost astăzi distribuit şi anume asupra Anexei numărul
8, care prezintă un extras din Raportul despre democraţie, libertate
religioasă şi muncă al Guvernului American. n varianta engleză
a acestui raport apare textul integral şi din acest punct de vedere veţi
vedea foarte clar că, din perspectiva Guvernului American n ceea ce priveşte
Biserica Greco-Catolică, avem de-a face cu o ncălcare gravă a
unui drept elementar, dreptul la libertate religioasă. n
Romnia se crede că democraţia a nsemnat altceva dect libertate, că
democraţia ar putea fi restrnsă, eu ştiu, la cteva asociaţii,
ca şi cum ea nu ar avea o bază serioasă n lumea enormă a
credincioşilor. Nu se poate aşa ceva. Mai mult dect att, noi
constatăm că, din nefericire, Biserica Ortodoxă are o tendinţă
de a limita dialogul, de a limita dezbaterea democratică din acest punct
de vedere şi chiar de a afecta fundamentele democratice ale societăţii romneşti. De aceea cred că n
contextul pe care doamna Enache l aducea n discuţie la nceput,
n contextul extinderii NATO, n contextul extinderii UE, modul n care percepe problema Biserica Ortodoxă Romnă,
rolul observatorilor străini şi, ca atare, imparţiali
este foarte important. Statul Romn nu poate să reacţioneze pozitiv
la şantajul Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxă nu poate şantaja
Statul aşa cum a ncercat n ultimii ani de cteva ori. Biserica Ortodoxă
trebuie să recunoască autoritatea Statului şi să se
recunoască ca subiect al acestui sistem constituţional. Nu există
un drept canonic care să rezolve problema dreptului de proprietate dintre Biserica
Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică şi celelalte culte. Iată
de ce cred eu că dezbaterea este foarte importantă şi ea trebuie
continuată cu toată responsabilitatea. De aceea cred că este
acum ocazia să cerem Statului să-şi asume atribuţiile pe
care le are. Preşedintele Romniei are calitatea de garant al Constituţiei
şi arbitru ntre stat şi societate. şi societatea cere ca acesta
să-şi asume responsabilitatea. şi să dea un răspuns la o ntrebare care a fost pusă. Primul ministru, de
asemenea, să dea un răspuns la
acest Memorandum, nu indirect, ci direct. De asemenea, toţi miniştrii
care snt nominalizaţi aici ar trebui să realizeze acea minimă
politeţe şi să răspundă autorilor Memorandumului. Nu
degeaba s-a numit acest document Memorandum. Aţi văzut poate,
citind primele pagini, că este o referire la Memorandumul pe care Partidul
Naţional Romn din Transilvania, n urmă cu mai bine de 100 de ani,
l-a adus n discuţie. Biserica
Greco-Catolică a fost pnă la urmă instituţia care a
contribuit la renaşterea naţiunii
romne şi tocmai acestei Biserici i se face o nedreptate istorică extraordinar de importantă. Acest semnal de
alarmă ar trebui să fie luat n considerare de toţi cei
care snt responsabili şi sper ca dumneavoastră, ca reprezentanţi
ai societăţii civile şi ai mass-media, să contribuiţi
la acest demers.
Doina
Cornea: Stimat auditoriu şi n primul rnd doamnă
Smaranda Enache, care aţi avut această minunată iniţiativă
de a ne ntlni aici, pe această temă, foarte importantă nu
numai pentru greco-catolici, ci pentru toată societatea romnească pentru
că n optica mea att Biserica Greco-Catolică ct şi Biserica
Ortodoxă, prin laturile lor pozitive, prin contribuţia lor la istoria
noastră şi la evoluţia poporului romn, snt bisericile noastre şi
nu avem voie să ne batem joc de ele -, voi spune şi eu cteva lucruri
legate de acest Memorandum. Acuma, cel păgubit sau cel mai păgubit
n toată această poveste este Biserica Greco-Catolică, căreia
nu i s-a recunoscut de fapt nici un merit, ncepnd din perioada comunistă
pnă acuma. De pildă, n manualele şcolare:
despre Petru Maior, Gheorghe şincai şi ceilalţi corifei ai şcolii
Ardelene nu se spune o vorbuliţă că au făcut parte din
această Biserică. La fel despre Timotei Cipariu, George Bariţiu,
Papiu-Ilarian etc, deci atţia oameni mari, minunaţi, care au scris cărţi,
care au redescoperit istoria noastră. Acuma nu mai vreau să mă
lungesc asupra acestei idei care invită pe toţi romnii la o meditaţie
asupra valorii att a uneia ct şi a celeilalte Biserici. Vreau să mă
ocup de acest Memorandum, de nişte puncte pe care acesta le
abordează, pe care le dezbate. Eu nu aş putea să adaug nimica la
ceea ce se spune acolo, totul este att de documentat, se merge pe date att de
precise, nct nu mai este nimic de adăugat. Aş vrea doar să subliniez
următoarea idee: ideea proprietăţii. Un stat de drept nu poate să
existe fără să aibă la bază acest drept de
proprietate, care trebuie să fie garantat. Asta este cheia democraţiei.
Cnd nu respecţi proprietatea nseamnă că statul de drept nu funcţionează.
De aceea şi eu am spus, nainte de Memorandum: problema Bisericii Greco-Catolice
nu este problema relaţiei cu Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă are o mare problemă morală n
acest conflict, spun eu, pentru că n anii 50 a acceptat să
primească un bun care a fost nstrăinat, să nu spun furat, de
statul comunist de atunci Bisericii Greco-Catolice. Asta dă de gndit
asupra stării morale a instituţiei respective. Nu vreau să
generalizez, pe vremea aceea mulţi credincioşi ortodocşi au intrat n nchisori nu numai pe teme politice, ci şi
religioase. Eu personal am cunoscut astfel de exemple.
Pe strada mea locuia rectorul teologiei ortodoxe, care s-a opus să aservească teologia statului comunist de atunci; a intrat n
nchisoare şi a murit ca un martir. Deci, departe de noi, greco-catolicii,
să contestăm suferinţele fraţilor noştri din Biserica
Ortodoxă. Din păcate, comportamentul naltei ierarhii, care este important
pentru structurarea comportamentului ntregii comunităţii, este
diferit. Pe cnd vrfurile ierarhiei ortodoxe au acceptat compromisul din
considerentul hai să salvăm Biserica n felul acesta prin
compromis niciodată nu salvezi nimica, te pătezi comportamentul
episcopilor, arhiepiscopilor greco-catolici a fost total diferit. 12 episcopi (12!) au intrat n
nchisoare, 7 au murit n nchisoare, restul nu au cedat niciodată.
Lui Iuliu Hossu i s-a propus să devină arhiepiscopul ortodox al Clujului
dacă semna trecerea. Binenţeles, nu a acceptat. şi funcţia
de patriarh al Romniei i s-a propus şi nu a acceptat. Deci iată totuşi
vrful unei instituţii, vrfurile ei
dau tonul. Adică comportamentul nostru, al greco-catolicilor, a ncercat să
impună modele. Poate nu ntmplător am ajuns şi eu
dizidentă, pentru că am nvăţat ceva de la această
Biserică şi de la conducătorii ei.
Revin la dreptul de proprietate. Nu
vreau să amestecăm Biserica Ortodoxă. Problema ei este pur morală. şi-o va rezolva singură şi
Dumnezeu să o ajute ca să şi-o rezolve. Problema noastră, a
greco-catolicilor, o spune şi Memorandumul, este relaţia cu
Statul actual Romn, care este urmaşul Statului comunist, indiferent că
se numeşte regimul Iliescu, regimul Constantinescu, iarăşi
regimul Iliescu, cine ştie, poate vine regimul Stolojan. Un stat i urmează
altui stat, căci nu există ntr-o ţară hiat. Nu poate să existe. Deci statul care vine la putere, la
guvernare, trebuie să rezolve problemele nerezolvate, alterate de regimul
sau statul anterior. Asta este obligaţia sa. Pentru că statul
gestionează relaţia ntre cetăţeni, ntre cetăţeni
şi instituţii ş.a.m.d. Este o obligaţie, altfel de ce e
stat? şi ce funcţii are? Politică externă! Bine! Deci
statul comunist a luat, iar statul actual trebuie să ncerce să rezolve
problema de proprietate a greco-catolicilor, inclusiv dreptul de a-şi
exercita cultul, pentru că n multe localităţi credincioşii
nu au unde să-şi celebreze liturghia. Pentru ca statul să-şi
preia această prerogativă de a-şi gestiona problema proprietăţii,
trebuie adusă o lege valabilă pentru toată lumea, o lege a
proprietăţii prin care se restituie proprietatea. Indirect, un răspuns
a venit de la Guvern, din partea domnului Cozmncă, care falsifică
declaraţia Sfntului Părinte Papa asta-i o paranteză n care
spune că nu li se vor retroceda greco-catolicilor toate bunurile şi
la sfrşit spune că şi Papa Ioan Paul al II-lea ar fi cam de acord.
Ori Sfntul Părinte spune contrariul: da, să se rezolve n spiritul
dreptăţii. E cu totul altceva. Deci, iată, răspunsurile
totdeauna cuprind ceva fals. Tot Cozmncă, n celălalt articol, invocă
lipsa credincioşilor greco-catolici: nu snt greco-catolici, cui să
le restituie? Nu are nici o legătură dreptul la proprietate cu numărul.
Zece greco-catolici să mai fie şi atunci
proprietatea trebuie restituită. O astfel de lege, desigur, trebuie să
fie amendată pe urmă. Nu cerem absurdul! Deci nişte
amendamente, nişte clauze care să se refere la un alt
drept: dreptul de folosinţă. Deci să despărţim dreptul
de proprietate: proprietatea e una ai titlu de
proprietate, numai atunci eşti proprietar -, alta e dreptul la folosinţă.
Unde ar fi o comunitate ortodoxă, dreptul de proprietate ar reveni
Bisericii Greco-Catolice, iar dreptul de folosinţă l are comunitatea
din localitatea respectivă. Snt lucruri foarte simple. Alt exemplu de
amendare sau completare a acestei legi: unde există comunitate mixtă
greco-catolică şi ortodoxă să se precizeze dreptul de
proprietate: Biserica Greco-Catolică, drept de folosinţă alternativă,
să se facă liturghiile şi toate acţiunile alternativ n lăcaşurile
respective. Iar unde Biserica Greco-Catolică este singura acolo rămne
şi uzufructul şi proprietatea. E foarte simplu. Acest lucru aş
dori să-l transmit actualului Guvern, care nu-şi dă osteneala să
răspundă. şi asta este o notă de prost gust. n Occident cnd
te adresezi oricui, oricărei instituţii, nu există să nu
capeţi un răspuns. Asta numai n
Romnia de astăzi se poate. Adică, acest dispreţ cu care este
tratată Biserica.
Smaranda Enache: Mulţumesc doamnei Doina Cornea. Aş atrage atenţia ncă asupra unui
lucru extrem de interesant şi de important. Avem o lege de protecţie
a patrimoniului naţional din anul 2001. Spre ngrijorarea noastră, o
parte a bisericilor greco-catolice din
secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea nu se bucură de protecţia
acestei legi a patrimoniului, ceea ce face nu numai ca ele să nu
fie restituite proprietarului de drept dar,
n timpul utilizării de către alte comunităţi, să
sufere unele transformări ireversibile n ceea ce priveşte
arhitectura, pictura şi alte elemente componente ale unicităţii
lor. Este foarte important să avem n vedere şi acest aspect: Romnia
este o ţară cu un patrimoniu cultural bogat şi important, dar
este inexplicabil cum monumente care aparţin sau au aparţinut
Bisericii Greco-Catolice snt uitate de pe această listă de protecţie,
aşa nct n diverse judeţe şi chiar n apropiere de TrguMureş,
de exemplu, n momentul de faţă, n jurul unei biserici
greco-catolice de la nceputul secolului ai XIX-lea, se construieşte o altă
biserică, şi agresiunile de acest tip snt foarte numeroase.
Al. Cistelecan: Vreau să vă
spun că Memorandumul este ultimul lucru pe care am fi vrut să-l
facem. Nu am fi dorit să ajungem n situaţia de a nu avea altă
ieşire. Dar cum toate căile de a ne dovedi existenţa de drept şi
de fapt n faţa Statului au eşuat, ne-am zis să ncercăm şi
această cale tradiţională, la noi, n Ardeal cu greutate
istorică, cu greutate simbolică şi care, poate, va impresiona.
Rezultatul a fost cel de dinainte de a redacta Memorandumul, ntruct
sntem azi la fel de ignoraţi ca nainte de a-l redacta. Dar ne-am zis că,
fie şi cu acest risc, calculat, de altminteri, dinainte, ceva trebuie făcut.
Ne vedem siliţi să provocăm Statul la responsabilitate şi
la justiţie. El nu-şi mai poate eluda prerogativele atunci cnd se află
ntr-un context problematic recunosc foarte delicat; iar problema ridicată
de noi e foarte delicată. Toată lumea ar prefera ca ea să nu
existe. Inclusiv sau mai ales noi. Ea poate lovi dramatic n cuantumul electoral, abordarea ca să nu spun
chiar rezolvarea ei se poate lăsa cu pierderi
severe de procent electoral. Ne-am zis nsă că, orict de drastic ar
fi preţul electoral, rezolvarea unei asemenea probleme este o dovadă
de maturitate a Statului, e o dovadă că el vrea să fie
compatibil cu statele europene. Pentru că problema noastră este cu
Statul. El a luat, el trebuie să restituie. Asta cnd e vorba de
proprietate, asupra căreia nu pot fi dubii. Snt nsă şi alte
probleme ridicate de Memorandum. Se pomeneşte, de pildă, de
incitarea tolerată la ură faţă de greco-catolici. Nimeni
nu a intrat, n dezbaterea de acum, şi n aceste aspecte, care se ntmplă
aproape cotidian, ca să nu spun chiar metodic. Aş mai zice că problemele
pe care le ridică Memorandumul constituie o probă şi
pentru maturitatea societăţii civile. Ea nsăşi ar da dovadă
de maturitate fie şi numai abordnd această problemă. O problemă,
desigur, delicată şi pentru ea, delicată cel puţin din
punctul de vedere al conştiinţei religioase, avnd n vedere că
societatea civilă, vrei nu vrei, este alcătuită, ca şi
societatea, n mare majoritate din ortodocşi. Dar ar fi o probă de principialitate,
apărată dincolo de apartenenţă, de vreun interes. Nu ştiu
la ce va duce acest Memorandum, probabil că la obişnuita
ignorare, la cutumiarul dispreţ cu care funcţionează Guvernul
Romniei ori de cte ori e apelat de ceea ce el consideră grupuri nesemnificative. Vor spune, iarăşi, că
nu reprezentăm nimic, că nu au cu cine discuta, că sntem
nişte umbre ale istoriei etc. Dar dacă vom primi un răspuns ceea
ce nu se va face fără o presiune europeană cu siguranţă
el va fi acompaniat de o inducţie de
spaimă. Vom fi, cu toţii, ameninţaţi cu tensiuni, ni se va garanta că escalada conflictelor interconfesionale va merge spre
apogeu etc. Eu nam nici un mandat, nu am nici o putere nici măcar de
reprezentare , dar pot, la rndul meu, să vă garantez un lucru
sigur: ceea ce am suferit noi nu vor suferi alţii din partea noastră.
O dată pentru că, fie şi demonstrativ, nu ne vom comporta aşa
cum s-au comportat alţii faţă de noi sntem obligaţi la
asta din toate punctele de vedere şi, n al doilea rnd, pentru că
sincer nu vrem să facem aşa ceva, pentru că ştim ce nseamnă
prigoana. Am văzut destui oameni care nu şi-au putut nmormnta pe
cineva drag n cimitirul propriilor strămoşi, pentru că, ntre
timp, fostul cimitir greco-catolic a devenit ortodox. Aşa cum am spus,
acesta e ultimul lucru pe care am fi vrut să-l facem: acest Memorandum. şi ultimul lucru care se va ntmpla, fireşte, va fi să
primim un răspuns din partea Statului Romn.
Adrian Popescu: Aş ncepe prin
a vă aminti că ntr-o scrisoare apostolică a Sfntului Părinte
Ioan Paul al II-lea snt trasate cteva trăsături ale Bisericii GrecoCatolice,
nsemnuri ale vremurilor: este, n primul rnd, unirea cu Scaunul Apostolic,
apoi persecuţiile din secolul XX şi latinitatea poporului romn. Deci aceste trei trăsături snt cele care marchează,
n mod decisiv, Biserica Greco-Catolică. Sigur că mai există şi trăsăturile
cu caracter teologic, dar ele nu-şi au locul aici, n dezbaterea noastră
de azi, deşi şi acestea dau identitate Bisericii Greco-Catolice. M-aş
opri n special asupra celei de-a doua dimensiuni şi anume
persecuţia n secolul XX, de care a avut parte
din plin Biserica Greco-Catolică, după anul 1948; voalat, această
persecuţie desigur, nu sub forma unei brutalităţi directe există
şi astăzi, mai cu seamă prin această obstrucţionare de
fapt a restituirii bunurilor proprii. şi acesta este, după părerea mea, impasul n care a ajuns Comisia de
Dialog Mixtă ntre Biserica Ortodoxă şi Biserica
Greco-Catolică. Progresele snt foarte mici: cteva restituiri, după ştiinţa mea, n cteva (doar
n cteva!) localităţi, dar, n fond, problema nu este rezolvată.
n fond, n acest Memorandum pe care l apreciez ca fiind foarte
matur, fără să atace biserica soră, Biserica Ortodoxă
se aduc argumentaţii istorice, religioase etc. Este un act de maturitate
care se nscrie n tradiţia unor Memorandumuri specifice nouă
ardelenilor. Este un act de exasperare, dacă vreţi, pe de altă
parte, un act de ncredere n Stat, n puterea legilor, a statului de drept de a media ntr-un asemenea conflict. Vreau să
mai amintesc că, paralel cu aceste discuţii ineficiente, după
părerea mea ba mai mult, chiar o dată cu vizita Patriarhului Romniei
la Vatican şi primirea sa de către Sfntul Părinte, continuă
demolarea sau desfigurarea unor biserici, cum este cea din Ungheni, judeţul
Mureş, pe lngă care am trecut cu tristeţe azi dimineaţă,
sau cum este cea din Valea Izei, Maramureş. Această tendinţă,
spun eu, şterge urmele Bisericii Greco-Catolice. O dimensiune pe care
trebuie să o vedem nu numai sub raport eroic, dar cu nişte merite
recunoscute n opoziţia la comunism şi, aş mai adăuga, n păstrarea
aceastei legături cu Europa, ceea ce nseamnă cu adevărat nuclee
spirituale cu adevărat importante pentru toţi romnii.
Pentru că ierarhii noştri aşa cum au existat vrfuri ale artiştilor,
vrfuri ale unor oameni de ştiinţă, ale istoricilor -, ierarhii
noştri au fost la nivelul ierarhilor Europei. Ba, n plus, avnd acel
curaj de a fi martiri, de a plăti cu sngele lor, cu suferinţa lor,
tot ce au nfruntat, au fost ntr-adevăr nişte purtători ai
mesajului lui Isus de a suferi pnă la capăt. Deci această ştergere
sau eclipsare a unor figuri, a unor comunităţi chiar, mi se pare
anacronică pe de o parte, antidemocratică chiar, pe de altă
parte şi aşa cum se spune n Memorandumul acesta, Biserica
GrecoCatolică dă dovadă că este componenta romnească
cea mai deschisă spre Europa. Să nu renunţăm la tot ce am
cştigat prin sacrificii! O astfel de renunţare mi se pare de nenţeles,
att din punct de vedere material, ct şi moral.
Dinu Zamfirescu: Nu prea am ce adăuga
la ceea ce s-a spus pnă acum, nsă snt jurist şi eu văd
problema juridic şi politic. Doamna Doina Cornea a dat o soluţie care
cred că este optimă n această privinţă: adică
drept de proprietate folosinţă separată. Evident, asta este,
cred eu, soluţia obiectivă care se poate da, dar cred că trebuie
recunoscut faptul că Statul Romn actual procedează la o denegare de dreptate.
Adică el fuge de o responsabilitate. După ce pur şi simplu a
jefuit Biserica Greco-Catolică de nişte proprietăţi, aşa
cum a jefuit, de altfel, şi cetăţeni ai altor credinţe, dar cetăţeni romni, de
drepturile lor, acum ntrzie să le restituie actualul stat, care este o continuare a statului comunist, n materie de drept
constituţional statele au continuitate. Cum şi
actualmente refuză să le dea cetăţenilor proprietăţile
dect aşa, cu pipeta, tot aşa refuză să reglementeze această
problemă a proprietăţii greco-catolice, trecnd-o asupra
Bisericii Ortodoxe. Or, Biserica Ortodoxă nu are nimic de-a face cu această
treabă, dect ca un exponent al Statului; pentru că nu trebuie să
ne ascundem după deget, Biserica Ortodoxă sau, mă rog, prelaţii
ei, snt funcţionari de stat, figurează n bugetul statului şi
snt nişte funcţionari ai Statului Romn. Este puţin cam aşa:
să ne ascundem capul sub nisip, să aruncăm responsabilitatea n
curtea altuia, cnd, de fapt, responsabilitatea tot a Statului este. şi
aici este o problemă politică, a lipsei de responsabilitate şi
de voinţă politică de a rezolva această problemă care,
aş spune eu cu oarecare maliţie, nu e chiar ntmplătoare,
pentru că actualii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe au fost nişte
vajnici slujitori ai regimului comunist; ba au fost salariaţi şi pe
vremea acelui regim, sub care şi-au strns cu mult mai multe păcate.
nsă nici reprezentanţii de frunte ai Statului Romn nu nţeleg,
sau nu pot să nţeleagă că nu vor putea intra n Europa cu
astfel de tactici. Deşi n vorbe se adresează şi opiniei publice
interne, dar şi opiniei publice internaţionale, cancelariilor occidentale,
statelor occidentale, aproape cerşind reintrarea Romniei pe făgaşul
ei firesc, n structurile euro-atlantice, n momentul ăsta nu se
conformează n nici un fel adevăratelor societăţi
civilizate şi normelor care snt practicate peste tot acolo unde spun dnşii
că ar dori să intre. Constatarea mea este că Romnia actuală
nu este un stat de drept şi asta trebuie să fie foarte clar spus. Atta timp ct guvernele pentru că este vorba
de toate guvernele de pnă acum nu au luat nici o măsură,
se menţin pe această poziţie, nu ştiu dacă Romnia are
ce căuta n structurile de care am pomenit.
Laurenţiu Moisin: S-a vorbit mai mult despre
patrimoniu, dar trebuie să facem referiri şi la alte aspecte. Noi, n
Memorandum, am relevat nişte probleme ngrozitor de grave: am reclamat
o persecuţie reală mpotriva membrilor Bisericii noastre. Am reclamat
că ni se interzice accesul la justiţie. Am reclamat poziţia
foarte evident anti-greco-catolică a autorităţilor statului. Ca
să dau numai exemplul prefectului de Alba (care, ce-i drept, este n acelaşi
timp şi avocatul particular al episcopului ortodox de Alba!). Prefectul a
luat nsă o serie de măsuri: n prima legislaţie este la a
doua legislaţie de cnd este prefect l-a ameninţat pe PSS Lucian că-l
bagă la puşcărie, cnd a fost conflictul de la Teiuş.
Lucrurile snt deci mult mai grave. Există o campanie de presă imundă
mpotriva Bisericii Greco-Catolice. Acum recent a apărut o carte a unui
oarecare Zeno Milea, la Cluj, Secesiunea Ardealului 14 capitole din această
carte snt mpotriva Bisericii Greco-Catolice. Nu mai ştie ce să inventeze.
şi acum haideţi să revenim la problema proprietăţii.
Proprietatea Bisericii Greco-Catolice a fost confiscată prin două
acte ale Guvernului Groza: Decretul 358 din 1.12, iar o Hotărre a
Consiliului de Miniştri, 1779 din 27.12, mparte aceste bunuri şi hotăreşte care parte să ajungă n
posesia Bisericii Ortodoxe. La momentul respectiv era n vigoare Decretul 177/1948 care din nefericire continuă
să fie actuala Lege a Cultelor. Acest decret susţine aşa la
articolul 13, care este invocat n primul Decret: cultele religioase, pentru a
putea să se organizeze şi să funcţioneze, vor trebui să
fie recunoscute printr-un decret al MAN. n cazuri bine motivate se va putea
retrage recunoaşterea n acelaş mod. Decretul mai invocă
trecerea parohiilor la Biserica Ortodoxă. Deci, ca urmare a trecerii
parohiilor, cultul greco-catolic ncetează să mai existe. Dar la
această lege se spune clar cum trece o parohie, cum trec nişte oameni
de la un cult la altul: cu cerere scrisă, cu nregistrare la Primărie.
Nu există nici ntr-o parohie un asemenea act. Deci tot acest transfer de
patrimoniu este nul din punct de vedere al legislaţiei Guvernului Groza. Că
lor puţin le păsa de aspectele legale, asta este o altă poveste.
Dar ceea ce face actualul guvern este ceva incredibil. Se străduiesc din
toate puterile să găsească o motivaţie pentru un act
ilegal. Invocarea Bisericii Ortodoxe, cum că n statutul ei parohiile,
bisericile aparţin credincioşilor, este n conformitate cu legea de
funcţionare a Bisericii Ortodoxe şi este dată tot de Guvernul
Groza. Pnă atunci, toţi teologii Bisericii Ortodoxe recunoşteau
că respectivele lăcaşuri de cult aparţin instituţiei.
Eu am adus cu mine declaraţia IPS
Corneanu, am caseta la mine, să vedeţi că IPS Corneanu spune la fel: cum să mai aparţină
biserica aia sfinţită, n care se slujeşte lui Dumnezeu, lui
taica Gheorghe sau lui ţaţa Mariţa. Este o absurditate. Părerea
mea este că autorităţile au
avut tot timpul interesul să creeze tensiuni. Deci aceste lucruri vroiam să fie foarte clare, pentru că snt aici reprezentanţi ai
presei, să se nţeleagă că toată această invocare
a unei pretinse legalităţi nu există. Adică Guvernul Groza
nu şi-a respectat absolut deloc propriile sale acte juridice.
Mai vroiam să
vă spun un lucru: a existat o ncercare, n 92, prin mila lui Stolojan,
de a se retroceda Bisericii Greco-Catolice nişte proprietăţi. La
Bucureşti ni s-au retrocedat, conform acestei hotărri, 40.000 de mp.
de teren, pentru că ni s-a demolat o biserică, nişte capele, şi
au zis să ni se dea n compensaţie acest teren, pe lngă o
proprietate care există. Vă rog să mă credeţi avem 30
sau 40 de intervenţii la Primăria Capitalei, am fost trimişi n
Transilvania cnd am cerut să ni se dea teren să construim o biserică,
fiindcă de 10 ani de zile ne plngem: daţi-ne, domnule, din ăia 40.000
mp, 800 să ne facem o biserică. Avem o singură biserică,
noroc că fusese abandonată, că
Ceauşescu a vrut să o demoleze şi pe aia; att am reuşit să
recuperăm. Din restul bisericilor noastre, unele snt demolate, capelele
distruse, ncă două biserici care ni se refuză cu obstinaţie.
Una dintre ele, Biserica Sfntul Vasile, care este un simbol pentru noi. Ce ne spune justiţia? Pentru Biserica Sfntul
Vasile ne judecăm de 10 ani. De zece ani de zile, cazul se plimbă
de la o instanţă la alta. Ultima sentinţă a Curţii de
Apel ntruct bunurile bisericeşti nu intră sub incidenţa
legii 10 urmează un proces Civil; după Codul Civil, cazul este
aruncat pur şi simplu la gunoi atunci cnd este vorba de Biserica
Greco-Catolică.
Am pichetat
Primăria Capitalei cernd să se respecte Decretul respectiv. Cu două săptămni naintea noastră
au pichetat-o mahomedanii. A ieşit Primarul General afară, le-a spus că le-a cumpărat teren pentru cimitir, i-a
pupat. A scris toată presa. Am pichetat noi, a
scris Romnia Liberă, restul: tăcere totală. Din primărie
nu a ieşit nimeni. Alt caz. Proprietatea din Elena
Cuza, pe care ne luptăm de 12 ani s-o obţinem, care există, pentru care avem proces verbal, protocol de primire,
numai contrasemnarea de la primărie lipsea. Am fost
daţi afară şi respinşi n toate trei rndurile de primari,
pentru că este proprietatea Bisericii Ortodoxe. A trebuit să facem noi săpături
n arhivă, să căutăm să
le demonstrăm că este fals iar asta este o luptă care-ţi
toacă nervii, nu are nici o
treabă cu democraţia şi ne dă dreptate să spunem ceea
ce am spus chiar ntr-un comunicat de
presă de acum trei zile: că nu este defavorizată Biserica
Greco-Catolică, ci este persecutată n ţara pentru a cărei
constituire a luptat.
Doina Cornea: Numai o frază aş vrea să
adaug. Vreau să-mi exprim, şi nu numai n numele meu, ci n numele
comunităţii greco-catolice, recunoştinţa şi iubirea
noastră faţă de PS Mitropolit Nicolae Corneanu, care
de la nceput a nţeles că ceea ce i-a fost trecut n patrimoniu şi
era obiect furat de Statul comunist trebuie restituit. E singurul episcop
ortodox care de bună voie a restituit primul, aşa, din simţ
moral, bunurile aparţinnd Bisericii Greco-Catolice. şi-l asigurăm că este iubit şi
cinstit de noi toţi, datorită atitudinii morale a dnsului, de naltă
ţinută; cel puţin eu, atunci cnd i scriu, i scriu: snteţi
şi episcopul meu. Dacă şi alţi episcopi ar fi avut atitudinea aceasta, vă asigur că nu ar fi fost nici un fel de
conflict şi nici un fel de violenţă nicăieri n Romnia.
Laurenţiu Moisin: Nu s-a precizat un lucru: acest Memorandum nu este doar al credincioşilor din Romnia, ci
din ntreaga lume. Este semnat şi de cei din SUA şi de cei din Franţa.
niţierea lui a fost de fapt făcută de credincioşii
greco-catolici din SUA care au ajuns la disperare cnd au văzut
n ce ritm se demolează monumentele istorice ale Bisericii, cnd şi-au
dat seama că nu există nici o altă ieşire. Nu este deloc
ndreptat mpotriva Romniei, pentru că unul dintre semnatari este preşedintele
comitetului Romnia n NATO, care a făcut lobby pentru ca Romnia să
intre n NATO. Ei luptă pentru
Romnia, dar luptă pentru o Romnie adevărată şi nu pentru
o Romnie ticăloşită.
Pe de altă
parte vreau să vă spun un lucru ngrozitor de trist. Biserica Ortodoxă
Romnă a primit din partea Bisericii Catolice peste 30 de lăcaşuri
de cult n Italia, dintre care n Roma o biserică monument istoric, n
Franţa, n Germania n oraşele importante, peste tot unde au avut
credincioşi. A primit n folosinţă din partea Bisericii
Catolice, ca sprijin frăţesc, lăcaşuri de cult. Inclusiv n
Constantinopol au o biserică, o frumuseţe, peste drum de Catedrala
Romano-Catolică. şi atitudinea ei, n schimb, este cea care se vede.
Mai mult dect att: n toate comunicatele oficiale se ncearcă disjungerea Bisericii Greco-Catolice de Biserica Catolică;
şi Biserica Ortodoxă o face, dar constat cu durere că o face şi mass-media. Ce e
tmpenia asta? Mă iertaţi, Biserica Catolică
este una singură. Noi sntem urţi şi duşmăniţi
pentru că-l recunoaştem pe Sfntul Părinte ca şi cap al
Bisericii. Cum să se facă diferenţe ntre noi şi Biserica Romano-Catolică?
Biserica Catolică are multe rituri, este foarte bogată n
acest sens şi este foarte mndră de această bogăţie.
Nu este adevărat că grecocatolicii
au apărut n secolul al XVI-lea n Ucraina şi n secolul al XVIII-lea
n Romnia. n Italia există Biserică de rit bizantin de la
nceputurile bisericii.
Smaranda Enache: Intervenţiile au fost foarte
bogate şi au ilustrat att aspectele juridice, ct şi cele morale ale acestei chestiuni; revin la faptul că
ne găsim astăzi aici mpreună pentru că societatea civilă
romnească doreşte să aducă o contribuţie la această
dezbatere. Dorim să ne oferim bunele oficii pentru ca această
dezbatere să aibă loc n Romnia, dar aşa cum se preciza şi
n Memorandum, dacă instituţiile statului nu vor răspunde
acestei necesităţi de a readuce problematica discuţiei asupra
bunurilor, proprietăţii greco-catolice ntre prerogativele statului şi
vor continua cu această politică de nvrăjbire a cetăţenilor
şi grupurilor, atunci evident, noi, ca organizaţii de drepturile
omului nu vom putea să facem un raport pozitiv despre situaţia
drepturilor religioase n Romnia, ci ne vedem constrnşi la rndul nostru ca, analiznd libertăţile
fundamentale n 2002 n Romnia, n rapoartele noastre să cuprindem
această situaţie totalmente de netolerat. Avem toată ncrederea
că se va răspunde pozitiv şi
cu mai mare atenţie de acum nainte la soluţionarea problemei.
ntrebare din public: Cte revendicări există n
prezent? Cte Biserici au fost restituite pnă acum? Cine face parte din această Comisie Mixtă
fantomatică şi ineficientă? Cnd cineva pierde un proces n ţară se adresează Curţii de
la Strassbourg. Dumneavoastră nu puteţi face asta din cauza tergiversărilor
din justiţie. Ce veţi face atunci?
Smaranda Enache: Eu vreau să spun celor ce se
interesează că Memorandumul se găseşte
şi pe Internet la o adresă pe care v-o putem pune la dispoziţie
după terminarea acestei manifestări. n orice caz este vorba n
momentul de faţă de cifra care se găseşte aici: 136 de
biserici au fost retrocedate din 2030. După 12 ani de tranziţie, de
fapt, ne găsim ntr-o situaţie quasi-similară din punct de
vedere al proprietăţii cu situaţia n care era Biserica
Greco-Catolică n perioada regimului comunist. Deci aici este marea
surpriză şi marea durere a ntregii noastre societăţi. Că
n acest domeniu ne găsim n situaţia din regimul comunist. şi
progresul, schimbarea au fost extrem de lente, practic inexistente.
n al doilea rnd,
n Comisia Mixtă, eu nu am aici lista nominală dar este vorba de reprezentanţii celor două Biserici:
Biserica Ortodoxă Romnă şi Biserica Romnă Unită
cu Roma. Această comisie are o utilitate, aşa cum s-a spus, pentru
dialog dar nu poate nlocui statul. De fapt statul a făcut Bisericii
Ortodoxe un imens deserviciu mpingnd-o spre o situaţie n care ea
trebuie să răspundă unor provocări pe care nu are cum să le rezolve, neavnd nici prghiile financiare, nici cele
juridice ş.a.m.d. Cred că şi
imaginea internaţională şi chiar naţională a Bisericii
Ortodoxe Romne este afectată grav de misiunea care i-a fost trasată
de stat fără să fi fost consultată şi fără să
aibă instrumentele necesare.
Laurenţiu Moisin: Pot să fac o completare. La
ultima ntlnire a Comisiei de Dialog (care-şi schimbă structura),
Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată de episcopul Messian de Lugoj şi, de fapt, şi cu un
an n urmă, cnd a fost ntlnirea de la Mănăstirea Rmeţi, tot domnia sa a participat din
partea BRU. Biserica Greco-Catolică şi-a exprimat următoarea dorinţă: că are
strictă nevoie de restituirea catedralelor care nu snt restituite nici acuma (trec peste faptul că Palatul
Episcopal din Baia Mare a fost vndut de stat unei intreprinderi), biserici
protopopiale şi n primul rnd Biserica Sfntu Vasile din Bucureşti este o biserică simbol, aşa
cum am mai spus şi n total 400 de lăcaşuri de cult, ca să poată să funcţioneze.
Deci nu a cerut 2000 de lăcaşuri de cult, a cerut 400, urmnd ca pe parcurs să se mai discute dacă
va fi cazul. Dacă urmăriţi cifra, ea se suprapune peste cifra din proiectul de lege Boilă-Turianu,
care a trecut, spre stupoarea noastră, de Senat, unde era Petre
Roman preşedinte, dar n-a trecut de Cameră, la intervenţia patriarhului Teoctist, de fapt la
şantajul patriarhului Teoctist. Aceasta este dorinţa Bisericii. La ultima ntlnire de la
Arad, care a fost acum două săptămni, s-a ieşit aşa cum s-a intrat. Adică reprezentanţii
Bisericii Greco-Catolice au spus: am dori aceste lucruri, s-a răspuns că nu se poate şi asta se ntmplă
n permanenţă.
Liana Ionescu Radio Europa Liberă: Ma nti eu cred că statul, prin cabinetul Năstase, tocmai
acum se implică şi-şi asumă o responsabilitate. Cred că
prin adoptarea normelor de reglementare, de aplicare a Ordonanţei 94,
tocmai asta a făcut. A adăugat o nouă sfidare la modul n care
nţelege să aplice principiile democraţiei şi ale statului
de drept. Deci eu cred că răspunsul l-aţi primit şi l-aţi primit n modul cel mai neaşteptat cu
putinţă. şi ce v-aş mai ntreba, dacă aţi ncerca să vedeţi n situaţia
n care se aplică aceste norme ale Ordonanţei 94, n care lăcaşurile de cult n care se oficiază slujbe nu pot fi retrocedate, instituţiile
de nvăţamnt, de sănătate, de cultură nu se
restituie, deci mai există ceva de retrocedat? Ar mai avea Biserica
Greco-Catolică ceva de primit dacă se aplică normele astea?
Laurenţiu Moisin: Există o anexă
unde pe eparhii, pe dioceze se indică toate bisericile, capelele, case parohiale, edificii şcolare, alte
edificii, suprafeţe de teren forestier, alte suprafeţe etc. Deci foarte multe proprietăţi, sigur
că ne interesează bisericile n primul rnd. şi mai mult
dect att, ar fi esenţială restituirea catedralelor. Deocamdată avem catedrale n două mari oraşe
din ţară. n ţară s-a realizat acest lucru numai la Lugoj, graţie generozităţii mitropolitului
Corneanu, iar la Cluj prin faptul că s-a luat ceea ce a aparţinut
de drept, conform unei decizii judecătoreşti cu punere n execuţie.
Deşi şi acolo au fost discuţii
şi n cele din urmă vrsta a treia trebuie lăudată pentru
eroismul ei, pe lngă cei
mai tineri. Au intrat ca să aplice legea. n acest caz s-a procedat nu n
forţă, dar cu o anumită
hotărre. S-a stat n biserică vreo două nopţi, nu s-a părăsit
biserica şi s-a făcut un gest hotărt
de a intra n posesia unui lucru care i aparţinea. Era totuşi o donaţie a Statului Papal acea biserică Biserica Schimbarea la
Faţă, catedrala actuală, care era denumită
şi Biserca minoriţilor a fraţilor franciscani. Deci era clară
proprietatea, nici măcar a Statului Romn
sau a Bisericii Ortodoxe, ci a Statului Papal.
Smaranda Enache: Aveţi dreptate că aţi
invocat această Ordonanţă care evident că nu ţine cont n nici un fel de revendicări şi este un
act de forţă care ntăreşte o situaţie moştenită din regimul comunist. Noi nici nu ne gndim şi aş
răspunde prin asta celei de a treia ntrebări noi nici
nu ne gndim să acceptăm asemenea acte de forţă şi
există Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, instanţe internaţionale la care această problemă va
fi dusă de attea ori pnă cnd va fi rezolvată. Dar interesul şi
speranţa noastră ar fi fost ca o lună
nainte de integrarea Nord-Atlantică, după Raportul de ţară
care vorbeşte de integrarea Romniei n Uniunea
Europeană n 2007, organizaţiile de drepturile omului să nu se găsească tot n situaţia din 1990, cnd
trebuia să revendicăm la instanţe internaţionale respectarea drepturilor omului n Romnia. Aici avem
de-a face cu dreptul la proprietate şi dreptul la
practicarea liberă a religiei, drepturi consfinţite n Constituţie şi e clar că ne vom adresa şi aşa cum spun şi
iniţiatorii Memorandumului se vor adresa instanţelor internaţionale. Pentru imaginea Romniei
era mult mai bine ca aceste chestiuni să se rezolve n Romnia.
Gabriel Andreescu: Biserica Greco-Catolică poate să
facă ceea ce nu prea a făcut pnă acum: să
facă plngere n Justiţie. Justiţia trebuie să judece
conform ierarhiei, normelor juridice n care aceste
metodologii snt ultimele care ar trebui să conteze şi pe această linie să se meargă pnă la Curtea de la
Strassbourg, care are deja cteva cazuri.
Laurenţiu Moisin: Biserica Greco-Catolică a avut
o perioadă n care a ezitat să apeleze la aceste măsuri pe motiv
că există un dialog la nivel foarte foarte nalt ntre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică.
Lucrurile s-au clarificat n ultimul timp, nsăşi Sfntul Părinte s-a exprimat foarte clar. n
momentul de faţă comportamentul ierarhiei Bisericii
Greco-Catolice este totalmente modificat: tot ceea ce este al nostru şi
avem nevoie va fi revendicat. Dar, vedeţi, justiţia n Romnia
practică un sistem foarte interesant. Biserica Sfntul Vasile din Bucureşti
face obiectul unui proces de 11 ani, n-are
o hotărre nici acuma şi nu o să avem nici peste 20 de ani; dar
ca să demonstrezi o obstrucţionare trebuie să aştepţi
10 ani.
Gabriel Andreescu: Dar există
posibilitatea ca Biserica Greco-catolică să facă plngere aşa
cum a făcut Biserica din Basarabia, chiar pentru asta, pentru ncălcarea
libertăţii religioase pe baza acestei obstrucţii. Există un
ntreg dosar de cazuri care ar fi trebuit trimis la Strassbourg, normal, după
ce plngerea ar fi fost făcută aici. Există o responsabilitate gravă a statului şi a ierarhiei
Bisericii Ortodoxe Romne. n acelaşi timp
există o anumită responsabilitate a ierarhiei Bisericii
Greco-Catolice, n măsura n care ea este responsabilă faţă
de comunitatea ei şi este responsabilă nu numai cu bunăvoinţă,
dar şi cu gndire practică şi eficientă.
Al. Cistelecan: Ordonanţa este cinică,
dacă nu perversă. Sau instrucţiunile de lngă ordonanţă. Iată unde se poate ajunge cu ea. Lăcaşurile
de cult nu se restituie, dar casele parohiale nu snt lăcaşuri
de cult, aşa nct vom putea ajunge la situaţia n care biserica nu
se retrocedează, dar casa parahială va intra ntr-un proces de
restituire.
Smaranda Enache: Vroiam doar să adaug că
există un grad de scepticism şi el este justificat n rndurile celor
care reprezintă BRU, dar aş vrea să vă spun n acelaşi timp că sentimentul meu, personal poate, este acela că sntem
ntr-o nouă fază a implicării societăţii civile n
problemele fundamentale ale democraţiei romneşti şi că
există şi exemple n care coaliţiile societăţii civile
au reuşit să oprească proiecte periculoase, dacă e să
mă gndesc la ceea ce am mai amintit astăzi şi anume acel proiect
al Dracula-Park de la Sighişoara. Deci nu trebuie să fim sceptici,
este un moment important şi nou n care societatea civilă poate
construi acele coaliţii largi care să corecteze acest deficit
democratic al Romniei. şi credem că vor fi rezultate.
Cristian Oprea Evenimentul Zilei: Aş ncepe prin a-mi exprima necazul faţă de ce a spus
Gabriel Andreescu; nu doar Romnia Liberă, ci şi Evenimenul
Zilei a tratat problema proprietăţii şi n special a
proprietăţii Bisericii Greco-Catolice şi a făcut-o şi
o facem la departamentul politic; noi nu ne ascundem, pentru că este o problemă
politică n toată chestiunea asta.
Acea problemă
a domnului Cozmncă a fost provocată de mine, pentru că m-am dus
peste dumnealui şi chiar l-am ntrebat: domnule, despre ce este vorba? Partea
curioasă este că părintele Messian mi-a spus: aşa ceva nu
există, Sfntul Părinte nu a putut să discute cu Prea Fericitul
aşa ceva; la fel mi spunea şi adjunctul şefului Biroului de
Presă de la Patriarhie, părintele Bălţănescu mă
rog, după aceea s-a străduit să spună că nu a zis
chiar aşa... ntrebarea este: ei spun că toată această discuţie,
a Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Greco-Catolice, se petrece plecnd de
la faptul că Biserica Ortodoxă nu este proprietara lăcaşurilor
de cult. şi atuncea ce diferenţe mai există? Cine slujeşte
n ea şi ce se ntmplă?
Doina Cornea: Dar ea este proprietară, a spus cu toată seriozitatea IPS
Corneanu care a dat n Romnia Liberă o declaraţie n care spunea că
bisericile ortodoxe snt bunuri ale comunităţii
pnă n clipa n care clădirea se ridică, se termină şi
atuncea este sfinţită. Din
momentul n care este sfinţită, biserica ntră n patrimoniul
instituţiei şi nu a comunităţii care a clădit-o, care a contribuit la
construire. A dat o dezminţire şi a făcut aluzie chiar că este o eroare, adică opinia publică este
indusă n eroare. Nu există asta n canoanele Bisericii
Ortodoxe. Acest lucru li s-a ntmplat şi lor, pentru că n 48 naţionalizarea nu a cuprins numai Biserica
Greco-Catolică, ci şi Biserica Ortodoxă, şi atunci
Biserica Ortodoxă nu poate fi făcută răspunzătoare
pentru ce nu a făcut ea.
Smaranda
Enache: Aveţi dreptate. Nu vrem să plecăm de aici
cu sentimentul culpabilizării Bisericii Ortodoxe; şi Biserica Ortodoxă
a fost deposedată de bunuri, sntem n favoarea restituirii acelor bunuri
care i-au fost confiscate de aceeaşi putere comunistă, dar acest lucru
nu poate eluda faptul că n acest caz nu despre Biserica Ortodoxă
vorbim, ci despre Statul Romn care şi-a delegat n mod neconstituţional
prerogativele de la sine către Biserica Ortodoxă. Aceste prerogative
trebuie exercitate de către Stat. Toate restituirile care au fost reparaţii
mpotriva greşelilor comuniste au fost duse la bun sfrşit de către
Stat. Inclusiv n Romnia, n ceea ce priveşte imobile, păduri şi
terenuri. Este foarte surprinzător că numai restituirea bunurilor
greco-catolice a fost delegată. Ei, această delegare este neconstituţională
şi ea nu poate fi acceptată ntr-un stat de drept.
Doamnelor şi
domnilor vă mulţumesc pentru interesul arătat şi sperăm
să vă putem comunica totuşi anumite elemente de progres n
această chestiune. □