Martorii lui Iehova: radiografia unei
violări a libertăţii religioase
Gabriel Andreescu
Subiectul
Martorii
lui Iehova sînt un cult neoprotestant apărut la mijlocul secolului
trecut în Statele Unite. În România, el are circa 35.000 de adepţi. Liderii
cultului
— înregistrat ca asociaţie, în conformitate cu legea 21/1924 —, dau şi cifra de
60.000 de simpatizanţi. Cultul are o răspîndire mondială, numărul de membri
ajungînd, după datele aflate la sediul de la New York, la peste 5 milioane.
Campania
Martorii lui Iehova pregătiseră ţinerea unui congres internaţional, la
Bucureşti, ce urma să se desfăşoare între 19—21 iulie 1996. (Congrese
anterioare
avuseseră loc anual, la Braşov şi Cluj.) În acest scop, conducerea a încheiat
un
contract cu firma „Atlantis Tour”, iar aceasta a realizat o înţelegere cu
Ministerul
Învăţămîntului pentru cazarea participanţilor la congres în căminele de la
Regie.
În paralel, s-a semnat un contract cu Ministerul Tineretului şi Sporturilor,
căruia
Martorii lui Iehova i-au plătit 50% din valoarea de 50.000, pentru închirierea
Stadionului Naţional pe perioada celor două zile ale congresului.
În ziua de
24 iunie 1996, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a
transmis presei o declaraţie în care critica în termeni vehemenţi cultul Martorii
lui Iehova şi intenţia acestuia de a ţine un congres internaţional la
Bucureşti:
„Pentru
prima dată în istoria de două ori milenară a poporului nostru drept
credincios, va avea loc la Bucureşti, în luna iulie, un Congres internaţional
al
Grupării religioase Martorii lui Iehova, la care vor participa adepţi veniţi
din
toată lumea. Sîntem îngrijoraţi că autorităţile competente au acceptat cu atîta
uşurinţă organizarea acestei întruniri într-o ţară eminamente ortodoxă, fără să
se ia în consideraţie faptul că adepţii acestei grupări religioase nu
reprezintă
decît o infimă minoritate în ţara noastră.
Călăuziţi de lumina
Duhului lui Hristos, ne îndreptăm chemarea părintească
către slujitorii sfintelor noastre altare şi către fiii duhovniceşti ai Sfîntei
noastre
Biserici, pentru sporirea rugăciunii şi a păstrării credinţei celei adevărate,
prevenindu-i asupra învăţăturilor eretice, profesate de această sectă, care n-a
găsit adăpost pentru întrunirea ei în altă ţară est–europeană.
În primul
rînd, atragem atenţia credincioşilor noştri că această sectă nu are
caracter creştin. Deşi pretind că sînt creştini, totuşi nu se sfiesc să nege pe
Iisus
Hristos ca Dumnezeu adevărat, reducîndu-l la un simplu întemeietor omenesc de
religie, ca atîţia alţii în istorie. Odată cu aceasta se subminează credinţa
neamului
nostru în sfinţirea omului şi a întregii creaţii realizată prin Iisus Hristos,
Fiul Unic
al lui Dumnezeu, întrupat pentru mîntuirea şi îndumnezeirea oamenilor.
În al
doilea rînd, aceşti sectanţi, negînd dumnezeirea mîntuitorului Iisus
Hristos, resping implicit învăţătura Bisericii nedespărţite despre Sfînta
Treime,
ca fundament al iubirii şi comuniunii creştine. Uitînd că porunca iubirii faţă
de
Dumnezeu şi faţă de aproapele se întemeiază pe credinţa noastră în Sfînta
Treime,
această sectă contribuie în mod iresponsabil la sporirea urii şi violenţei care
confruntă lumea actuală.
În al
treilea rînd, pierzînd din vedere că lumea este creaţia lui Dumnezeu,
martorii lui Iehova înfierează cultura şi statul socotite de ei ca unelte ale
diavolului şi terorizează lumea cu iminenţa sfîrşitului tragic al lumii. În
acelaşi
timp, ei resping cinstirea sfinţilor, venerarea icoanelor şi cultul morţilor,
atît
de scumpe poporului nostru şi în acest fel contribuie la procesul de
secularizare
şi descreştinare a lumii în pragul mileniului al III-lea.
În al
patrulea rînd, o astfel de reuniune constituie o sfidare la adresa
credinţei ortodoxe şi poporului român, încreştinat la naşterea sa cu 2000 de
ani
în urmă şi totodată o evidentă acţiune prozelitistă, menită să sfîşie unitatea
spirituală şi morală a neamului nostru.
Într-o
lume confruntată cu atîtea ideologii şi doctrine, o astfel de sectă şi
congresul ei nu fac decît să sporească confuzia şi dezorientarea omului
contemporan.
Să păstrăm, iubiţi fraţi creştini, lumina credinţei adevărate, care a călăuzit
poporul
nostru în decursul istoriei lui zbuciumate şi prin aceasta unitatea noastră
spirituală
în Hristos şi în Biserică prin Duhul Sfînt, după voinţa Tatălui Ceresc.
Slavă ţie, Dumnezeului nostru, Cel închinat în
Sfînta Treime, slavă ţie”1.
„Chemarea”
Patriarhului Teoctist a fost semnul care a declanşat o amplă
campanie împotriva cultului Martorii lui Iehova. La 31 iunie 1996, circa 5.000
de creştini ortodocşi au participat pe Dealul Mitropoliei la o adunare de
protest
împotriva organizării la Bucureşti a congresului Martorilor lui Iehova, la
chemarea Patriarhiei. Patriarhul Teoctist a rostit un discurs în care a cerut
strîngerea rîndurilor în jurul Bisericii Ortodoxe Române „autocefală şi
naţională”.
Asociaţia „Frăţia
Ortodoxă”, Asociaţia Studenţilor Creştini-Ortodocşi din
România şi Liga Studenţilor au difuzat în comun, pe 1 iulie 1996, o scrisoare
deschisă
către „toţi Românii, către Autorităţile Statului Român”, prin care: 1)
se cere
suspendarea congresului „Martorilor lui Iehova”; 2) se aduc acuzaţii cultului
(caracter
de erezie, caracter antinaţional şi antistatal); se solicită revizuirea
actualei Constituţii,
care să redea Bisericii Ortodoxe Române locul primordial.
În Bucureşti
şi în alte oraşe au apărut afişe sau fluturaşi în care Martorii lui
Iehova sînt prezentaţi drept „cult satanic anticreştin”, „criminali” etc.
La puţin
timp după lansarea campaniei de către Biserica Ortodoxă şi de
către asociaţiile tutelate de către ea, autorităţile române şi-au prezentat
propria
lor poziţie. Ministerul Tineretului şi Sportului a reziliat contractul cu
Martorii
lui Iehova, motivînd că datorită unei schimbări neprevăzute de program.
Stadionul
Naţional va fi ocupat, începînd din 27 iunie, cu pregătirea sportivilor români.
La 15 iunie 1996, Rectoratul Universităţii Politehnice Bucureşti a anulat
protocolul încheiat cu „Atlantic Tour SRL”, prin care era asigurată cazarea în
căminele din Regie a circa 7.000 de participanţi la congres.
Pe 26 iunie,
Secretariatul General al Guvernului României a publicat o
declaraţie în care afirmă că a luat cunoştinţă de Chemarea din 21 iunie
1996 a
Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române şi de îngrijorarea acestuia faţă de
acceptarea, de către autorităţile competente, a organizării unui congres
internaţional al grupării religioase Martorii lui Iehova. După ce se amintesc
contactarea diferitelor ministere şi obstacolele ce se opun, după opinia
acestora,
ţinerii în Bucureşti a unui congres cu zeci de mii de participanţi,
Secretariatul
General al Guvernului declară: „Avînd în vedere cele de mai sus,
Secretariatul
General al Guvernului României consideră ca total inoportună încercarea de a
improviza o asemenea manifestare de amploare internaţională la Bucureşti, în
cursul lunii iulie, şi nici în viitor (subl. mea)”2.
La
conferinţa de presă avută de purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei, Traian
Chebeleu, acesta a apreciat că desfăşurarea la Bucureşti a Congresului
Martorilor
lui Iehova „încalcă reguli consacrate de respect reciproc, mai ales că
aceştia
nu au cerut aprobările necesare unei manifestări de o asemenea anvergură”3.
Principalul
mijloc de incitare împotriva Martorilor lui Iehova a fost presa.
Prin numeroasele comunicate publicate şi prin articole de comentarii, foarte
activ
s-a dovedit a fi cotidianul „România liberă”. Este de reţinut în special
numărul
din 13 iulie 1996 unde s-au publicat, sub semnătura Aidei Dănăilă, următoarele:
„dintre organizaţiile existente în România, aflate pe grila de
periculozitate a
[...] Comitetului antisectă al Parlamentului European, sînt încadrate
următoarele
opt: Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut; Societatea de Yoga şi
Parapsihologic; Sahaja-Yoga; Ananda Marga; Hare Krishna; Noua Acropolă;
Martorii lui Iehova; Biserica Scientologică”. Aceste afirmaţii s-au dovedit
false4.
Un ziar care a atacat
agresiv cultul Martorii lui Iehova a fost „Adevărul”. Acest
cotidian cunoscut altă dată pentru propaganda sa antimaghiară a încercat
influenţarea
opiniei publice atît prin conţinutul unor articole cît şi prin titluri. Un
exemplu
semnificativ este textul din 27 iunie 1996, „Martorii lui Iehova au minţit
autorităţile
române”. Deşi în articol nu se arăta decît că, în solicitarea făcută
Ministerului
Tineretului şi Sporturilor, Martorii lui Iehova se referiseră la ţinerea „unui
congres
de proporţii mari”, neprecizarea caracterului „internaţional” al
acestuia a fost
calificată, cu litere mari, în titlu, drept „minţire premeditată” (ceea
ce nu este cazul).
„Vocea României”, cotidianul Guvernului României, a prezentat pe larg
declaraţiile împotriva cultului protestant.
Ziarul
„Dimineaţa”, considerat de unii analişti drept cotidianul „prezidenţial”,
a publicat un articol semnat de Şerban Cionoff („Amărturisi pentru
cine... pentru
ce? şi de ce”), în care se sugerează implicarea Martorilor lui Iehova în
conspiraţii la
nivel planetar5. Articolul introduce şi ameninţări, deloc voalate6.
O prezentare
ambiguă, cu accente tendenţioase, a avut chiar şi „Five o’clock”7.
Perspectiva ziarului „Ziua” asupra campaniei se poate vedea, printre altele,
din
titlul „Hillary Clinton toarnă gaz peste scandalul dintre ortodocşi şi
iehovişti”8.
Dintre
politicienii care au susţinut campania împotriva Martorilor lui Iehova
voi aminti pe Radu Vasile, secretar general al PNŢCD. Acesta a declarat că
refuzul
său de a participa la recepţia oferită în onoarea lui Hillary Clinton
reprezintă un
protest faţă de refuzul soţiei preşedintelui american de a vizita Biserica
Kretzulescu (vizită plănuită, dar contramandată, datorită campaniei dusă de
Biserica Ortodoxă împotriva Martorilor lui Iehova).
Radu
Boroianu, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal a declarat la
rîndul său: „Înregistrarea ca legală a acestei asociaţii religioase este o
gafă
monumentală a actualilor guvernanţi. Scopul Martorilor lui Iehova este
pulverizarea graniţelor statale [...] Cer nu numai anularea congresului, ci şi
a
creditării legale a acestei asociaţii şi fac răspunzători pe cei care, prin
asemenea
fapte, trădează interesele naţionale. Asociaţia Martorii lui Iehova atinge grav
drepturile fundamentale ale naţiunii, fruntariile culturale şi sufleteşti şi
cele ce
definesc cel mai exact graniţele politice”9.
Critici la adresa campaniei
Singura
organizaţie care a protestat împotriva campaniei îndreptată împotriva
Martorilor lui Iehova a fost APADOR–CH. Comunicatul APADOR–CH, pe care îl
reproduc în continuare, a fost publicat în mai multe ziare şi a fost transmis
autorităţilor româneşti, ambasadelor, organizaţiilor internaţionale de
drepturile omului.
„În legătură cu campania desfăşurată în ultimele
zile de diferite grupuri şi cu
poziţia exprimată public de reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române,
Patriarhul
Teoctist, împotriva cultului »Martorii lui Iehova«, APADOR–CH declară
următoarele:
1) Libertatea conştiinţei, incluzînd libertatea de a participa la
viaţa unui
cult, constituie unul dintre drepturile fundamentale ocrotite de către
Constituţia
României în art. 29 şi de toate documentele internaţionale privitoare la
drepturile
omului, pe care România le-a ratificat.
Aceasta include şi dreptul de a participa la întruniri cu caracter religios
sau de alt gen, drept care cade şi sub protecţia art. 36 din Constituţie,
privind
libertatea de întrunire.
2) În aceeaşi măsură, prin
prevederile art. 30, Constituţia României garantează
dreptul la libertatea de exprimare. Aceasta cuprinde şi afirmarea publică a
unor
opinii în legătură cu »autenticitatea« unui alt cult. În schimb, incitarea la
discriminare a unui grup religios, în orice mod, constituie o instigare la
încălcarea
Constituţiei României care, în art. 29 (4) interzice, în relaţiile dintre
culte.
manifestarea oricăror »forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire
religioasă«
3) Afişele care declară
cultul »Martorii lui Iehova« drept »criminal« şi
afirmă că el are drept obiectiv »dezbinarea naţională«, îndemnînd la acţiuni
împotriva cultului şi adepţilor săi, constituie infracţiunea de »împiedicare a
libertăţii cultelor« prevăzută şi pedepsită de art. 318 din Codul penal.
Folosirea
unui limbaj care promovează intoleranţă aduce mari deservicii
mentalităţii publice şi afectează cursul democraţiei în România. APADOR–CH
solicită autorităţilor publice să apere drepturile şi libertăţile fundamentale
garantate de Constituţia României şi face un apel către cetăţeni, către
grupurile
şi mişcările religioase, către cultele din România să respecte dreptul fiecărei
persoane de a practica religia căreia îi aparţine.” (Consiliul de conducere al
APADOR–CH, 25 iunie 1996)
În textul
APADOR–CH se fac trimiteri la cadrul legislativ care protejează,
formal, acţiuni cum ar fi ţinerea de către o grupare religioasă a unor
congrese,
fie acestea şi internaţionale. La datele prezente în comunicatul APADOR–CH ar
mai fi de adăugat faptul că manifestările sportive, culturale şi religioase nu
trebuie
anunţate în prealabil la Poliţie.
APADOR–CH
a continuat investigaţiile, în legătură cu acţiunile de dezinformare
şi de intoxicare prin presă. În acest sens, s-a adresat Comisiei Delegaţiei
Uniunii
Europene, de la Bucureşti pentru a se interesa de alegaţiile din articolul
amintit mai
sus. „Grupări omeneşti coagulate în jurul
unor erori, minciuni şi monstruozităţi”
(pag. 5 a ziarului „România liberă”, din 13 iulie 1996, sub semnătura Aidei
Dănăilă).
Aşa cum am amintit, acesta vorbea despre existenţa unui „Comitet antisectă al
Parlamentului European” care ar fi inclu, în grila sa de periculozitate, „secta
Martorii
lui Iehova”. La întrebările puse de Comitetul Helsinki (1. Există un Comitet
antisectă
al Parlamentului European?; 2. În cazul în care un astfel de Comitet există,
este
trecut cultul Martorii lui Iehova printre cele opt oraginzaţii indicate de
„România
liberă” ca aflîndu-se în grila lui de periculozitate?), David Blackman, de la
Directoratul general şi de cercetare a
Parlamentului european a răspuns în acest stil tăios: „Nu
există nici un astfel de Comitet anti-sectă al Parlamentului european şi nu a
existat
niciodată. Domeniul sectelor şi cultelor este abordat de către sub-comitetul de
drepturile omului al Parlamentului. Considerăm că ziarista în cauză nu a avut o
clară înţelegere a termenilor pe care i-a folosit în articol.”
Aceste date
au fost trimise „României libere”, care nu a făcut nici o
rectificare. Informarea opiniei publice privind acţiunea de intoxicare
practicată
de către ziar fost făcută printr-un articol apărut în „22”.
Televiziunea
română a prezentat cazul Martorilor lui Iehova într-un mod care
transforma postul public în mesagerul celor ce incitau la acţiuni împotriva
cultului.
În schimb, PRO-TV a avut un foarte inteligent reportaj pe aceeaşi temă.
Informaţiile
sale, privind calitatea organizării congreselor Martorilor lui Iehova, ordinea
şi
curăţenia ce însoţesc manifestările acestora au făcut o impresie foarte bună.
Academia
Caţavencu a ironizat campania împotriva Martorilor lui Iehova. „Evenimentul
Zilei”,
„Azi” au prezentat evenimentele într-o manieră obiectivă. În revista „22” şi în
„Dilema” au apărut articole critice la adresa campaniei care încălca dreptul la
libertatea de conştiinţă, care violează libertatea exercitării credinţei
religioase.
De notat că
în „România Liberă”, ziar care s-a distins în campania împotriva
Martorilor lui Iehova, a apărut şi un articol cu un spirit foarte diferit,
semnat de
către Bogdan Burileanu şi Vasile Ţelaru („Scandalul Martorilor lui Iehova”, 16
iulie 1996). Cei doi considerau diferitele anunţuri incriminante, privindu-i pe
iehovişti, „pretext confecţionat la ţanc pentru a se deturna atenţia
oamenilor de
la problemele reale ale societăţii româneşti actuale”.
Dintre
oamenii politici, doar Răzvan Dobrescu (deputat PNŢCD) a ripostat
împotriva incitărilor. Într-un articol apărut tot în „România liberă”,
parlamentarul
român a vorbit despre „ameninţările nemaiîntîlnite în România ale unor
comunităţi
locale la adresa iehoviştilor de a-i alunga pe aceştia din localităţile
respective”.
Concluzii
Congresul Martorilor lui Iehova a avut loc în luna iulie, manifestările
des-
făşurîndu-se la Braşov şi Cluj. Totuşi, campania împotriva ţinerii la Bucureşti
a
acestui congres, aşa cum intenţionaseră organizatorii lui, a reprezentat cea
mai
importantă încălcare a libertăţii de conştiinţă, garantată de Constituţia
României
în art. 29, după schimbările din 1990. Acest act încalcă nu numai legislaţia
internă
a României, dar şi documente internaţionale ratificate de România şi spiritul
unor organisme europene la care România doreşte să participe10.
NOTE
1. Teoctist,
patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Chemare la păstrarea credinţei
strămoşeşti, nr.778, Vocea României, 24 iunie 1996.
2. Vocea României, Comunicat al
Guvernului, 26 iunie 1996.
3. Cristina Doncea, Un drept de veto moral al
Preşedintelui Iliescu, Cronica Română,
nr. 1054, 5 iulie 1996.
4. Aida Dănăilă, Grupări omeneşti coagulate
în jurul unor erori, minciuni şi
monstruozităţi. România liberă, 13 iulie 1996. Asupra acestui punct
voi reveni mai departe.
De reţinut că ultima rezoluţie a Parlamentului European (29 februarie 1996),
privind cultele,
atrage statelor membre atenţia asupra activităţii unor secte suspectate de a
avea activităţi
ilegale şi de a viola drepturile membrilor. Rezoluţia, pe care o publicăm la
sfîrşitul articolului
exhausitv, cere autorităţilor competente să asigure „protecţia [persoanelor] de practici cum ar
fi tortura, tratamentul inuman şi degradant, sclavia”. Dar asta se tace
reafirmîndu-se „dreptul
la gîndire, conştiinţă şi religie”, în numele drepturilor individuale, şi
în nici un fel nu legitimează
persecutarea vreunui grup religios.
5. ,,... România este un stat naţional,
suveran şi unitar. În egală măsură, ea, această
Românie, este şi o placă »turnantă« a unui întreg sistem geo-politic nu chiar
aşa de dezinteresat
de ce se întîmplă pe aici, pe la porţile Balcanilor”. Dimineaţa, nr.
125 din 28 iunie 1996.
6. „Şidacă tot doresc distinşii »Martori«
să discutăm despre identitatea lor, o facem cu
mare plăcere. Mă rog — neplăcere. Nu de alta, dar dispunem de suficiente
dovezi. Bineînţeles,
asta nu este o ameninţare. Este doar un simplu semnal de avertisment”.
7. Radu Constantinescu, Jehovan’s Witnesses:
Constitutional Rights and Duties, Five
o'clock, nr. 1193, 8 iulie 1996.
8. Ziua,
nr. 622, 3 iulie 1996.
9. România
liberă, Guvernul „Oglindă” al CDR, 3 iulie 1996.
10. Rezoluţie privind cultele în EuropaParlamentul European,
— luînd în considerare Convenţia Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului şi
Libertăţilor Fundamentale din 4 noiembrie 1950;
— luînd în considerare Tratatul privind
Uniunea Europeană, în special Articolele F(2),
K1(2), (5), (6), (7) şi (9) şi K3 ale acesteia;
— luînd în considerare rezoluţia sa din 8
iulie 1993 cu privire la o Cartă Europeană a
Drepturilor Copilului;
— luînd în considerare Recomandarea 1178
(1992) a Consiliului Europei privind cultele
şi noile mişcări religioase;
A. Reafirmîndu-şi ataşamentul la
principiile de bază ale democraţiei şi statului de drept:
toleranţă, libertatea conştiinţei, religiei, gîndirii, libertatea de asociere
şi întrunire,
B. Întrucît evenimentele recente din Franţa, mai
ales moartea a 16 persoane, dintre care
3 copii, la Vercors, în data de 23 decembrie 1995, au atras atenţia asupra
activităţilor periculoase
ale unor organizaţii cunoscute drept „culte”,
C. Întrucît activităţile unor grupuri de
culte şi asociaţii similare cultelor reprezintă un
fenomen cu răspîndire rapidă şi iau forme din ce în ce mai diversificate în
întreaga lume,
D. Întrucît multe secte religioase sau de alt
fel sînt perfect legale şi prin urmare îndreptăţite
să-şi creeze organizaţii şi să desfăşoare acţiuni ce intră sub incidenţa
apărării libertăţii
individuale şi religioase consfinţite de Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului,
E.Întrucît, cu toate acestea, unele culte
ce operează printr-o reţea transfrontalieră în
cadrul Uniunii Europene se angajează în activităţi ilicite sau infracţionale,
cu încălcarea
drepturilor omului, ea de exemplu: maltratare, abuz sexual, detenţie ilegală,
sclavie, încurajarea
comportamentului agresiv sau propagarea ideologiilor rasiste, fraude fiscale,
transferuri ilegale de
fonduri, trafic cu arme şi droguri, încălcarea legilor muncii, practicarea
ilegală a medicinei, etc.
1. Reafirmă dreptul la libertatea gîndirii,
conştiinţei şi religiei şi la libertatea de asociere,
între limitele impuse de necesitatea de a respecta libertatea şi viaţa intimă a
individului şi de
a oferi protecţie împotriva unor practici precum tortura, tratamente inumane
sau degradante,
sclavia, etc.,
2. Cere Statelor Membre să asigure folosirea
eficientă de către autorităţile legale şi
poliţieneşti a prevederilor şi instrumentelor legale la nivel naţional şi să
coopereze activ şi
îndeaproape în special cu Europol pentru a combate atacurile la adresa
drepturilor fundamentale
ale individului de care anumite culte se fac vinovate;
3. Cere Statelor Membre să stabilească dacă
prevederile lor judiciare, fiscale sau penale
sînt adecvate pentru prevenirea transformării activităţilor unor asemenea culte
în acte ilegale,
4. Cere guvernelor Statelor Membre să nu
garanteze în mod automat statut legal cultelor
religioase şi să ia în considerare, în cazul sectelor implicate în activităţi
secrete sau infracţionale,
posibilitatea de a le retrage statutul de comunităţi religioase ce le conferă
avantaje fiscale şi o
anume protecţie legală;
5. Cere Statelor Membre, în acest scop, să
grăbească schimburile de informaţii reciproce
pentru a putea realiza o coordonare a datelor privind fenomenul cultelor;
6. Cere Consiliului să cerceteze, să propună şi
să adopte orice măsuri rezultînd din
punerea în aplicare eficientă a instrumentelor încorporate în Titlul VI al
Tratatului privind
Uniunea Europeană şi în legea comunitară existentă pentru a controla şi combate
activităţile
ilegale ale cultelor în Uniunea Europeană; cerc Consiliului să promoveze
cooperarea între
Statele Membre şi ţări terţe pentru a descoperi persoanele date dispărute şi a
facilita reintegrarea
lor în societate;
7. Cere Comisiei şi Statelor Membre să rămînă
vigilente pentru a se asigura că subvenţiile
Comunităţii nu sînt acordate unor asociaţii ilicite de tipul cultelor;
8. Însărcinează Comitetul pentru Libertăţi Civile
şi Afaceri Interne să propună comitetelor
omoloage ale parlamentelor naţionale ca următoarea lor întîlnire comună să fie
dedicată
subiectului sectelor. Astfel, se vor putea schimba informaţii privind
organizarea, metodele de
lucru şi comportamentul sectelor din fiecare Stat Membru şi se vor putea trage
concluzii
privind cele mai bune metode de împiedicare a activităţilor nedorite şi
strategii de atragere a
atenţiei publice asupra acestora. Concluziile acestei întîlniri ar trebui
prezentate plenarei sub
forma unui raport;
9. Însărcinează Preşedintele său să înainteze
această rezoluţie Consiliului, Comisiei,
guvernelor şi parlamentelor Statelor Membre şi ale Consiliului Europei.
*
Gabriel ANDREESCU (n. 1952) absolvent al
Facultăţii de Fizică din Bucureşti în 1976,
este co-preşedintele Comitetului Helsinki Român, membru fondator al Grupului
pentru Dia-
log Social, director executiv al Revistei Române de Drepturile Omului. A
publicat numeroase
articole şi studii, este autorul volumelor:
Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natu-
ral. Funcţii şi operaţionalizare, Cel mai iubit dintre ambasadori, Despre
filosofia dizidentei,
Patru ani de revoluţie, România versus România, Naţionalişti,
antinaţionalişti... o polemică
în publicistica românească, cooperînd şi la altele, cum ar fi: Concepţia UDMR privind
drepturile minorităţilor, Evoluţia concepţiei UDMR privind drepturile
minorităţii maghiare,
Accesul la informaţie în România.
(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006