Untitled-1
Inscripţionarea
bilingvă
a străzilor din Târgu-Mureş
István Haller
Municipiul
Târgu-Mureş (Marosvásárhely), menţionat prima dată în secolul
al XIII-lea ca Novum Forum Siculorum (Noul Oraş al Secuilor), avea, pînă în
anii
’80, o populaţie care în proporţie de 2/3
era format din maghiari. În această perioadă
toate inscripţiile privind denumirile străzilor, magazinelor, a instituţiilor
publice
erau bilingve.
Politica
naţionalist-comunistă a regimului ceauşist nu putea accepta însă
această situaţie din reşedinţa judeţului Mureş (anterior al Regiunii Autonome
Maghiare). Au fost elaborate proiecte pentru modificarea forţată a componenţei
etnice a locuitorilor urbei – descoperite ulterior cu ocazia devastării
sediului PCR
în decembrie ’89 – care astfel, pînă la recensămîntul din 1992, a ajuns aproape
la
o situaţie de echilibru, uşor încă în favoarea comunităţii maghiare (care
reprezenta
51,38% din populaţie, faţă de 46,13% de români), echilibru păstrat, dar pentru
prima oară în istoria oraşului inversat în favoarea populaţiei române (50,35%
români şi 46,68% maghiari) la recensămîntul din 2002, în primul rînd datorită
exodului populaţiei maghiare, datorat în mare măsură şi consecinţelor
evenimentelor din martie 1990.
Politica naţională a
PCR, continuată şi desăvîrşită de forţele naţonaliste la
începutul anilor ’90, urmărise fireşte şi eliminarea totală a bilingvismului
tradiţional. Prima dată noile străzi sau cele ale căror nume au fost schimbate,
au
fost inscripţionate exclusiv în limba română. La sfîrşitul anilor 1980 s-a
început
înlocuirea treptată a inscripţiilor bilingve, fără a putea fi definitivat pînă
în
decembrie 1989. În cursul evenimentelor din martie 1990, inscripţiile bilingve
din zona centrală a oraşului (exclusiv partea în limba maghiară) au fost mîzgălite
cu vopsea sau rupte. Pînă la primele alegeri locale libere, conducerea numită a oraşului, a reuşit să
schimbe aproape în totalitate inscripţiile bilingve cu cele
monolingve româneşti.
Apariţia problemei privind
inscripţionarea bilingvă în Târgu-Mureş
România
a ratificat, în 1995, prin Legea nr. 33, Convenţia-cadru pentru
protecţia minorităţilor naţionale1.
La vremea respectivă (şi nu numai) i s-a atribuit
o deosebită semnificaţie faptului că
România a fost primul stat care a semnat această
convenţie2, la 1 februarie 1995. Totuşi, aplicarea sa în
practică întîrzia. Ministrul
de Externe al României din acei ani, Theodor Meleşcanu, afirmase că — deşi
ratificase documentul — Convenţia-cadru nu „intră în vigoare” pînă cînd nu va
fi
ratificat şi de alte 11 state membre ale Consiliului Europei, omiţînd faptul că
în
conformitate cu prevederile constituţionale3, ea a devenea parte a
legislaţiei interne a României (care, în caz de neconcordanţe cu alte legi interne, se bucură
de
prioritate), indiferent de comportamentul altor state4.
Această
convenţie, la art. 11, pct. 3, prevede: „în ariile locuite în mod tradiţional
de un număr substanţial de persoane aparţinînd unei minorităţi naţionale, Părţile
vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci cînd este
cazul,
în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, şi ţinînd seama de condiţiile
lor
specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor
şi a altor indicaţii
topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară,
acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de indicaţii”.
În
această situaţie, în care era în vigoare o lege a administraţiei publice locale cu prevederi contrare unui tratat internaţional ratificat de România,
primarul
municipiului Tîrgu-Mureş, Fodor Imre, a fost atenţionat prin adresa nr. 3075
din
20 august 1996 de prefectul de atunci al judeţului Mureş, Gavril Ţîru: „întrucît
din informaţiile pe care le deţinem rezultă intenţia dv. de a proceda la
inscripţionarea bilingvă a denumirilor de străzi, vă atenţionăm că asemenea
fapte
sînt contrare legii şi ca atare vom proceda conform art. 12 şi 111 din Legea
nr.
69/1991”5. Articolele menţionate prevăd posibilitatea ca
prefectul să atace, în
faţa instanţei de contencios administrativ,
actele autorităţilor administraţiei publice
locale, în cazul în care consideră că acestea sînt ilegale. Modul în
care au fost
colectate informaţii privind intenţiile primarului Fodor Imre nu au fost
precizate.
Este, totuşi, caracteristică procedura prin care reprezentantul local al
guvernului
profera ameninţări la adresa unor „intenţii” neexprimate.
După
instalarea noului guvern6, la 26 mai 1997 s-a emis Ordonanţa de
urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată7, care, pentru a aduce legislaţia
internă a României
în concordanţă cu prevederile Convenţiei-cadru, a modificat art. 58. al. 2 al
Legii
administraţiei publice locale, în sensul în care în unităţile
teritorial-administrative
în care o minoritate atinge procentul de 20% din populaţie, „autorităţile administraţiei
publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor,
a instituţiilor publice şi a unităţilor proprii, precum şi afişarea anunţurilor
de
interes public şi în limba minorităţii respective”.
La
13 iunie 1997, primarul municipiului Târgu-Mureş a emis Dispoziţia nr.
202, prin care a dispus „schimbarea indicatoarelor de intrare şi ieşire
din
municipiul Tg. Mureş prin modificarea inscripţionării denumirii localităţii în
limbile română şi maghiară”. Pentru a evita orice discuţie inutilă, Primăria
a trimis
un anunţ presei locale arătînd că: „în baza articolului 58 aliniatul 2 din
Legea nr.
69/1991 privind administraţia locală, modificată prin Ordonanţa Guvernamentală
nr. 22 din 26 mai 1997, în municipiul Tîrgu-Mureş s-au afat inscripţii bilingve
de denumire a localităţii. Rugăm toţi
locuitori oraşului să le considere drept simbol
al dezvoltării democraţiei şi al stimei reciproce ale comunităţilor
municipiului”.
Prefectul
de atunci al judeţului Mureş, Dorin Florea, prin adresa nr. 2267
din 27 iunie 1997, afirmă: „vă atenţionăm că demersul dvs. este prematur
şi
ilegal întrucît nu aţi respectat procedurile stabilite prin actele normative
mai sus
indicate, procedînd la implantarea tablelor inscripţionate bilingv, fără a
exista în
prealabil Hotărîrea Consiliului local de modificare a denumirii localităţii”. Actele
normative la care se face referire sînt: art. 20 lit. g, art. 28 alin. 2 şi
art. 99 alin. 2
din Legea nr. 69/1991. Ele nu au nimic în comun cu procedura de inscripţionare
bilingvă a denumirii
unei localităţi, avînd conţinut total diferit faţă de esenţa
problemei: art. 20
lit. g: consiliul local „administrează domeniul public şi privat
al comunei ori al oraşului şi exercită drepturile prevăzute de lege cu privire
la
regiile autonome pe care le-a înfiinţat”, art. 28 alin 2: „hotărîrile
privind
administrarea domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului,
organizarea
şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului şi
asocierea
cu alte consilii, instituţii publice sau agenţi economici din ţară şi din străinătate
se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie”,
art. 99 alin. 2: „nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
existenţa
surselor de finanţare ”. Argumentaţia conform căreia afişarea în limba
maghiară a
denumirii localităţii ar fi o schimbare a denumirii a fost folosită şi de
primarul
Clujului, Gheorghe Funar. Se ignoră, cu bună ştiinţă, că aceste denumiri există
de
secole, ele nu trebuie inventate. Prefectura Judeţului Mureş a sesizat şi
Guvernul
României (prin adresa nr. 2582 din 11 iulie 1997), considerînd că
intepretarea
care permite emiterea unei dispoziţii de primar pentru schimbarea
indicatoarelor
cu denumirea bilingvă a denumirii municipiului „nu este corectă”.
Într-un
prim răspuns, dat de secretarul de stat Grigore Lăpuşanu, şeful
Departamentului pentru Administraţia Publică Locală, prin scrisoarea nr.
19a/
3438 din 17 iulie 1997, se afirmă:
„Realizara
practică a prevederilor [...] reclamă existenţa imperativă a unor
condiţii, astfel:
- existenţa unei minorităţi naţionale cu o
pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor localităţii [...];
- competenţa autorităţii administraţiei
publice locale în domeniul atribuirii şi
schimbării denumirii, precum şi în domeniul administrării bugetului local, care
potrivit dispoziţiilor art. 20, alin. 2, lit. e şi m aparţine consiliului
local;
- traducerea denumirii respective de către
un traducător atestat;
- inscripţionarea bilingvă să privească
strict denumiri de localităţi, instituţii
publice şi unităţi înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale şi
care se
află sub autoritatea acestora — neextinzîndu-se asupra altor obiective (străzi,
etc...);
- respectarea altor condiţii impuse de
normele tehnice, în domeniu, în
vigoare.”
Argumentaţia
ridicolă privind traducerea denumirii localităţilor capătă noi
dimensiuni. Deşi Convenţia-cadru prevede utilizarea denumirilor tradiţionale,
secretarul de stat consideră că denumirile existente în limba română (în marea
lor
majoritate rezultate din traducerea celor maghiare după 1920) trebuie traduse
în
limba maghiară, şi nu de oricine, ci de traducători atestaţi.
„Directiva”
prin care se interzice inscripţionarea bilingvă a „altor obiective”
omite că Ordonanţa de urgenţă 22/1997 prevede la art. 58 alin. 2 şi „afişarea
anunţurilor de interes public”. Restricţia contravine prevederilor legale.
La data de 18 iulie 1997, Prefectura Judeţului Mureş a
înştiinţat, prin circulara
nr. 2680 din 18 iulie
1997, toate primăriile
din judeţul Mureş privind „existenţa
imperativă” a acestor condiţii.
Primăria municipiul Târgu-Mureş, la data de 19 iulie
1997, prin adresa 9862 din
19 iulie 1997, adresată Secretariatului General al Guvernului, şi-a
exprimat punctul de
vedere
conform căreia pentru asigurarea prevederilor legale nu este nevoie de hotărîrea
consiliilor
locale, ele intră în sarcina directă a primarilor. Anunţă totodată că „la
data
de 18 iulie 1997, vineri, în jurul orei 16, au fost vopsite cele trei
perechi de tăbliţe
bilingve existente ale municipiului Tîrgu-Mureş. Vopsirea tăbliţelor s-a
făcut în culorile
tricolorului românesc, numai pe porţiunea inscripţiei în limba maghiară”.
Răspunsul,
prin adresa nr. 15/4539 din 24 iulie 1997, oferit de Remus Opriş,
ministru delegat pe lîngă primul ministru,
afirmă: „dispoziţia imperativă a articolului
58 alin. 2 din Legea 69 — modificată, nu conferă nici o atribuţie,
în acest sens,
consiliului local, iar primarul, ca autoritate executivă a administraţiei
publice locale, are obligaţia de a aplica prevederile
prezentului articol”. Prin
urmare, primăria
„are obligaţia [...] să ia act de
existenţa unei minorităţi naţionale cu o pondere de
peste 20% din numărul locuitorilor localităţii şi «asigură inscripţionarea
denumirii
localităţilor, a instituţiilor publice şi a unităţilor proprii, precum şi
afişarea
anunţurilor de interes public şi în limba minorităţii respective»”.
De
această dată nu s-a mai omis să se citeze complet prevederea legală,
incluzînd şi anunţurile de interes public.
Această adresă a soluţionat, în conformitate cu prevederile
legale, disputele privind inscripţiile bilingve, iar Prefectura, prin
adresa nr. 2822 din 31 iulie 1997, trimisă Primăriei municipiului
Târgu-Mureş
şi-a revocat circulara nr. 2680, arătînd că prin adresa guvernului „s-au
clarificat
toate problemele legate de aplicarea acestei ordonanţe”(sic!).
Au
existat însă grupuri de interese care nu puteau accepta aplicarea în practică,
şi nu doar afirmarea declarativă, a Convenţiei-cadru. Prin urmare, denumirea
maghiară a oraşului era periodic vopsit, cînd cu vopsea roşie, cînd în roşu-galben-
albastru.
Poliţia
municipiului Târgu-Mureş, la data de 2 octombrie 1997, a reuşit să
identifice trei persoane care vopsiseră inscripţionările bilingve: Pop Adrian
Dumitru, Pop Dumitru Petru (în momentul respectiv consilier la Consiliul local
al
municipiului Tîrgu-Mureş din partea PUNR, actualmente senator PRM), Moisoiu
Adrian (profesor universitar, în momentul respectiv preşedintele filialei Mureş
al
Partidului România Mare, actualmente deputat). Ei au fost amendaţi cu cîte 200.000
lei. Pentru populaţia maghiară a municipiului Tîrgu-Mureş a reprezentat o uşurare
faptul că persoane politice importante, între care şi un profesor universitar,
trebuiau
să meargă personal cu bidineaua ca să vopsească tablele indicatoare, ceea ce
dovedea că nu există o susţinere activă din partea populaţiei româneşti a unor
astfel de acţiuni. În dorinţa de a opri fenomenul, poliţia a decis să trimită
patrule
de
poliţie, însoţite de militari din trupele de jandarmi „în zonele unde sînt
amplasate
inscripţii bilingve”8.
În
mod normal, lucrurile ar fi trebuit să se soluţioneze în conformitate cu
prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Un grup
de
parlamentari însă, opunîndu-se acestei normalităţi, a cerut stabilirea
neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă
22/1997. Prin Decizia Curţii Constituţionale
nr. 83/19989,
ordonaţa a fost considerată neconstituţională, nu datorită conţinutului,
ci a caracterului de urgenţă, considerînd că o lege organică nu poate fi
modificată
prin astfel de ordonanţe. În mod interesant, conform Bibliotecii de acte
normative
a Ministerului Justiţiei10, Ordonanţa de urgenţă 22/1997 este încă
în vigoare...
Au
urmat noi alegeri, în urma cărora prefectul de Mureş a devenit primar de
Târgu-Mureş. Unul dintre primele acţiuni ale noului primar(revanşă pentru că a
fost obligat să-şi revoce circulara nr. 2680/1997) a fost schimbarea tablelor
indicatoare bilingve (cu inscripţii de dimensiune identică) de la intrarea în
oraş cu
altele pe care, pe lîngă inscripţia Târgu-Mureş, cu caractere negre pe fond
alb, era
scris, cu caractere mai mici (albe pe fond albastru): Marosvásárhely/Neumarkt.
Aceste indicatoare sînt afişate în continuare, chiar dacă au devenit ilegale
prin
Normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd
unei
minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală11,
care prevăd că atît inscripţionarea în limba română cît şi cea în limbile
minoritare
trebuie să fie de culoare neagră pe fond alb şi de dimensiuni egale.
Monitorizarea respectării Convenţiei-cadru
şi schimbarea legislaţiei
Întrucît
la data de 1 februarie 1998 Convenţia-cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale, prin ratificarea a 12 state, a devenit
instrument de lucru al
Consiliului Europei, a început şi
monitorizarea respectării acestui tratat internaţional.
Concomitent, cu aproape trei ani după ratificare, Guvernul României s-a
gîndit şi la
implementarea prevederilor acestui tratat în
textul Legii administraţiei publice locale.
Referitor
la respectarea prevederii privind inscripţionarea bilingvă a denumirii
străzilor şi a altor indicaţii topografice conform art. 11 pct. 3 al Convenţiei-cadru,
Raportul României, trimis Consiliului Europei în 1999 (de Ministerul de
Externe
al României, fără consultarea reprezentanţilor minorităţilor naţionale din
România,
a Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, a Consiliului
Minorităţilor Naţionale) specifică: „un
proiect de lege se află în faţa Parlamentului.
Aceasta prevede utilizarea indicaţiilor topografice în ariile
unde persoanele
aparţinînd minorităţilor naţionale reprezintă 20% din populaţie”.
Comitetul Consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale,
prin Avizul
privind România, adoptat în aprilie 2001, „salută faptul că legea
administraţiei publice locale ... va autoriza, inter alia, afarea bilingvă a
numelor
străzilor din localităţile unde o
minoritate reprezintă mai mult de 20% din populaţie”.
În Comentariile Guvernului României referitor la Avizul
privind România,
înaintate
Consiliului Europei la 28 august 2001, cu patru luni după adoptarea de
către Parlamentul României a noii Legi a administraţiei publice locale, nu
există
nici o referire la o eventuală greşeală de
interpretare a acestei legi de către Comitetul
Consultativ al Convenţiei-cadru.
În acest timp, Consiliul local al Municipiului
Târgu-Mureş, pe baza Convenţiei-
cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, a adoptat Hotărîrea nr.
39/2001 din
22 februarie 2001, care, legat de confecţionarea unor noi table
indicatoare, prevede:
„se aprobă în principiu inscripţionarea bilingvă a tablelor indicatoare
şi de orientare
pentru străzi”. În articolul 2 al hotărîrii se specifică: aplicarea
hotărîrii se suspendă
pînă la
promulgarea noii legi privind administraţia publică locală.
Prefectul
de atunci, Ioan Togănel, prin Cererea de chemare în judecată din
29 martie 2001, a atacat în contencios administrativ Hotărîrea 39/2001,
considerînd
că aceasta contravine Constituţiei României, art. 13, „conform căreia «În
România
limba oficială este limba română», iar tablele indicative nu pot fi inscripţionate
în mai multe limbi”. Încheierea nr. 616 din 25 mai 2001 în dosarul
nr. 2693/2001
al Tribunalului Mureş, Secţia comercială şi de contencios administrativ, „constată
renunţarea la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată de Ioan
Togănel — prefect al judeţului Mureş”. Renunţarea a fost de la sine înţeleasă
după promulgarea Legii administraţiei publice locale, care consacrase
utilizarea
limbii minorităţilor naţionale în administraţie, astfel argumentaţia conform căreia
nu pot fi folosite în mod oficial alte
limbi decît cea română şi-a pierdut valabilitatea.
Hotărîrea
consiliului local al municipiului Târgu-Mureş nr. 39/2001 a devenit
deci aplicabilă după renunţarea prefectului Ioan Togănel de a-l mai considera a
fi
neconstituţional, respectiv după promulgarea Legii administraţiei publice
locale nr. 215/200112,
care, la art. 90 alin. 4, obligă autorităţile administraţiei publice
locale să asigure, în localităţile în
care cetăţenii aparţinînd unei minorităţi naţionale
au o pondere de peste 20%, şi „afişarea anunţurilor de interes
public” în limba
acestor minorităţi.
Faptul
că denumirea unei străzi este de interes public pare să fie evident, dar
reiese şi din legislaţie. În conformitate cu art. 38, lit. u al Legii
administraţiei
publice locale, Consiliul local „atribuie sau schimbă, în condiţiile legii,
denumiri
de străzi, de pieţe şi de obiective de interes public local”. Legea nr.
544 din 12
octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public13
defineşte
informaţia de interes public ca fiind „orice informatie care priveşte
activităţile
sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau institutii publice,
indiferent
de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informaţiei” (art. 2 lit.
b).
Interesul public privind denumirea străzilor este accentuat şi prin adoptarea
unei
ordonanţe guvernamentale speciale în acest domeniu, Ordonanţa nr. 63 privind
atribuirea sau schimbarea de denumiri din 29 august 200214,
care, la art. 3,
prevede crearea comisiilor de atribuire a denumirilor la nivel judeţean.
Toate impedimentele fiind
înlăturate, s-a încheiat Contractul de asociere
privind amplasarea şi
exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş,
la 30 ianuarie 2002, între Primăria municipiului Târgu-Mureş şi S.C. Blue Star
Design SRL în care executantul „se obligă să respecte în totalitate inscripţionările
primite ... conform Hotărîrii Consiliului local municipal nr. 39/2001” (pct.
IV.1.3.).
Respectarea cadrului legal de către
autorităţi
În
luna martie a anului 2002 au apărut noile table indicatoare cu denumiri de
străzi în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş. Spre surpriza consilierilor
locali şi ai cetăţenilor urbei, ele erau în contradicţie cu cele prevăzute de
lege,
hotărîrea consiliului local, contractului încheiat de primărie, fiind traduse
doar
cuvintele „stradă”, „piaţă”, „bulevard”, nu şi denumirea propriu-zisă ale
acestora.
În
cursul acestei luni, aproximativ 300 de cetăţeni din Târgu-Mureş au adresat
sesizări primarului municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, solicitînd
respectarea
legislaţiei prin inscripţionarea bilingvă a denumirii străzilor. În răspunsul său,
primarul Dorin Florea afirma următoarele:
• în Legea administraţiei publice locale
nu există „nici o referire la
inscripţionarea bilingvă a denumirilor de străzi”;
• Hotărîrea Consiliului local municipal
Tîrgu-Mureş nr. 39/2001 „a
fost
numai o hotărîre de principiu ce urma să fie materializată într-o hotărîre
efectivă
după apariţia unor acte normative”.
Referirea
la Legea administraţiei publice locale, invocat de primarul Dorin
Florea, a cenzurat menţionarea afişării denumirilor instituţiilor şi a informaţiilor
de interes public: „autorităţile administraţiei publice locale vor asigura
inscripţionarea denumirii localităţilor”. Textul legii însă continuă: „şi
a
instituţiilor publice de sub autoritatea
lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes
public”. Astfel de omisiuni devin, prin luările de poziţie
ulterioare ale primarului
municipiului Târgu-Mureş, un obicei curent.
Este evitat cu bună ştiinţă să se menţioneze că prin
promulgarea noii legi privind
administraţia publică
locală, dar şi prin semnarea contractului de realizare a tablelor
indicatoare, principiul inscripţionării bilingve trebuia să se transforme în
practică.
Răspunsul
nu menţionează de ce nu este respectată Convenţia-cadru pentru
protecţia minorităţilor naţionale şi Contractul de asociere privind amplasarea
şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş.
La data de 17 aprilie 2002 Liga PRO EUROPA a adresat o
scrisoare către prefectul
judeţului
Mureş, Ovidiu Natea, cerînd impunerea respectării prevederilor legale privind
inscripţionările
bilingve în judeţul Mureş. Întrucît nu a primit răspuns în termenul
legal de 30 de zile, la data de 3 iunie
Liga PRO EUROPA a revenit cu o nouă scrisoare.
În răspunsul din 24 iunie 2002 cu nr.
9077, se afirmă: „prefectura s-a preocupat şi are
în vedere aplicarea dispoziţiilor
legale în vigoare, fără interpretări şi fără a adăuga
la lege, aşa cum au fost aprobate şi nu putem da curs unor interpretări
cum ar fi cele
susţinute de dvs. de extindere a aplicării acestora şi altor categorii
de instituţii decît
cele expres
prevăzute de actele normative respective”.
În
această interpretare, inscripţionarea bilingvă a denumirii străzilor ar fi o
„interpretare incorectă” a legislaţiei României. Răspunsul nu oferă explicaţie
de
ce nu se respectă prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor
naţionale, hotărîrea consiliului local,
contractul încheiat între Primăria Târgu-Mureş
şi S.C. Blue Star Design SRL.
La
data de 1 iulie 2002 Liga PRO EUROPA a adresat o scrisoare Ministerului
Administraţiei Publice, ministrului Octav Cozmâncă, în care s-a cerut
respectarea
prevederilor Hotărîrii Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş nr.
39/2001.
În
răspunsul nr. 3592/RPP/562/Dc din 18 iulie 2002, Ilie ştefan, secretar de stat
în cadrul Ministerului consideră că „neaplicarea
în totalitate a prevederilor Hotărîrii
nr. 39/2001 a Consiliului
local Tîrgu-Mureş, se datorează unor prevederi care depăşesc
cadrul legal ..., cum ar fi de exemplu amplasarea de indicatoare bilingve
pentru străzi”.
„Depăşirea
cadrului legal” este o noţiune inexistentă în domeniul dreptului. O
faptă sau un act ori este contrar legii
(ilegal), ori nu. Acest răspuns este similar acuzaţiilor
formulate împotriva primarului din 1997 al municipiului Tîrgu-Mureş,
Fodor Imre,
conform cărora acţiunile lui pentru
promovarea bilingvismului ar fi fost „cu un pas în
faţa legii”. şi nu oferă nici o explicaţie, de ce ar fi depăşirea
cadrului legal, din moment ce respectă prevederile unui tratat internaţional ratificat de România.
În
urma refuzului primarului Dorin Florea de a soluţiona cererile lor, mai
mulţi cetăţeni din municipiul Târgu-Mureş au iniţiat acţiuni în contencios
administrativ la Tribunalul Mureş solicitînd obligarea primarului Dorin Florea
de
a inscripţiona bilingv străzile din oraş în conformitate cu reglementările în
vigoare.
Din partea pîrîtului au apărut următoare argumente noi privind nerespectarea
prevederilor legale:
•Convenţia-cadru
pentru protecţia minorităţilor naţionale
–
este un act normativ anterior Legii administraţiei publice locale, de
aplicabilitate generală, astfel „nu poate să primeze unui act normativ
adoptat
ulterior, cu caracter special”;
(Conform
acestui argument, Curtea Constituţională ar trebui să decidă în
favoarea nerespectării Constituţiei României, ea fiind anterioară multor legi şi
avînd aplicabilitate generală.)
–
„în materia dreptului administrativ convenţiile internaţionale constituie
izvoare de drept doar în măsura în care sînt de aplicabilitate directă şi
nemijlocită”;
(Articolele
11 şi 20 ale Contituţiei României şi nici alte legi nu prevăd aceste
excepţii. Oricum, Legea administraţiei publice locale, prin prevederile privind
inscripţionarea bilingvă a afişelor ce conţin informaţii de interes public,
acordă o
aplicabilitate directă
prevederilor Convenţiei-cadru.)
•Legea
administraţiei publice locale
–
Hotărîrea Guvernului nr. 1206/2001, la art. 18, lit. g consideră contravenţie
„inscripţionarea altor denumiri decît cele prevăzute în anexele nr.
1/1-1/23 precum
şi inscripţionarea acestora în altă formă decît cea prevăzută în anexa nr. 2”;
(H.G.
1206/200115 are numai două articole. Se face referire nu la hotărîrea
guvernului, ci la Normele de aplicare a
dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor
aparţinînd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în
administraţia
publică local, cuprinse în Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, aprobate
prin hotărîre. Pîrîtul nu face nici o referire la art. 4 alin. 2 al
acestor norme, care
prevăd: „în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinînd
unei
minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor
autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea
denumirii
instituţiilor publice de sub autoritatea
lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes
public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinînd minorităţii
respective, în
condiţiile legii”. Dar se face trimitere la anexe care nu au nici o legătură
cu
problema în cauză, ocupîndu-se exclusiv de inscripţionarea bilingvă a denumirii
localităţilor şi nu a anunţurilor de interes public sau instituţiilor publice,
avînd
titlul: Inscripţionarea denumirii unor localităţi în limba maternă a cetăţenilor
aparţinînd minorităţilor. Nu poate fi neglijat nici aspectul că primarul
municipiului
Tîrgu-Mureş, Dorin Florea a expus inscripţionări bilingve ale denumirii localităţii — care „veghează” şi
acum la intrările în oraş — care nu respectă aceste prevederi.
Anexele la nome sînt invocate, prin urmare, într-un domeniu în care nu au
aplicabilitate, exact de persoana care nu le acordă nici o atenţie.)
–
„instanţa a adăugat la lege”, întrucît denumirile de străzi nu sînt
informaţii
de utilitate publică, „anunţurile de interes public se referă la problemele
de ordin
economic şi social de importanţă pentru toţi locuitorii municipiului”.
(Conform formei actuale a inscripţiilor — Piaţa Revoluţiei
Tér, str. Călăraşilor
utca —, informaţia
de utilitate publică este că strada este utca şi piaţa este tér,
nu
însăşi denumirea acestor străzi şi pieţe. „Definiţia” primarului – limitarea
axiomatică a anunţurilor de interes public la cele de mai sus – nu apare în nici
o
lege sau altă normă juridică. Este pură invenţie.)
•
Hotărîrea Consiliului local municipal Tîrgu-Mureş nr. 39/2001
–
în cursul discuţiei dintre consilierii locali, proiectul „a suferit o
modificare
de redactare, hotărîrea adoptată nemaifăcînd nici o referire la achiziţionarea
tablelor indicatoare bi- şi trilingve”;
(Hotărîrea
are două articole. Cea din urmă insărcinează executivul cu aducerea
la îndeplinire a hotărîrii. Prima prevede:
„Se
aprobă în principiu inscripţionarea bilingvă a tablelor indicatoare şi de
orientare pentru străzi, avînd forma şi dimensiunile stabilite prin anexele 1,
2 şi 2a.
Prezenta
hotărîre se va aplica după promulgarea noii legi privind
administraţia publică
locală.”
Anexa 1 este o tablă indicatoare cu textul: „str.
Tineretului Ifjuság utca”, Anexa
2 prezintă un indicator cu textul „strada Revoluţiei Forradalom utca”, iar
Anexa 2b
un
stîlp cu patru indicatori, avînd textele: „strada Revoluţiei Forradalom
utca”, „strada
Călăraşilor Lovasság utca”, „Piaţa Trandafirilor Rózsák Tere ”, „Piaţa
Petőfi Tér”.)
–
alte hotărîri
ale Consiliului local (Hotărîrea nr. 151/2001 respectiv Hotărîrea
nr. 181/2001) nu menţionează inscripţionarea bilingvă a denumirilor;
(Hotărîrea
Consiliului local municipal 151/2001 din 21 iunie 2001 prevede
asocierea cu firma S.C. Blue Star Design SRL. Avînd acest caracter, nu are nici
o
prevedere privind textul indicatoarelor. Hotărîrea Consiliului local municipal
181/
2001 din 30 august 2001 aprobă Contractul de asociere privind amplasarea şi
exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Târgu-Mureş, contract care prevede
respectarea Hotărîrii 39/2001. Anexele la hotărîre prevăd doar dimensiunile
tablelor
indicatoare, nu şi textele lor. Prin
urmare, nu se poate considera că hotărîri ulterioare
ar fi schimbat hotărîrea iniţială privind inscripţionarea bilingvă ci
pur şi simplu s-
au referit la alte aspecte ale acestora.)
–
Hotărîrea 39/2001 a fost atacată de prefect, prin urmare este revocată;
(Cum s-a arătat anterior, prefectul judeţului
Mureş şi-a retras acţiunea, datorită
faptului că Legea
administraţiei publice locale consacră utilizarea limbii
minorităţilor naţionale în administraţie.)
–
Hotărîrea
39/2001 a devenit caducă prin apariţia Legii administraţiei publice
locale;
(Nici
în ipoteza în care denumirea străzilor nu ar reprezenta interes public,
hotărîrea nu a devenit caducă, întrucît nu conţine prevederi interzise de lege.
Dacă
legea nu prevede şi nu interzice inscripţionarea bilingvă a străzilor,
consiliile locale au puterea conferită de lege de a lua astfel de decizii. Astfel unele
consilii
locale, unde o minoritate nu atinge procentul de 20%, s-a putut lua hotărîrea
inscripţionării denumirii localităţii în limba minorităţii respective.)
–
instanţa nu trebuie să ţină cont de hotărîrea
votată la presiunea „unei anumite
părţi” a Consiliul local.
(Acest
argument exprimat verbal în faţa instanţei de reprezentantul legal al
primarului municipiului Tîrgu-Mureş a dorit să „reamintească” judecătoarei că
în
situaţia în care reprezentanţii UDMR sînt în majoritate în consiliu, hotărîrile
votate
de această majoritate nu pot constitui, din principiu, baza legală a unei
sentinţe.)
•Contractul
de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi
stradali în Municipiul Târgu-Mureş
–
trebuie ţinut cont de forma proiectului contractului şi de contractul semnat
de părţi.
(Ca
şi cel anterior, acest argument a fost exprimat verbal cu ocazia prezentării
concluziilor, arătînd
din nou că forma finală a contractului a apărut în urma voinţei
„unei anumite părţi”
a consiliului. Primăria nici măcar nu a depus la dosar copia
contractului, ci doar copia proiectului de contract.)
•alte
argumente:
–
„condiţia esenţială a unei acţiuni în contencios administrativ constă în
existenţa unui act administrativ de autoritate”;
(Legea contenciosului administrativ nr. 29/199016
prevede: „Orice persoană fizică
sau juridică,
dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege,
printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi
administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege,
se poate
adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată” — art. 1, s.n.)
–
plîngerea în contencios administrativ nu
invocă nici un drept recunoscut de lege;
(Dreptul este prevăzut de Legea administraţiei publice locale. Acest
fapt este
relevat şi de normele de
aplicare, intitulate Norme de aplicare a dispoziţiilor
privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale de
a folosi
limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001 — s.n.)
–
acţiunea nu urmăreşte un folos personal;
(Folosul
este interpretat strict din punct de vedere material. A se bucura de
un drept garantat de legislaţie nu se consideră a fi cu folos.)
–
Hotărîrea nr. 151/2001 şi Hotărîrea 181/2001 fiind „acte administrative de
gestiune”, sînt exceptate de la controlul legalităţii de către instanţele
judecătoreşti;
(Hotărîrile
respective nici nu au fost atacate de petenţi.)
–
„atribuirea sau schimbarea denumirilor de străzi este de stricta competenţă
a consiliilor locale”;
(Nu
s-a cerut nici atribuirea de noi denumiri, nici schimbarea denumirilor, ci
inscripţionarea celor existente în limba maghiară. Această falsă argumentaţie
aminteşte de una similară, făcută de primarul Clujului, care spunea că nu
inscripţionează denumirea maghiară a oraşului pentru că nu s-a respectat
procedura
de modificare a denumirii oraşului.)
–
primarul nu trebuia să emită nici o dispoziţie privind modul de inscripţionare
a tablelor indicatoare;
(Contractul
de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în
Municipiul Târgu-Mureş prevede: S.C. Blue Star Design SRL „se obligă să
inscripţioneze stîlpii stradali ... şi să respecte în totalitate inscripţionările
primite ...
de la Primăria municipiului Tg. Mureş conform Hotărîrii Consiliului local
municipal
nr. 39/2001”. Deşi s-a cerut pîrîtului să prezinte documentele transmise de
primărie
către firmă, existenţa acestora a fost
negată. Este evident că fără astfel de documente,
firma din Arad nu avea cum să inscripţioneze denumirile de străzi din
Târgu-Mureş.)
– acţiunea trebuia îndreptată împotriva Consiliului local şi
nu împotriva primarului;
(Pasarea
responsabilităţii Consiliului local, care a votat o hotărîre favorabilă
inscripţionării bilingve, este o atitudine tipică. Legea administraţiei publice
locale, la art. 68 privind atribuţiile primarului, menţionează:
„a)
asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor,
a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a
decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile
necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu
caracter
normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai autorităţilor
administraţiei
publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;
b)
asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. Hotărîrea
Guvernului nr. 1206/2001, la art. 2, prevede: „Prefecţii, preşedinţii
consiliilor
judeţene şi primarii vor aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărîri”.
Normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd
unei
minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală,
cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, la art. 18, prevăd
sancţiuni pentru primari în situaţia nerespectării lor. Prin urmare, primarul
este
direct răspunzător pentru îndeplinirea Hotărîrii nr. 39/2001 şi a Legii
administraţiei
publice locale cu privire la utilizarea limbii materne a minorităţilor.)
–
primarul „nu se poate substitui legislativului, fiind abilitat doar cu
aducerea
la îndeplinire a legilor”.
(Exact acest lucru
s-a solcitiat prin acţiunea în contencios administrativ.)
În dosarul 4904/2002 al Tribunalului Mureş, în ciuda tuturor argumentelor
arătate de cei trei petenţi, s-a dat sentinţa nr. 2886 pronunţată la 4
octombrie 2002,
în care se resping plîngerile în contencios administrativ. Motivaţia soluţiei
date:
• prevederile Convenţiei-cadru pentru
protecţia minorităţilor naţionale
„nu sînt executorii direct în ordinea juridică internă”;
• „nici un act normativ intern nu prevede
obligativitatea autorităţilor
administraţiei publice locale de a expune denumirile străzilor şi în limba
minoritară iar indicaţiile topografice şi inscripţionarea de străzi nu fac
parte,
nicidecum, din sfera »anunţurilor de interes public«”;
• Hotărîrea Consiliului local municipal
Târgu-Mureş nr. 39/2001 „a
devenit caducă”, fără
să explice din ce motiv, sugerînd că ceea ce nu se prevede
prin Legea administraţiei publice locale, nu poate fi reglementat de
consiliile
locale (conform principiului „ce nu e prevăzut de lege, este ilegal”);
• referitor la obligaţiile contractuale,
soluţia afirmă că „niciunde în cuprinsul
contractului nu se face referire la HCL 39/2001”, contrar prevederilor
Contractului
de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali
în Municipiul Tîrgu-Mureş,
încheiat la 30 ianuarie 2002 între Primăria
municipiului Târgu-Mureş şi S.C. Blue Star Design SRL, depus în mai multe
exemplare la dosar de
petenţi, contract care, la pct. IV.1.3. prevede că executantul
„se obligă să respecte
în totalitate inscripţionările primite ... conform Hotărîrii
Consiliului local municipal nr. 39/2001”. Acest contract a fost aprobat prin
Hotărîrea Consiliului local municipal Târgu-Mureş nr. 181 din 30 august 2001.
Soluţia a fost atacată prin recurs de petenţi la Curtea
de Apel Târgu-Mureş. În
dosarul 10/2003, la 11 februarie 2003 recursul a fost respins. Motivarea
respingerii a
fost comunicată părţilor numai după mai multe insistenţe în noiembrie 2003.
Decizia
nr. 93/R din 11 februarie 2003 conţine o serie de erori formale, citînd
incorect şi parţial textul recursului. Nu menţionează nici cererea recurenţilor
de a-
l audia, ca martor, pe reprezentantul firmei S.C. Blue Star Design SRL pentru a
clarifica dacă există sau nu o dispoziţie de primar privind inscripţionarea
denumirii
străzilor (cererea a fost refuzată de instanţă).
Motivarea
respingerii recursului este următoarea:
–
hotărîrile consiliului local nr. 39/2001 şi 181/2001 „sînt acte administrative de gestiune şi nu de autoritate”;
(Conform
Legii contenciosului administrativ, actele administrative de gestiune
nu pot fi atacate prin contencios administrativ. În această interpretare este
interesant
cum prefectul judeţului Mureş putea totuşi să atace Hotărîrea 39/2001. Dar şi
mai
interesant este că din nou se abate atenţia de la fondul problemei, şi anume că,
nu
hotărîrile consiliului local au fost atacate, ci refuzul primarului
municipiului Târgu-
Mureş de a le respecta.)
– „primarul
nu este competent să emită o dispoziţie ci doar să asigure
aducerea la îndeplinire a hotărîrilor Consiliului local”;
(Exact
acest lucru a fost cerut de petenţi şi a fost respins de către instanţe.)
–
„se observă discrepanţa între conţinutul art. IV.1.3. din contractul de
asociere şi celelalte 3 anexe aflate la filele 52, 53 şi 54 din dosarul de
fond, unde
nu sînt menţionate denumirea şi în limba minorităţilor naţionale, conturîndu-se
probleme legate de executarea contractului de asociere, care însă nu pot fi
soluţionate, pe calea unei plîngeri în contencios administrativ”;
(Însfîrşit
se recunoaşte faptul că prin contractul încheiat între Primărie şi S.C.
Blue Star SRL se ridică problema inscripţionării bilingve. Anexele conţin şi
lista
străzilor care urmau să primească table
indicatoare noi. Această listă nu este bilingvă,
întrucît anexele care conţin modelele tablelor arată clar cum trebuie să
se afişeze
denumirile în limba română şi maghiară.
Astfel nu există nici o contradicţie reală, ci
doar una fictivă, dintre diferitele hotărîri de consiliu local şi
anexe.)
–
„în plîngerea formulată, reclamanţii precizează că se consideră vătămaţi
în drepturile lor de «actul normativ emis de primarul municipiului Tg.Mureş»,
fără însă a face dovada existenţei lor”;
(Într-adevăr, reclamanţii au pornit de la ipoteza că
primarul municipiului Târgu-
Mureş respectă
prevederile contractuale, care obligau Primăria să dea o astfel de
dipoziţie,
conform art, IV2.1 şi IV.2.2 al Contractului de asociere privind amplasarea
şi exploatarea de
stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş. Prin memoriul adresat
Tribunalului Mureş din data de 11 iunie 2002
problema a fost soluţionată, întrucît s-a
arătat: „În situaţia în care nu
există o dispoziţie a domnului primar prin care drepturile
prevăzute de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale,
Legea
administraţiei publice locale, Hotărîrea
consiliului municipiului Tîrgu-Mureş nr 39/
2001 — întărit prin Contractul de asociere privind amplasarea şi
exploatarea de
stîlpi stradali în municipiului Tîrgu-Mureş
— au fost lezate, acest lucru nu înseamnă
că acţiunea mea este fără fond, ci că fondul acţiunii mele este refuzul
domnului
Dorin Florea de a dispine
respectarea actelor normative menţionate”. Acest lucru a
fost subliniat şi în concluziile scrise şi în recurs, totuşi nu a fost receptat
de judecători.
Deşi la instanţa de recurs s-au cerut probe pentru a clarifica dacă a
existat sau nu o
dispoziţie de primar, această probă a fost
refuzată de instanţă.)
–
„hotărîrea de principiu HCL 39/2001 trebuia urmată de o hotărîre care să
permită efectiv inscripţionarea în limba minorităţilor naţionale”;
(Condiţia aplicabilităţii Hotărîrii 39/2001 nu era o nouă
hotărîre, ci apariţia noii
legi
a administraţiei publice. Oricum Consiliul local a emis Hotărîrea 181/2001,
care,
prin
contractul conţinut în anexă, s-a referit în mod clar la respectarea hotărîrii
anterioare.)
–
„nu este vorba despre nerespectarea sau ignorarea tratatelor internaţionale
în domeniul drepturilor omului ci de o interpretarea corectă, prin coroborare a
dispoziţiilor legale şi a aplicării acestora în practică”.
(Cum
poate fi interpretată „corect” Convenţia-cadru care prevede „expunerea
denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi a altor indicaţii
topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară”? Cum
poate fi
coroborat un tratat internaţional cu dispoziţiile legale, cînd Constituţia
României
acordă prioritate tratatelor internaţionale?)
Decizia
nu clarifică punctul de vedere al instanţei referitor la caracterul de
informaţie de utilitate publică a denumirii străzilor.
În
dosarul 7453/2002 al Tribunalului Mureş, cu un singur petent, s-a dat o
sentinţă contrară. Aceasta, cu nr. 155 din 17 ianuarie 2003, a admis acţiunea,
obligînd pîrîtul „să dispună inscripţionarea bilingvă a denumirilor străzilor
şi a
altor indicaţii topografice, conform normelor juridice în vigoare”.
Motivele
care au dus la această soluţie:
• prin adoptarea Legii administraţiei
publice locale, Hotărîrea 39/2001 „a
devenit aplicabilă, executorie şi obligatorie, transformîndu-se dintr-o hotărîre
de principiu într-una efectivă”;
• hotărîrea „nu a fost anulată de vreun
organ competent, nu contravine Legii
nr. 215/2001 şi îşi produce efectele”;
• primarul este obligat să „emită acte
în vederea realizării competenţelor
sale”, chiar „neavînd nevoie să fie solicitat pentru a-şi exercita
atribuţiile”;
•
Convenţia-cadru
pentru protecţia minorităţilor naţionale în mod
indiscutabil,
„a devenit o normă de drept intern din moment ce a fost ratificată
prin lege”;
• Legea administraţiei publice locale nu defineşte noţiunea de anunţ de
interes public, dar „indicarea denumirii unei străzi este o înştiinţare
scrisă, prin
care se aduce la cunoştinţă numele unui lucru, este o informaţie care priveşte
pe
toţi”;
• „drepturile invocate sînt drepturi
subiective civile garantate prin lege
persoanei din unitatea administrativ teritorială în cauză”.
Soluţia
a fost atacată prin recurs de pîrît la Curtea de Apel Târgu-Mureş. În
dosarul 478/2003, în data de 2 iunie 2003 recursul a fost admis, dîndu-se cîştig
de
cauză primarului Dorin Florea. Motivele admiterii recursului nu au fost
comunicate
petentului decît în noiembrie 2003.
Şi
această decizie, cu nr. 490/R/2003, conţine erori formale, omiţînd să
prezinte motivele arătate de Tribunal
pentru soluţionarea cazului, făcînd însă referiri
la soluţia dată în celălalt dosar, nr 2886/2002.
Motivarea
deciziei:
–
hotărîrile 39/2001 şi 181/2001, ca şi contractul sînt acte de gestiune, prin
urmare nu pot fi atacate în contencios administrativ;
(Nici
nu au fost atacate de petent.)
–
primarul nu este competent „să emită o dispoziţie în sensul solicitat”;
(Aşa cum s-a mai arătat,
primarul este competent, mai mult, are obligaţia de
a implementa hotărîrile Consiliului local, de a executa contractele, de a pune
în
aplicare prevederile legale.
Se poate observa că această decizie nu face referire
nici la Legea administraţiei
publice (pentru a
clarifica dacă denumirea străzilor este sau nu informaţie de
utilitate publică, nici la Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.
Concluzii
Atît
autorităţile administraţiei publice, cît şi autorităţile judecătoreşti consideră
că prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu
includ
expunerea denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice destinate
publicului
în limba minorităţilor, ele nefiind considerate „de interes public”. În mod
constant, dar inconsecvent, se caută argumente dintre cele mai variate împotriva
inscripţionării bilingve a denumirilor de străzi. Ba afirmînd că Hotărîrea
39/2001
a Consiliului local al municipiului Tîrgu-Mureş nu poate fi atacată în contencios
administrativ (ceea ce nici nu s-a întîmplat), ba că ea a devenit caducă
datorită
faptului că a fost atacată în contencios administrativ de Prefect (omiţînd că
plîngerea
a fost retrasă). Ba se susţine ideea că respectiva hotărîre trebuia întărită de
o altă
hotărîre a Consiliului local (ceea ce s-a şi întîmplat prin Hotărîrea
181/2001), ba
că punerea ei în
practică depindea de adoptarea noii Legi a administraţiei publice
locale (intrată în vigoare în 2001). În unele situaţii primarul este considerat
responsabil cu inscripţionarea (în situaţia
în care ar inscripţiona ceva bilingv contrar
prevederilor legale), în altele responsabilitatea se transferă
consiliului local (cînd
se susţine că primarul nu poate da o
dispoziţie în acest sens). În susţinerea acestora,
legile sînt citate în mod eronat sau trunchiat, instanţele ignoră
faptele exprimate
în plîngeri, memorii, concluzii, se intepretează în mod savamolnic Constituţia
României, se susţine ideea — periculoasă într-un stat de drept — conform căruia
ce nu este permis în mod expres de lege, este interzis.
Cert
este că în conformitate cu poziţia exprimată de aceste autorităţi,
prevederile art. 11 pct. 3 al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor
naţionale contravin legislaţiei interne, ca atare hotărîrile consiliilor
locale prin
care s-ar încerca implementarea lor nu pot fi aplicate în practică, iar
contractele
încheiate în numele acestor hotărîri nu trebuie respectate.
Întrucît toţi cei patru petenţi au sesizat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului
(invocînd
încălcarea dreptului la un proces echitabil în prisma interzicerii discriminării),
soluţia
finală a cazului va fi dată (din nou) de această instituţie internaţională.
Note:
1. Atît legea de ratificare, cît şi
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a
fost
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 82/1995.
2.
Cu
acest statut de „prim-stat-semnatar” se mai pot mîndri Austria, Cipru,
Danemarca,
Elveţia, Finlanda, Islanda, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Litvania, Norvegia,
Polonia, Portugalia,
Regatul Unit, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. România a
fost însă primul
stat care a şi ratificat tratatul, în mai 1995. În acelaşi an îl mai
ratificaseră încă Slovacia, Spania
şi Ungaria.
3.
Art.
11 – Dreptul international şi dreptul intern
(1)
Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile
ce-i
revin din tratatele la care este parte.
(2)
Tratatele ratificate de parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern.
Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate
şi aplicate în corcondanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi celelalte
tratate la care România este parte.
(2)Dacă există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările
internaţionale.
4.
În
urma ratificării de 12 state, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale
a intrat în vigoare, la nivelul Consiliului Europei, la 1 februarie 1998.
5.
Legea
nr. 69 din 26 noiembrie 1991, Legea administraţiei publice locale, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 238 din 28 noiembrie 1991.
6.
Cunoscut
sub numele de „guvernul Ciorbea”.
7.
Publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 105 din 29 mai 1997.
8.
Adresa Poliţiei Municipiului Tîrgu-Mureş nr. 100.045 din 15 octombrie 1997,
trimisă
Primriei
Municipiului Tîrgu-Mureş.
9. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 211 din 8
iunie 1998.
10.
La
adresa: https://domino.kappa.ro/mj/superlex.nsf
11.
Publicate
în Monitorul Oficial al României nr. 781 din 7 decembrie 2001.
12.
Publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001.
13.
Publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 663 din 23 octombrie 2001.
14.
Publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 30 august 2002, aprobată de
Parlamentul României prin Legea nr. 48 din 21 ianuarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al
României nr. 69 din 3 februarie 2003.
15.
Publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 781 din 7 decembrie 2001.
16.
Publicat
în Monitorul Oficial nr. 122 din data de 8 noiembrie 1990.
*
István HALLER (n.1962), a absolvit
Facultatea de Geologie din Cluj. După 1990 a fost
reporter şi redactor la mai multe reviste (Erdélyi Figyelő, Gazeta de Mureş,
etc). Din 1993 este
coordonatorul Biroului pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii Pro Europa,
din 2001 expert
pe probleme de discriminare rasială în cadrul proiectului Consiliului Europei “Non-Discrimi-
nation Review”. A publicat studii şi articole în reviste din România, Ungaria şi
Germania.