Untitled-1
Preambul
Avînd în vedere rezultatele obţinu-
te de România în
procesul de integrare
în UE, precum şi în politica regională
şi descentralizarea administrativă,
Luînd în considerare politica
regională a Uniunii Europene şi expe-
rienţa pozitivă a regiunilor europene,
Acordînd
atenţie deosebită princi-
piilor şi prevederilor adoptate în Carta
Europeană a Autonomiei Regionale şi
în Hotărîrea nr. 1334 (2003) a Adunării
parlamentare a Consiliului European cu
titlul „Experienţele pozitive ale regiu-
nilor ca sursă de inspiraţie ce facilitează
soluţionarea conflictelor în Europa”,
Fiind convinşi de faptul că existenţa
regiunilor
guvernate de reprezentanţi care
obţin
mandat în urma alegerilor generale,
şi înzestrate cu atribuţii de fond, înseamnă
o
administraţie eficientă şi totodată este
aproape de cetăţean,
În
vederea accesului rapid, optim
şi controlabil la fondurile cuvenite
României din aspectele regionale ale
colaborării în procesul de integrare
europeană, precum şi
În
vederea ocupării locurilor
cuvenite României în instituţiile euro-
pene de colaborare regională, formate
în cadrul proceselor de colaborare
europeană,
Parlamentul
României adoptă
următoarea lege cadru pentru regiunile
României.
I. Dispoziţii generale
Articolul 1.Noţiunea
de regiune
(1) Conform prezentei legi, regiunea:
- este unitatea teritorial-adminis-
trativă, înfiinţată direct sub nivelul
statului, care dispune de autonomie
politică prin organele ei alese;
- constituţia şi prezenta lege
garantează statutul juridic, identitatea,
puterea şi structura organizaţională a
regiunii;
- statutul ei nu poate fi schimbat
fără consultarea prealabilă a ei;
- poate elabora legi proprii de
auto-guvernare, care constituie părţi la
cel mai înalt nivel ale ordinii de drept a statului,
şi îşi adoptă, cel puţin, struc-
tura şi puterile.
(2)
Pe baza
acestei legi cadru,
regiunile pot avea diferite structuri
instituţionale interioare, care însă asigură
în fiecare caz, caracterul democratic al
proceselor de luare a deciziilor, în
armonie cu condiţiile politice, sociale,
culturale şi naturale ale regiunii.
(3)
Regiunile îşi
asigură adminis-
traţia, personalul şi resursele proprii,
decid în privinţa propriilor simboluri.
Articolul
2. Regiuni cu statut juridic
special
Statutul
juridic special, însemnînd
acordarea unor competenţe diferite de
cele cuprinse în prezenta lege cadru, se
poate acorda pe baza unei legi separate
adoptate de Parlament şi al statutului
votat de Parlament al unor regiuni avînd
comunităţi regionale diferite de majo-
ritatea populaţiei ţării, comunităţi care
au cultură şi tradiţii instituţionale
specifice.
Articolul 3.
Constituirea regiunilor
Înfiinţarea
regiunilor este regle-
mentată de o lege separată care stabi-
leşte graniţele regiunilor pornind de la
rezultatele obţinute de regiunile de
dezvoltare economică înfiinţate în baza
Legii nr. 151/1998, modificată, pe baza
subsidiarităţii şi luînd în considerare
colaborarea apărută în baza dreptului la
libera asociere a unităţilor teritorial-
administrative – asigurat de Legea
administraţiei locale nr. 215/2001, lege
anterioară intrării în vigoare a prezentei
legi – şi aplicînd, în cazul în care se impune, instituţia referendumului local,
reglementată în
Legea nr. 3/2000.
Articolul 4.
Regiunile şi judeţele
(1)
Judeţele sînt
circumscripţii în
interiorul regiunilor, care servesc
descentralizarea administraţiei. Compe-
tenţele, organele alese sînt reglementate
de Legea administraţiei locale nr. 215/
2001, modificată.
(2)
În regiunile
cu statut juridic
special pot exista în locul judeţelor şi
alte circumscripţii, purtînd denumiri
tradiţionale, conform reglementărilor
stipulate de legea privind statutul ju-
ridic special al regiunilor.
II. Competenţe, atribuţii
Articolul 5.
Competenţele statului
Aparţin de competenţa exclusivă a
statului:
- apărarea;
- securitatea naţională;
- elaborarea sistemului general al
bugetului statutul;
- sistemul vămilor;
- afacerile externe, cu excepţia
sistemului de relaţii al regiunii în inte-
riorul UE;
- finanţe, politica monetară;
- reglementarea şi organizarea ale-
gerilor parlamentare naţionale;
- reglementarea cadru a transpor-
turilor şi comunicaţiilor
Articolul
6. Atribuţiile şi competenţele
regiunii
(1) În conformitate cu Constituţia şi
legislaţia
ţării, precum şi cu dispoziţiile prezentei legi cadru, regiunea adoptă legi
proprii,
respectiv completează dispoziţiile
legilor statului în
următoarele domenii:
- dezvoltare şi
amenajare teritorială,
conservare ambientală;
- dezvoltare economică;
- administrarea apelor;
- drept minier, exploatare minieră,
prospectarea solului;
- politică educaţională
şi culturală,
susţinerea instituţiilor de învăţămînt şi
cultură;
- formarea, calificarea profesională
şi învăţămîntul pentru adulţi;
- înfiinţarea şi susţinerea locurilor
destinate cultivării memoriei istorice;
- politică socială, sistemul institu-
ţiilor de protecţie socială;
- politica spaţiilor locative;
- politici privind forţa de muncă;
- turism;
- oficiile şi personalul regiunii;
- contractul colectiv al funcţiona-
rilor publici respectînd legea statutului
funcţionarului public;
- demarcarea
teritorială a comunelor;
- prevenirea şi
stingerea incendiilor,
salvare, prevenirea şi
înlăturarea cala-
mităţilor;
- ordinea publică;
- lucrări
publice la nivelul regiunii;
- administrarea terenurilor agricole
şi a pădurilor;
- drumuri publice,
transport, comu-
nicaţii locale;
- vînătoare şi pescuit;
- elaborarea politicii fiscale regio-
nale, introducerea impozitelor regionale;
- organizarea alegerilor parlamen-
tare şi ale administraţiilor locale.
(2) Regiunea
colaborează şi se
consultă cu consiliile locale – municipale,
orăşeneşti, comunale – într-un cadru
instituţional respectînd principiul sub-
sidiarităţii.
(3) În vederea realizării atribuţiilor
administrative proprii ale regiunii
a. elaborează
şi adoptă bugetul;
b. dispune
de competenţele
financiare pentru gestionarea bugetului;
c. gestionează
bunurile publice
şi private ale regiunii;
d. înfiinţează
şi concesionează
servicii publice;
e. înfiinţează
şi susţine instituţii
publice;
f. se
asociază cu alte unităţi ad-
ministrative din ţară sau din afara ei în
conformitate cu legile în vigoare.
(4)
Organele
regiunii îşi asumă
răspunderea pentru respectarea – pe
teritoriul regiunii – a drepturilor omului
şi ale minorităţilor, precum şi a altor
tratate internaţionale semnate şi ratificate
de România.
(5)
Comunităţile
naţionale care
trăiesc pe teritoriul regiunii au dreptul
la folosirea publică a limbii lor pe lîngă
limba română, dacă proporţia lor atinge
10%. Respectînd constituţia şi tratatele
internaţionale semnate de România,
organele regiunii elaborează norme care
reglementează utilizarea limbii unei
minorităţi ca limbă oficială, pe lîngă cea
română.
Articolul
7. Competenţe transferate şi
împărţite
(1)
Îndeplinirea la nivel regional a
unor atribuţii aflate în competenţa guvernului poate fi transmisă autorităţilor
regionale. În aceste
cazuri guvernul
asigură regiunii resursele necesare.
(2)
În funcţie de particularităţile
economice şi geografice ale regiunii pot
fi create competenţe împărţite în
următoarele domenii:
- protecţia mediului;
- expropriere în interes public;
- crearea şi punerea în funcţiune a
reţelelor rutiere şi de căi ferate.
Articolul 8. Statutul regiunii
(1)
Identităţile diferite, definite de
condiţiile
politice, sociale şi culturale ale
comunităţilor
regionale apar în structura
organizaţională a
regiunii, în adminis-
trarea şi denumirea instituţiilor publice
regionale fără a aduce atingere competen-
ţelor şi atribuţiilor stipulate în
prezenta
lege, precum şi în alte legi adoptate de
parlament. Normele juridice elaborate de
consiliul regional stipulează structura
organizaţională specială, denumirea
instituţiilor publice, ordinea interioară
precum şi simbolurile regiunii.
(2)
Conform
articolului 16 din
prezenta lege, guvernul – prin prefectul
regiunii – şi preşedintele statului pot
supune statutul unei proceduri de control
al legalităţii.
(3)
Statutul
regiunilor cu statut ju-
ridic special prin care acestea dispun de
competenţe diferite de cele cuprinse în
prezenta lege cadru este aprobat de
parlament. În cursul procedurii de
aprobare, parlamentul nu modifică
statutul, ci doar îl aprobă sau îl
retrimite,
semnalînd obiecţiile, consiliului
regional
pentru a fi din nou dezbătut.
III. Organele regiunii
Articolul 9. Organele regiunii
(1)
Organele regiunii sînt: adunarea
generală regională,
comisia regională şi
preşedintele regiunii. Pe baza dispoziţiilor
cuprinse în statut organele regiunii
pot purta
denumiri istorice, tradiţionale.
(2)
În afara
dispoziţiilor cuprinse
în prezenta lege, funcţionarea organelor
regiunii este reglementată de statutul
regiunii, precum şi de alte norme
juridice proprii.
Articolul
10. Adunarea generală
regională
(1)
Puterea
legislativă şi atribuţiile
transmise prin alte legi este exercitată de
adunarea generală regională, aleasă
pentru un mandat de patru ani. Numărul
reprezentanţilor în adunarea generală
regională este stipulat în statutul
regiunii.
(2)
Competenţele adunării generale
regionale:
- competenţe
legislative care cores-
pund articolelor 5-7
din prezenta lege,
prezentate mai detaliat în statutul regiunii
conform particularităţilor acesteia;
- desemnarea,
respectiv modificarea
reşedinţei regiunii;
- stipularea
ordinii interioare
proprii;
- alegerea comisie regionale;
- alegerea preşedintelui regiunii;
- administrarea patrimoniului
regiunii;
- înfiinţarea şi
susţinerea instituţiilor
publice regionale;
- adoptarea bugetului regiunii;
- adoptarea simbolurilor regiunii;
- alte competenţe şi atribuţii stipu-
late în legi.
(3)
Adunarea generală regională este
aleasă
pe baza sufragiului universal şi egal,
în
sistem proporţional, prin vot direct şi
secret. Alegerile
sînt reglementate de
Legea alegerilor locale nr. 70/1991 – mo-
dificată. Alegerile se organizează
împreună
cu alegerile locale. Data alegerilor este
fixată de guvern. În cazul dizolvării
adunării generale, guvernul hotăreşte orga-
nizarea de alegeri regionale
extraordinare.
(4)
Şedinţa de constituire a adunării
generale regionale
are loc în termen de
15 zile de la oficializarea rezultatelor
alegerilor. Şedinţa de constituire este
convocată de prefectul regiunii.
(5) Adunarea
generală regională
poate fi dizolvată în cazul în care
- adoptă, în mod repetat, stabilit
prin hotărîri judecătoreşti, hotărîri
anticonstituţionale şi nelegale;
- numărul reprezentanţilor
scade sub
cvorumul
necesar pentru luarea deciziilor;
- în trei şedinţe consecutive nu se
atinge cvorumul necesar pentru luarea
deciziilor, respectiv nu se ia nici o
decizie.
Dizolvarea este iniţiată de prefect şi
hotărîtă de
contenciosul administrativ.
(6) Adunarea
generală regională
adoptă hotărîri normative, de natură
juridică, care pe teritoriul regiunii au
statut de lege – legi ale auto-guvernării.
Adunarea generală emite hotărîri referi-
toare la organele şi instituţiile proprii,
hotărîri care sînt acte administrative.
Articolul 11. Comisia regională
(1) Puterea executivă a regiunii este
exercitată de comisia regională, care este aleasă de
adunarea generală regională
prin vot secret şi cu majoritate absolută.
Membrii comisiei regionale sînt aleşi din
rîndul consilierilor regionali în adunarea
generală regională.
(2) Comisia regională este compu-
să din 5-11 membri, numărul membrilor
- care trebuie să fie impar – este stipulat
în statut.
(3) Şedinţele comisiei regionale
sînt conduse de preşedintele regiunii
sau de preşedintele de sesiune desemnat
de preşedinte, care răspunde de execu-
tarea hotărîrilor luate de comisie şi a
sarcinilor care i-au fost încredinţate.
(4) Componenţa şi
regulamentul de
funcţionare ale
comisiei regionale sînt
prevăzute în statut.
(5)
Atribuţiile comisiei regionale:
- punerea în aplicare a legilor
adoptate de adunarea generală regională;
- gestionarea patrimoniului regiu-
nii, controlul serviciilor publice şi al
regiilor autonome;
- aplicarea altor sarcini transferate
la nivel regional cu care a fost manda-
tată, activităţi administrative;
- luarea unor măsuri, în caz de
urgenţă, care intră în competenţa
adunării generale regionale.
(6)
Adunarea generală poate revoca
prin vot – cu majoritate absolută – oricare
membru
al comisiei regionale, precum şi
întreaga
comisie, cu excepţia preşedintelui.
(7)
Comisia regională emite hotărîri.
Articolul 12. Preşedintele
regiunii
(1) Preşedintele regiunii este ales de
adunarea generală
regională, din rîndul
membrilor ei. Durata mandatului expiră după
expirarea mandatului adunării şi
odată cu constituirea noii adunări.
(2) Preşedintele:
- reprezintă
regiunea atît în ţară cît
şi în afara ei;
- convocă adunarea generală
regională;
- prezidează şedinţele comisiei
regionale;
- conduce activităţile organelor
regionale prin distribuirea competen-
ţelor în cadrul comisiei regionale;
- participă la şedinţele
de guvern în
care
se iau hotărîri care privesc regiunea;
- conduce comisia reprezentînd
regiunea în toate tratativele dintre
regiune
şi guvern ce au loc în vederea împărţirii
competenţelor şi distribuirii, respectiv a
controlului resurselor, precum şi în
vederea
medierii diferitelor conflicte de
interese;
- decernează premii şi decoraţii în
numele regiunii;
- îndeplineşte şi alte sarcini în
baza solicitării adunării generale.
(3)
Competenţele
preşedintelui se
realizează prin emiterea dispoziţiilor.
(4)
Preşedintele
poate fi revocat de
adunarea generală în cazul în care nu îşi
îndelineşte atribuţiile. Revocarea este
iniţiată de cel puţin o treime din membrii
adunării generale, şi este hotărîtă
definitiv
de votul a cel puţin două treimi din
membrii adunării generale.
IV. Regiunea şi statul
Articolul
13. Relaţia dintre regiune şi
guvern
(1)
Guvernul numeşte un prefect
al regiunii. Competenţele prefectului:
- în cazul unui conflict de interese
între guvern şi regiune, prefectul
reprezintă guvernul în iniţierea şi
conducerea tratativelor de mediere;
- avizează constituţionalitatea
legilor
adoptate
de adunarea generală regională
din
perspectiva constituţionalităţii relaţiilor
dintre regiune şi
stat, şi trimite avizul
împreună cu legea preşedintelui statului;
- în cazul unui veto al preşedin-
telui, prefectul reprezintă în adunarea
generală regională obiecţiile exprimate
de preşedinte în legătură cu legea sau
unele articole de lege;
- în cazul în care obiecţiile se
referă la legalitate, iniţiază procedura
de control al legalităţii hotărîrilor
adunării generale regionale sau a
dispoziţiilor preşedintelui regiunii la
contenciosul administrativ;
- iniţiază dizolvarea adunării
generale regionale în cazul în care
există condiţiile juridice pentru aceasta.
(2) Prefectul
nu are alte atribuţii de
stat sau administrative în afara celor
menţionate în paragraful (1).
(3) Cadrul
tratativelor dintre
regiune şi stat este reglementat de lege,
considerînd că tratativele intră în primul
rînd în atribuţiile preşedintelui şi
prefectului regiunii.
Articolul
14. Relaţiile dintre regiune
şi parlament. Consiliul Solidarităţii.
(1)
Adunarea generală regională
poate înainta parlamentului proiecte de
legi care ţin de competenţa legislativă
a parlamentului. Iniţiativa legislativă
este propusă şi susţinută de preşedintele
regiunii.
(2) Alături de parlament, ca organ
consultativ al lui, se înfiinţează Consi-
liul Solidarităţii, care are următoarele
atribuţii:
- elaborează propuneri legislative
parlamentului pentru sistematizarea şi
armonizarea legilor referitoare la
regiuni;
- elaborează proiecte pentru egali-
zarea diferenţelor rezultate din dezvol-
tarea regională, în vederea dezvoltării
mai uniforme a ţării;
- serveşte drept for al tratativelor
privind aspectele bugetare ale ega-
lizării, al dezbaterii permanente pe
marginea conflictelor de interese
regionale.
(3) Consultînd
regiunile, parla-
mentul elaborează o lege separată
pentru înfiinţarea şi funcţionarea
Consiliului Solidarităţii.
V. Controlul legalităţii şi
publicarea
normelor juridice şi a dispoziţiilor
emise de regiune
Articolul
15. Intrarea în vigoare a
normelor juridice şi dispoziţiilor emise
de regiune
(1)
Normele cu putere de lege şi
legile auto-guvernării adoptate de aduna-
rea generală regională ajung la preşedin-
tele ţării prin intermediul prefectului.
Preşedintele le promulgă conform regle-
mentărilor constituţionale. Normele
juridice cu putere de lege, adoptate de
adunarea generală regională, intră în
vigoare în ziua publicării lor în Monitorul
Oficial al României şi al regiunii sau la
data stipulată în legea respectivă.
(2)
Hotărîrile administrative ale
comisiei regionale intră în vigoare în
ziua publicării lor în Monitorul Oficial
al regiunii sau la data stipulată în
hotărîrea respectivă.
Articolul
16. Verificarea legalităţii
normelor juridice emise de regiune
(1)
Constituţionalitatea
legilor de
auto-guvernare ale regiunii poate fi
verificată de Curtea Constituţională.
(2)
Verificarea
legalităţii actelor
administrative emise de adunarea
generală regională şi de comisia regio-
nală, precum şi a dispoziţiilor emise de
preşedinte este de competenţa conten-
ciosului administrativ.
(3)
Verificarea
legalităţii se desfă-
şoară prin intermediul prefectului numit
al regiunii.
Legile
adunării generale regionale,
însoţite de avizul prefectului, ajung la
preşedintele ţării prin intermediul
prefectului. Preşedintele poate solicita
revizuirea lor în cadrul procedurii
obişnuite de revizuire, conform artico-
lului 77 din Constituţie.
În
baza articolului 13 (1) din
prezenta lege, legile sînt transmise
preşedintelui ţării care îşi poate exercita
dreptul de veto o singură dată şi
retrimite legile adunării generale
regionale în decurs de 20 de zile de la
adoptarea legii, în vederea revizuirii lor.
În cazul obiecţiilor privind legalita-
tea hotărîrilor administrative ale adunării
generale regionale şi
ale comisiei regio-
nale sau a dispoziţiilor preşedintelui
regiunii, prefectul iniţiază revizuirea lor
la contenciosul administrativ.
VI. Patrimoniul public şi privat,
finanţele regiunii
Articolul
17. Patrimoniul public şi
privat al regiunii
(1)
Patrimoniul regiunii este format
din
bunuri mobiliare şi imobiliare aflate în
proprietatea publică sau privată a regiunii.
(2)
Patrimoniul public al regiunii este
format din obiecte
de patrimoniu care,
potrivit legii şi prin natura sau destinaţia
lor
servesc interese regionale publice
sau sînt
utilizate la nivel regional, se află
pe teritoriul
regiunii, nu se află în proprietatea
nici unui
consiliu local – comunal, orăşenesc,
mu-
nicipal sau judeţean – şi nu se
justifică inclu-
derea lor în patrimoniul public de
interes
naţional sau interes de apărare.
(3)
Bunurile ce
formează patrimo-
niul public al regiunii nu pot fi înstrăi-
nate, dreptul de proprietate asupra lor
este imprescriptibil.
(4) Patrimoniul
privat al regiunii
este format din obiecte de patrimoniu
mobiliare sau imobiliare care au ajuns
în proprietatea regiunii prin circuit civil
sau prin alte căi stipulate de lege.
Articolul
18. Bogăţiile naturale ale
regiunii
Resursele
şi bogăţiile naturale ale
regiunii – bogăţiile solului, potenţialul
energetic al rîurilor şi apelor termale,
apa minerală – precum şi reţelele de
transport pe apă şi pe uscat se află în
patrimoniul public al regiunii.
Articolul
19. Gestionarea bunurilor
regiunii
Bunurile
publice şi private ale re-
giunii sînt gestionate de comisia regională în conformitate cu dispoziţiile existente
la nivelul statului
precum şi a celor
adoptate de adunarea generală regională
privind gestionarea patrimoniului.
Articolul
20. Finanţele regiunii.
Fondul Solidarităţii.
(1) Distribuirea
taxelor colectate la
nivel regional:
- 60% rămîne în bugetul regiunii;
- 20% serveşte drept sursă pentru
bugetul central;
- 20% intră în Fondul Solidarităţii
care se înfiinţează la nivel naţional.
Scopul acestui Fond este echilibrarea
dezvoltării inegale ale regiunilor.
(2) Modul de utilizare a Fondului
Solidarităţii este hotărît de Consiliul
Solidarităţii. Din acest fond, guvernul
nu poate atrage bani în bugetul central,
dar poate contribui la completarea
fondului.
(3) Guvernul poate acorda în mod
direct fonduri băneşti regiunilor doar
pentru exercitarea competenţelor stipu-
late în articolul 7. Orice alt tip de sprijin
material se acordă doar prin intermediul
Consiliului Solidarităţii.
(4)
Finanţele regiunii sînt reglemen-
tate
de legea finanţelor publice care va fi
elaborată conform
dispoziţiilor de la
paragrafele (1)-(3) ale prezentului
articolul.
VII. Dispoziţii tranzitorii şi
finale
Articolul 21. Dispoziţii
tranzitorii
(1)
Prezenta lege intră în vigoare
odată cu modificarea Legii adminis-
traţiei locale nr. 215/2001.
(2)
În decurs de şase
luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi intră
în vigoare legea înfiinţării regiunilor
elaborată conform articolului 3 din
prezenta lege.
(3)
Primele
alegeri regionale sînt
anunţate de guvern în baza modificării
legii alegerilor locale în decurs de 30
de zile de la înfiinţarea regiunilor.
(3) Ca urmare a înfiinţării regiu-
nilor, regiunile de dezvoltare econo-
mică se desfiinţează şi se abrogă Legea
nr.151/1998.
(4)
După înfiinţarea regiunilor,
guvernul şi organele alese ale regiunilor
elaborează un plan de măsuri pentru
calendarul transmiterii competenţelor.
Articolul
22. Adoptarea şi revizuirea
legii cadru pentru regiuni
Legea
cadru pentru regiuni este
lege organică conform articolului 72.
alineatul (3) punctul o) din Constituţia
României. Se elaborează şi se revizu-
ieşte conform articolului 74 alineatul
(1) din Constituţie.