Declaraţia de la Cairo cu privire la
drepturile omului în Islam
Adoptată de Organizaţia Conferinţei Islamice
din 5 august 1990
Statele membre ale Organizaţiilor
Conferinţei Islamice,
Reafirmînd rolul civilizator şi
istoric al ummei islamice, pe care
Dumnezeu a făcut-o cea mai bună
naţiune, care a dat umanităţii o civili-
zaţie universală şi echilibrată în care
armonia este stabilită între viaţa aceasta
şi cea de apoi, şi cunoaşterea este
îmbinată cu credinţa; totodată rolul pe
care această ummă ar trebui să-l joace
pentru a călăuzi o umanitate confuză
din cauza tendinţelor şi a ideologiilor
antagoniste şi de a oferi soluţii proble-
melor cronice ale civilizaţiei mate-
rialiste,
Dorind să contribuie la eforturile
omenirii de a promova drepturile
omului, de a proteja omul de exploatare
şi persecuţie şi de a afirma libertatea
lui şi dreptul la o viaţă demnă în
concordanţă cu şaria islamică,
Convinsă că umanitatea, care a
atins un stadiu avansat în ştiinţa
materială, este şi va
rămîne, în nevoie
stringentă de credinţă ca sprijin al
civilizaţiei şi de o forţă motivaţională
intrinsecă care să apere drepturile sale,
Convinsă că drepturile fundamen-
tale şi libertăţile universale în Islam
sînt parte integrantă a religiei islamice
şi că nimeni, în principiu, nu are drep-
tul să le suprime integral sau parţial ori
să le încalce sau ignore atîta timp cît
ele sînt porunci divine obligatorii,
conţinute în Cartea Sfîntă, provenind
de la Dumnezeu şi care a fost trimisă
prin ultimul Profet al Său pentru a
completa mesajele divine precedente,
făcînd astfel din respectarea lor un act
de veneraţie şi din nerespectarea sau
violarea lor un păcat abominabil, şi în
consecinţă, fiecare persoană este
responsabilă în mod individual, iar
umma responsabilă pentru toţi —
pentru securitatea lor,
Pornind
de la principiile menţio-
nate mai sus, declară următoarele:
Articolul 1
a) Toate fiinţele umane
alcătuiesc
o familie ai cărei membri sînt uniţi prin
supunere în faţa lui Dumnezeu şi de-
scendent de la Adam. Toţi oamenii sînt
egali în ceea ce priveşte demnitatea
umană fundamentală şi obligaţiile şi
responsabilităţile fundamentale, fără
deosebire de rasă, culoare, limbă, sex,
credinţă, afiliere politică, statut social
sau alte considerente. Credinţa adevă-
rată este garanţia pentru a spori o
asemenea demnitate pe calea perfec-
ţiunii umane.
b)Toate fiinţele umane sînt supuse
lui Dumnezeu şi cele mai iubite de El
sînt acelea care sînt cele mai folositoare
celorlalţi supuşi ai Săi; şi nimeni nu
este superior celorlalţi decît prin pietate
şi fapte bune.
Articolul 2
a) Viaţa este un dar dat de
Dumne-
zeu şi dreptul la viaţă este garantat oricărei
fiinţe umane. Este datoria indivizilor, a
societăţilor şi a statelor de a proteja acest
drept de orice încălcare şi violare şi este
interzis a suprima viaţa cuiva cu excepţia
motivelor prescrise de şaria.
b) Este interzis a se
recurge la ase-
menea mijloace care pot avea ca rezultat
anihilarea umanităţii prin genocid.
c) Durata vieţii umane este
deter-
minată de Dumnezeu iar apărarea ei este
o datorie prescrisă de şaria.
d) Integritatea fizică este
un drept
garantat. Statul are sarcina de a apăra
persoanele, iar încălcarea acestei preve-
deri este permisă numai din motivele
prevăzute de şaria.
Articolul 3
a)În eventualitatea utilizării forţei şi
în caz de conflict armat, nu este permisă
uciderea non-beligeranţilor, cum ar fi
bătrîni, femei şi copii. Răniţii şi bolnavii
au dreptul la tratament medical; şi prizo-
nierii de război au dreptul la hrană, adă-
post şi îmbrăcăminte. Este interzisă mu-
tilarea cadavrelor. Schimbul de prizonieri
de război este o datorie precum şi plani-
ficarea de vizite sau reuniuni pentru fa-
miliile separate în împrejurări de război.
b)Este interzisă doborîrea copacilor,
distrugerea recoltelor sau a efectivelor de
animale şi distrugerea locuinţelor civi-
lilor inamici şi a utilajelor prin bombar-
dare, incendiere sau orice alt mijloc.
Articolul 4
Orice
fiinţă umană are dreptul la in-
violabilitatea şi protecţia renumelui său
şi a onoarei în timpul vieţii sale cît şi după
moarte. Statul şi societatea vor proteja ră-
măşiţele sale pămînteşti şi mormîntul său.
Articolul 5
a) Familia este temelia
societăţii şi
căsătoria este baza formării ci. Bărbatul
şi femeia au dreptul la căsătorie şi nici o
restricţie impusă de rasă, culoare sau
naţionalitate nu-i va împiedica să se
bucure de acest drept.
b) Societatea şi statul vor
îndepărta
toate obstacolele în vederea căsătoriei şi
vor facilita căsătoria. Ele vor asigura
protecţie şi bunăstare familiei.
Articolul 6
a)
Femeia este egală cu bărbatul în
demnitate umană şi are atît drepturi de care să se bucure, cît şi
datorii de împlinit;
ea are propria entitate civilă şi indepen-
denţă financiară şi are dreptul de a-şi
păstra numele şi obîrşia.
b) Soţul este responsabil de sus-
ţinerea şi bunăstarea familiei.
Articolul 7
a)Din momentul naşterii, orice copil
are drepturi cuvenite din partea părinţilor,
a societăţii şi a statului de a i se acorda o
creştere potrivită, educaţie şi îngrijire
materială, igienică şi morală. Atît fătul
cît şi mama trebuie protejaţi şi li se va
acorda o îngrijire specială.
b)Părinţii sau cei care au o aseme-
nea calitate au dreptul de a alege tipul de
educaţie pe care îl doresc pentru copiii
lor, cu condiţia ca ei să ia în consideraţie
interesul şi viitorul copilului în concor-
danţă cu valorile etice şi principiile şariei.
c)Ambii părinţi sînt îndreptăţiţi cu
anumite drepturi asupra copiilor lor iar
rudele asupra celor apropiaţi, potrivit
principiilor şariei.
Articolul 8
Orice
fiinţă umană are dreptul de a
se bucura de calitatea ei legală în ceea ce
priveşte atît obligaţia cît şi angajamentul.
Dacă această calitate se pierde sau este
pusă sub îndoială, persoana va fi repre-
zentată de tutorele său.
Articolul 9
a) Dorinţa de cunoaştere este o
obligaţie şi asigurarea educaţiei este o
datorie a societăţii şi a statului. Statul va
asigura disponibilitatea căilor şi mijloa-
celor pentru educaţie şi va garanta diver-
sitatea
educaţională în interesul societăţii
în aşa fel încît să ofere persoanelor
posibilitatea de a cunoaşte religia isla-
mică şi a realităţilor universului în folosul
umanităţii.
b)
Orice fiinţă umană are dreptul de
a primi atît o educaţie religioasă cît şi
una laică de la diverse instituţii de edu-
caţie şi ocrotire, incluzînd familia, şcoala,
universitatea, mijloacele mass-media,
etc., într-o manieră atît de integrală şi
echilibrată încît să dezvolte personalitatea
sa, întărindu-i credinţa în Dumnezeu şi
promovînd respectul şi apărarea deo-
potrivă a drepturilor şi a obligaţiilor sale.
Articolul 10
Islamul
este religia naturii umane
neprofanate. Este interzis a exercita orice
formă de constrîngere asupra omului sau
de a exploata sărăcia sa ori neştiinţa
pentru a-l converti la o altă religie sau la
ateism.
Articolul 11
a) Fiinţele umane se nasc
libere şi
nimeni nu are dreptul de a le înrobi,
umili, oprima sau exploata şi nu vor fi
supuse decît în faţa lui Dumnezeu
Atotputernicul.
b) Colonialismul de toate
tipurile,
fiind una dintre cele mai periculoase
forme de înrobire, este total interzis.
Popoarele care suferă de pe urma coloni-
alismului au dreptul integral la libertate
şi la autodeterminare. Este datoria tuturor
statelor de a sprijini lupta împotriva
colonizării popoarelor, pentru lichidarea
tuturor formelor de colonialism şi
ocupaţie, şi toate statele şi popoarele au dreptul de a-şi apăra
identitatea inde-
pendentă şi de a exercita controlul asupra
bogăţiilor şi a resurselor lor naturale.
Articolul 12
Orice
persoană va avea dreptul, în
cadrul şariei, la liberă circulaţie şi de
a-şi alege locul de rezidenţă în ţara sa,
ori în afara ei, iar dacă este persecutat,
are dreptul să ceară azil în altă ţară.
Ţara de refugiu îi va asigura protecţia
pînă cînd persoana va dobîndi sigu-
ranţă, exceptînd cazul în care cererea
de azil este motivată de un act pe care
şaria îl consideră crimă.
Articolul 13
Dreptul
la muncă este garantat de
stat şi de societate pentru fiecare persoană
aptă de muncă. Orice om va fi liber să-şi
aleagă munca ce i se potriveşte cel mai
bine şi care serveşte intereselor sale şi pe
cele ale societăţii.
Angajatul va avea dreptul la sigu-
ranţă şi securitate, dar şi la toate ce-
lelalte garanţii sociale. Nu i se va da o
muncă sub capacitatea sa şi nici nu va fi
expus la obligativitate, ori exploatat, ori
lezat în vreun fel. El va avea dreptul —
fără nici o discriminare între bărbat şi
femeie — la un salariu cinstit pentru
munca sa, fără nici o întîrziere, ca şi la
concedii, alocaţii, promovări, pe care le
merită. În ceea ce îl priveşte, i se va cere
să fie dedicat şi meticulos în munca sa.
Dacă muncitorii şi patronii nu se înţeleg,
din orice motiv, statul va interveni pentru
dezamorsarea conflictului şi remedierea
cererilor, confirmarea drepturilor şi
impunerea justiţiei imparţiale.
Articolul
14
Oricine
va avea dreptul la venituri
legale fără monopolizare, înşelăciune sau
lezarea lui sau a celorlalţi. Cămătăria este
total interzisă.
Articolul 15
a) Oricine trebuie
să aibă dreptul la
proprietate personală, cîştigată pe cale
legală, şi va fi îndreptăţit să aibă drept
de proprietate, fără prejudiciu personal,
al altora sau al societăţii în general.
Exproprierea nu este permisă decît în
interesul public şi pe baza plăţii imediate
şi corecte a compensaţiei.
b) Confiscarea şi
sechestrarea
proprietăţii este interzisă cu excepţia unei
necesităţi dictate de lege.
Articolul 16
Oricine va avea dreptul de a se
bucura de roadele creaţiei sale ştiinţifice,
literare, artistice ori tehnice, ca şi dreptul
de a proteja interesele morale şi materiale
ce izvorăsc de aici, dacă o asemenea
creaţie nu este contrară principiilor şariei.
Articolul 17
a) Oricine
are dreptul de a trăi într-un
mediu curat, departe de viciu şi de corupţie
morală, un mediu care va favoriza propria
lui dezvoltare, asigurarea acestui drept fiind
obligaţia statului şi a societăţii.
b)Oricine are dreptul la îngrijire
medicală şi socială şi la toate înlesnirile
oferite de societate şi de stat în limitele
resurselor sale disponibile.
c) Statul va asigura dreptul indi-
vidului la o existenţă decentă, care îi va
permite acestuia şi familiei sale să-şi
140
împlinească toate
cerinţele şi necesităţile
sale, inclusiv hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, educaţie, îngrijire medicală şi
toate celelalte nevoi de bază.
Articolul 18
a) Oricine are dreptul la
propria
securitate şi a religiei sale, a aparţină-
torilor, onoarei şi proprietăţilor sale
b) Orice persoană are
dreptul la
intimitatea viaţii private, a afacerilor sale,
în casa sa, în familia sa. privind propri-
etatea şi relaţiile lui. Nu este permis să
fie spionat, să fie pus sub supraveghere
sau a i se păta renumele său. Statul îl va
proteja de o intervenţie arbitrară.
c) Locuinţa
personală este inviolabilă
în toate cazurile. Nu se va intra în ea fără
permisiune din partea locatarilor ei sau prin
orice manieră ilegală, nici nu va fi demolată
sau confiscată iar locuitorii ei evacuaţi.
Articolul 19
a)Toţi indivizii sînt egali în faţa
legii, fără discriminare între conducător
şi cel condus.
b)Dreptul de a recurge la justiţie
este garantat oricui.
c)Obligaţia este în esenţă per-
sonală.
d)Nu se va defini crimă şi nu se apli-
că pedeapsă în afara celor cuprinse în şaria.
e)Acuzatul este nevinovat pînă cînd
vina sa nu se va dovedi într-un proces
imparţial, în care i se vor oferi toate
garanţiile la apărare.
Articolul 20
Nu este permisă, fără un temei le-
gal, arestarea unei persoane sau îngră-
direa libertăţii sale,
exilarea sau pe-
depsirea sa. Nu este permis ca cineva
să fie supus torturii fizice ori psiho-
logice sau oricărei alte forme de
umilire, cruzime sau ofensă. De ase-
menea, nu este permisă supunerea sa
la experienţe medicale sau ştiinţifice
fără consimţămîntul său sau să i se rişte
sănătatea sau viaţa. Nu este permisă
promulgarea de legi de urgenţă care ar
putea prevedea autorizări pentru exe-
cutarea de asemenea acţiuni.
Articolul 21
A
lua ostateci sub orice formă sau
pentru orice scop este categoric interzis.
Articolul 22
a) Oricine are dreptul de
a-şi expri-
ma liber propria opinie, în aşa fel încît
să nu fie contrară principiilor şariei.
b)Oricine va avea dreptul de a spri-
jini ceea ce este drept, de a propaga cea
ce este bun şi de a avertiza asupra a ceea
ce este greşit şi rău în conformitate cu
normele şariei islamice.
c) Informaţia este o
necesitate
vitală pentru societate. Nu este
permis să fie exploatată sau folosită
greşit în aşa fel încît să violeze
caracterul sacru şi demnitatea Pro-
fetului, să submineze valorile morale
şi etice sau să le distrugă, să corupă
sau să lezeze societatea, ori să-i
slăbească credinţa.
d) Nu este permis să
se pro-
moveze ura naţională sau doctrinară
sau să se facă orice altceva ce ar puica
fi incitare la orice formă de discri-
minare rasială.
Articolul 23
a) Autoritatea înseamnă
încredere;
abuzul sau exploatarea rău intenţionată
a acesteia este absolut interzisă, aşa încît
drepturile fundamentale ale omului să fie
garantate.
b) Oricine va avea dreptul
de a
participa, direct sau indirect, la admi-
nistrarea afacerilor publice ale ţării sale.
El va avea, de asemenea, dreptul de a-şi
asuma serviciul public în conformitate cu
prevederile şariei.
Articolul 24
Toate drepturile şi libertăţile stipu-
late în această Declaraţie sînt subordonate
şariei islamice.
Articolul 25
Şaria
islamică este singura sursă de
referinţă pentru explicarea sau clarifi-
carea oricărui articol al acestei Declaraţii.
Cairo, 14 Muharram 1411H
(5 august 1990) □
(Traducere neoficială)
(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006