Recomandarea 1203 (1993

A dunării Parlamentare a Consiliului Europei eferitoare la romii^** din Europa

Observaţii generale:

1. Promovarea formării unei adevărate identităţi culturale europene constituie unul din obiectivele Consiliului Europei. Europa adăposteşte numeroase culturi diferite, care, toate, inclusiv multiplele culturi minoritare, contribuie la diversitatea ei culturală.

2. Printre minorităţi, romii deţin un loc deosebit. Trăind răspîndiţi prin întreaga Europă, neputînd pretinde că vreuna dintre ţări le-ar fi proprie, ei alcătuiesc o adevărată minoritate europeană, care însă nu corespunde definiţiilor ce se aplică minorităţilor naţionale sau lingvistice.

3. Fiind o minoritate lipsită de teritoriu, romii contribuie în mare măsură la diversitatea culturală a Europei, şi aceasta în mai multe privinţe, atît prin limba şi muzica lor, cît şi prin activităţile lor meşteşugăreşti.

4. În urma admiterii de noi state membre, situate în Europa centrală şi răsăriteană, numărul romilor care trăiesc în zona Consiliului Europei a crescut considerabil.

5. Totdeauna a existat o anumită intoleranţa faţă de romi. Acum însă au loc, cu o regularitate  crescîndă, izbucniri de ură rasială sau socială, iar relaţiile tensionate între comunităţi au contribuit la crearea situaţiei deplorabile în care trăieşte astăzi majoritatea romilor.

6. Respectarea drepturilor romilor, fie că este vorba de drepturile fundamentale ale persoanei, fie de drepturile lor ca minoritate, este o condiţie esenţială a îmbunătăţirii situaţiei lor.

7. Garantîndu-le egalitatea de drepturi, de perspective favorabile şi de tratament şi totodată iniţiind măsuri apte să amelioreze soarta romilor, va fi posibilă o reînviere a limbii şi culturii lor şi, ca atare, o  îmbogăţire a diversităţii culturale europeane.

8. Este necesar să se garanteze romilor folosinţa drepturilor şi libertăţilor înscrise în articolul 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucît aceasta le permite să-şi valorifice drepturile.

9. Statele membre ale Consiliului Europei au adoptat legi care, în mod specific, vizează protecţia minorităţilor. În ceea ce îl priveşte,  Consiliul Europei a adoptat mai multe hotărîri şi recomandări referitoare la minorităţi. Se cuvine a menţiona cu precădere Recomandarea 1134 (1990) a Adunării referitoare la drepturile minorităţilor. Aceste texte sînt importante pentru romi, care, fiind totodată una din rarele minorităţi lipsite de teritoriu din Europa, necesită o protecţie deosebită.

10. În afara de aceasta, Consiliul Europei a adoptat în trecut mai multe hotărîri şi recomandări privindu-i pe romi: Recomandarea 563 (1969) a Adunării referitoare la situaţia romilor şi a altor nomazi din Europa; Rezoluţia (75) 13 a Comitetului de Miniştri privind recomandări asupra situaţiei sociale a populaţiilor nomade din Europa şi Recomandarea nr. R (83) 1 a Comitetului de Miniştri referitoare la nomazii apatrizi sau de naţionalitate nedeterminată; Rezoluţia 125 (1981) a Conferinţei permanente a organelor locale şi regionale din Europa cu privire la rolul şi responsabilitatea colectivităţilor locale şi regionale în problemele de ordin cultural şi social ale populaţiilor de origine nomadă. Aplicarea efectivă a acestor rezoluţii şi recomandări, mai ales de către noile state membre, este extrem de importantă pentru soarta romilor.

11. Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri să iniţieze, într-un asemenea caz, cele de mai jos sub forma unor propuneri adresate guvernelor sau autorităţilor locale şi regionale competente, ale statelor membre:

În domeniul culturii:

i. Ar trebui încurajate învăţămîntul şi studiul muzicii romilor în mai multe şcoli de muzică din Europa, precum şi înfiinţarea unei reţele de şcoli muzicale de acest tip;

ii. Ar trebui create un program de studiu a muzicii romilor, precum şi birouri de traducere specializate în această limbă;

iii. Ar trebui aplicate minorităţilor romilor dispoziţiile referitoare la limbile fără teritoriu, aşa cum sînt ele definite în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare;

iv. Ar trebui acordat tot sprijinul fondării de centre şi muzee de cultură a romilor, cît şi organizării, cu regularitate, a unor festivaluri;

v. Ar trebui organizată, în cadrul „Expoziţiilor europene de artă”, o expoziţie itinerantă privind influenţele reciproce ale contactelor cu cultura romilor.

În domeniul educaţiei CDMG (94) 15:

vi. Ar trebui lărgite programele europene existente de formare a profesorilor în învăţămîntul romilor;

vii. Ar trebui acordată o atenţie specială educării femeilor în general şi a mamelor însoţite de copiii lor de vîrstă foarte mică;

viii. Ar trebui încurajaţi tinerii romi dotaţi ca să facă studii şi să împlinească astfel un rol de intermediari pentru romi;

În domeniul informării:

ix. Ar trebui informaţi romii despre drepturile lor fundamentale şi de mijloacele de valorificare ale acestora;

x. Ar trebui înfiinţat un centru european de informare asupra situaţiei şi culturii romilor, acest centru fiind cu precădere destinat să informeze mijloacele de comunicare în masă.

În domeniul egalităţii drepturilor:

xi. Statele membre care încă nu au ratificat Pactul internaţional referitor la drepturilor civile şi politice (New York, 1966) sau Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (New York, 1965) ar trebui invitate să le ratifice imediat;

xii. Discriminarea privindu-i pe romi, care rezultă dintr-o dispoziţie a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ar trebui abrogată printr-o declaraţie adecvată, precizînd că termenul „vagabonzi” care figurează la articolul 5.1.(e) nu este în mod necesar aplicabil persoanelor ce au un mod de viaţă nomad;

xiii. Dispoziţiile oricărui protocol adiţional sau oricărei convenţii referitoare la minorităţi ar trebui să fie aplicate minorităţilor lipsite de teritoriu;

xiv. Statele membre care încă nu s-au conformat ar trebui invitate să ratifice al 4-lea Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libera circulaţie şi, în această calitate, este esenţial pentru nomazi;

xv. Statele membre ar trebui invitate să-şi modifice legislaţiile şi reglementările naţionale care stabilesc direct sau indirect o discriminare cu privire la romi;

xvi. Ar trebui recunoascută ideea că a fi victima sau a-ţi fi teamă (pentru cauze raţionale) de a fi victima vreunui progrom - atunci cînd autorităţile refuză sau se dovedesc incapabile să ofere o protecţie eficace - poate, în anume cazuri, să echivaleze cu temerea, pe bună dreptate, de a fi persecutat din pricina apartenenţei la un grup social particular, recunoaşterea acestei idei făcîndu-se în conformitate cu termenii Convenţiei din 1951 a Naţiunilor Unite referitoare la statutul refugiaţilor.

În domeniul vieţii curente:

xvii. Statele membre ar trebui să vegheze ca romii să fie consultaţi cu prilejul elaborării şi aplicării dispoziţiilor regulamentare privindu-i pe ei;

xviii. Ar trebui încurajată înfiinţarea, în statele membre, a unor programe noi, vizînd ameliorarea condiţiilor de locuire, educaţie şi locuri de muncă ale romilor celor mai defavorizaţi, iar participarea romilor la întocmirea acestor programe şi la aplicarea lor ar trebui asigurată;

Măsuri de ordin general:

xix. Ar trebui întreprinse lucrări independente de cercetare asupra legislaţiilor şi reglementărilor naţionale privindu-i pe romi, precum şi asupra modalităţilor de a fi puse în practică, rapoarte privind aceste subiecte fiind prezentate cu regularitate Adunării;

xix. Ar trebui întreprinse lucrări independente de cercetare asupra legislaţiilor şi reglementărilor naţionale privindu-i pe romi, precum şi asupra modalităţilor de a fi puse în practică, rapoarte privind aceste subiecte fiind prezentate cu regularitate Adunării;

xx. Ar trebui urmărită cu perseverenţă cooperarea cu Comunitatea Europeană în domenii interesîndu-i pe romi, cum sînt: educaţia, lupta împotriva sărăciei, ocrotirea şi salvarea patrimoniului cultural european, recunoaşterea minorităţilor şi promovarea egalităţii drepturilor;

xxi. Consiliul Europei ar trebui să acorde statut consultativ organizaţiilor internaţionale reprezentative ale romilor;

xxii. Consiliul Europei ar trebui să desemneze un mediator pentru romi, după prealabila consultare cu organizaţiile reprezentative ale romilor; acest mediator ar avea, între altele, următoarele sarcini:

a. să întocmească bilanţul progreselor realizate în aplicarea măsurilor luate sau recomandante de Consiliul Europei cu privire la romi;

b. să menţină contacte regulate cu reprezentanţii romilor;

c. să sfătuiască guvernele statelor membre asupra unor probleme privitoare la romi;

d. să sfătuiască diferitele organe ale Consiliului Europei în chestiuni ce-i privesc pe romi;

e. să facă anchete cu privire la politica guvernamentală şi la situaţia drepturilor omului referitoare la  romi, în statele membre;

f. să facă anchete cu privire la situaţia romilor apatrizi sau de naţionalitate nedeterminată

De asemenea, mediatorul ar avea competenţă pentru:

g. a primi răspuns în toate chestiunile adresate guvernelor sau reprezentanţilor statelor membre;

h. liberul său acces la arhivele guvernamentale sau la alte documente pertinente;

i. a chestiona cetăţenii statelor membre ale Consiliului Europei;

xxiii. În termen de doi ani, statele membre ar trebui să adreseze un raport Secretarului General al Consiliului Europei cu privire la îmbunătăţirile aduse soartei romilor precum şi cu privire la aplicarea recomandărilor Consiliului Europei.

(*Text adoptat de către Adunare la 2 februarie 1993 <şedinţa a 24-a>) referitoare la romii din Europa.

** În traducerea oficială s-a folosit expresia „ţigani”. Ţinînd cont că aceasta nu reprezintă traducerea fidelă a cuvîntului englez „gypsies” sau a francezului „gitans”, care provin, ambele de la credinţa iniţială că romii ar proveni din Egipt, Altera preferă să utilizeze termenul indicat de minoritatea însăşi ca fiind cel corect şi anume „romi”.